• Tweet

Multi nu inteleg de ce intrebarea supusa referendumului - adica decizia supusa optiunii cetatenilor - s-a referit la o lege de modificare a Constitutiei, iar nu la textul unui articol din Constitutie. Iata raspunsul!

Potrivit propriilor sale dispozitii, Constitutia nu se poate modifica prin referendum, ci numai printr-o lege adoptata de Parlament. (De aceea referendumul privind trecerea la un Parlament unicameral, in lipsa unei legi prealabile, nu a fost constitutional si nu putea produce efecte juridice.)

Aceasta lege nu intra insa in vigoare decat daca este aprobata de popor prin referendum. Cum se spune, ea este adoptata „ad referendum"; adica sub rezerva ori cu conditia acceptarii ei ulterioare de catre cetateni prin vot direct, secret si universal.

Initiativa cetateneasca nu poate modifica, la randul ei, Constitutia. Ea poate viza doar adoptarea unei legi. In plus, ea are numai caracter consultativ cu privire la adoptarea acesteia; inclusiv cand este vorba despre o lege de modificare a Constitutiei. Aceasta intrucat tot Constitutia interzice mandatul imperativ. Prin vot cetatenii ii mandateaza pe parlamentari sa legifereze, acordandu-le increderea, dar nu le pot impune si cum sa legifereze.

Prin urmare, initiativa a peste trei milioane de cetateni a obligat Parlamentul doar sa ia in discutie ideea de a modifica definitia constitutionala a casatoriei. Parlamentul putea adopta sau nu o lege in acest sens. Daca o adopta - ceea ce s-a si intamplat -, intrucat era o lege constitutionala, ea urma sa fie supusa referendumului - ceea ce s-a si facut - pentru a capata astfel eficacitate.

Iata de ce intrebarea supusa referendumului priveste acordul asupra unei legi iar nu asupra unui text din Constitutie. Obiectul acelei legi este, insa, chiar forma textului cu pricina. De ce o asemenea procedura? Este mult de spus. Ma rezum la a preciza ca ea este rezultatul unei indelungate si dureroase experiente istorice, precum si expresia unei intelepciuni politice superioare, impartasita astazi de toate marile democratii consolidate.

La intrebarea pusa cetatenilor cu drept de vot acestia aveau posibilitatea de a raspunde prin „da" sau „nu". Abtinerea nu era o posibilitate si ea nu se putea lua in calcul pentru a se determina vointa votantilor. In schimb, pentru ca aceasta vointa sa reflecte in masura rezonabila opinia dominanta a societatii, legea a impus un cvorum de participare, respectiv un prag minim al prezentei la vot. Indiferent de raspunsurile date de cei prezenti la urne, referendumul urma sa produca efecte obligatorii numai daca acest prag era atins. Ceea ce nu a fost cazul.

Din motive care nu au a fi discutate aici, un numar de cetateni a chemat la boicotul referendumului. in consecinta, nivelul absenteismului nu a mai permis atingerea cotei minime de participare. Nu se poate sti cati au facut-o fara vreo conotatie politica, din simpla indolenta, si cati ca semn de dezacord asumat. Dupa cum nu se poate sti daca acest dezacord a privit propunerea de definitie a familiei sau a fost generat de presupunerea, larg raspandita, ca rezultatele scrutinului vor fi speculate electoral de partidele de guvernamant. Prin urmare, voturile neexprimate raman neutre, neputandu-se aditiona nici la „da" nici la „nu". Ele afecteaza doar validitatea scrutinului.

Boicotul nu este legiferat. El nu este pedepsit de lege, dar nici nu produce efecte legale, in sensul ca el nu poate substitui manifestarea de vointa explicita la care au fost chemati cetatenii. In consecinta, constatand lipsa cvorumului, CCR nu va avea alta posibilitate decat sa ateste ca raspunsul majoritar, indiferent care ar fi el, nu este valid; adica nu produce efecte. Cu alte cuvinte, intrebarea a ramas fara raspuns.

Daca CCR ar fi putut spune ca raspunsul majoritar dat in cadrul unui referendum valabil, a fost „nu", atunci intrarea in vigoare a legii constitutionale adoptate de Parlament ar fi fost blocata. Daca va spune ca raspunsul majoritar a fost „da", dar el nu este valabil din cauza neindeplinirii cvorumului, procedura de modificare a Constitutiei va ramane neterminata. Ea se termina doar printr-un raspuns valabil. Cum poate produce, insa, efecte un referendum nevalabil? Si atunci?

Cand pui o intrebare si nu primesti raspuns la ea, ce faci? Pui intrebarea din nou. Daca referendumul nu este valabil, inseamna ca nici raspunsul cu „da" nici cel cu „nu" nu este valabil, iar nu numai cel dintai. In aceste conditii ce se poate face? Se reia procedura. Acesta este raspunsul logic si cel juridic.

Mai departe putem discuta orice. Ca nu ne place, ca este scump, ca este obositor, ca este inutil, ca este inestetic, ca este cancerigen etc. Cum unde-i lege ar trebui sa nu fie tocmeala, tuturor acestor probleme va trebui sa li gaseasca solutie. Statul de drept...obliga.

Unii se impiedica de decizia Curtii Constitutionale nr. 3/2012, pronuntata in contextul odioaselor manevre menite a-l salva de la binemeritata demitere pe Presedintele Traian Basescu, si care, in esenta spunea urmatoarele: „Exprimarea unei optiuni politice poate avea loc nu numai prin participarea la referendum, ci si chiar prin neparticiparea la acesta, mai ales in situatiile in care legislatia relevanta impune un anumit cvorum de participare. in acest fel, se poate crea o majoritate de blocaj raportat la numarul cetatenilor unui stat; in acest mod, cei ce aleg sa nu isi exercite dreptul la vot considera ca printr-o conduita pasiva isi pot impune vointa politica. Astfel, alegand sa nu isi exercite un drept constitutional, cetatenii isi vad realizate propriile lor convingeri prin neacceptarea, in mod indirect, a celor contrare. De aceea, neparticiparea la referendum, mai exact neexercitarea dreptului la vot, este tot o forma de exprimare a vointei politice a cetatenilor si de participare la viata politica." Cu alte cuvinte, se poate vota fara sa votezi, iar asta pe baza unei proceduri nerecunoscute de lege si total contrara principiilor democratiei participative.

Este vorba nu doar despre o decizie cu dedicatie care urmarea evitarea repetarii referendumul referitor la demiterea Presedintelui, ci si una care facea intentionat o grosolana confuzie intre raspuns si legitimitatea raspunsului, creind, totodata, o prezumtie nelegala cu privire la semnificatia refuzului de a vota.

Raspunsul la un referendum trebuie sa fie reprezentativ pentru societatea in cadrul si in numele careia se exprima. Aceasta ii confera legitimitatea democratica. Legea romana instituie mai multe criterii cumulative pentru stabilirea unei atari reprezentativitati si anume: optiunea sa fie majoritara; participarea sa fie de minium 30% din numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente; voturile valabil exprimate de catre acestea sa fie de minimum 25% din numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente. Zisele criterii nu au nici o legatura cu continutul raspunsului. Indeplinirea lor ii confera acestuia doar puterea de a produce efecte juridice, intrucat el este considerat a fi nu doar intr-un fel, ci si reprezentativ.

Nu avem de ce a le amesteca. Criteriile de legitimitate nu au fost instituite pentru ca oamenii sa isi exprime optiunile stand acasa, ci ca garantie ca rezultatul exprima vointa reala a unui numar suficient de mare de cetateni pentru a antrena in mod rezonabil decizii opozabile tuturor membrilor societatii.

Cum legea referendumului s-a modificat in 2014, CCR va avea acum ocazia sa corecteze decizia partizana din 2012, anul eratei date de unii judecatori constiutionali, mana in mana cu serviciile secrete, si la ordinul puterilor straine, „noaptea ca hotii". Oricum, acea decizie nu constituie precedent obligatoriu pentru actualii judecatori ai Curtii.

Exista deja voci care sustin ca, intrucat acesta a fost un referendum decizional (adica obligatoriu), el nu poate fi repetat. Fals! In primul rand, referendumul poate fi repetat tocmai pentru ca, din lipsa cvorumului, nu s-a decis nimic. Or, exact pentru ca rezultatul sau trebuia sa oblige la ceva, el trebuie repetat pana cand continutul obligatiei devine clar. Nu putem obliga o tara prin deductie. Nu putem stabili o anumita ordine constitutionala prin abtinere.

Apoi, chiar daca s-ar fi decis in sens negativ, efectul este neintrarea in vigoare a legii de modificare a Constitutiei, iar nu anularea ei, respectiv anularea votului parlamentar. Legea ramane, deci, fara a produce efecte, iar cel care a votat acum impotriva, poate vota altadata pentru. Asa s-a intamplat de doua ori in Irlanda cu privire la aprobarea prin referendum a Tratatului UE.

Nu s-ar mai putea reveni doar daca legea de modificare intra in vigoare. Atunci Constitutia este modificata automat, si o noua modificare impune reluarea procedurii de la capat. De asta data, insa, legea exista si ea nu poate fi afectata de un referendum nevalidat. Prin urmare este de repetat doar referendumul, iar nu intreaga procedura de modificare a Constitutiei. Aceasta priveste si faptul ca o noua initiativa cetateneasca nu mai este necesara. Semnaturile se strang pentru a initia adoptarea legii constitutionale, iar nu pentru ca ea sa fie supusa referendumului.

Unii observa ca referendumul pentru aprobarea unei legi constitutionale trebuie organizat in termen de 30 de zile de la adoptarea ei in Parlament si se intreaba daca referendumul se poate repeta si in afara acestui interval de timp. Raspunsul este: da. Termenul respectiv priveste prima incercare. Daca aceasta este neconcludenta se repeta fara a se mai pune problema unui nume termen, caci legea nu il prevede.

Mai mult decat atat, termenul este de recomandare, iar nu de decadere. El instituie o obligatie administrativa in sarcina Guvernului, pentru a evita eventuale tergiversari in aducerea problemei in fata electoratului. In acest sens el este un termen de protectie pentru electorat si de aceea, depasirea lui nu poate lipsi tocmai electoratul de posibilitatea de a decide. Tot astfel cum electoratul activ nu poate fi pedepsit pentru absenteismul electoratului pasiv.

Cum legea nu dispune un termen pentru reluarea referendumului, aceasta se poate organiza odata cu primele alegeri care vor avea loc in viitor - locale, europarlamentare, prezidentiale, parlamentare. Atunci vor fi de acoperit numai costurile hartiei si cernelii.

Si tot atunci, cu prilejul reluarii referendumului, se vor putea face toate precizarile si clarificarile necesare, care nu s-au facut acum si au generat numeroase confuzii, oferind camp de manifestare celor mai cumplite manipulari. Nimic nu se opune.

Simpla lansare a ipotezei repetarii referendumului a trezit un imens val de sudalmi si amenintari in stil neonazist din partea adeptilor „democratiei prin bata", adversari ai „democratiei prin vot". Iata semnul ca ideea le apare acestora, pe de o parte, justa si fezabila, iar pe de alta teribil de deranjanta. Este un motiv in plus spre a cere fie CCR (prin insasi decizia de invalidare a referendumului), fie Parlamentului (prin hotararea prin care ia act de aceasta decizie), fie Guvernului (inca investit cu misiunea de a permite poporului sa se pronunte valabil asupra legii de modificare a Constitutiei) sa repete intrebarea. Nu alta intrebare! Aceeasi!

Adrian Severin