Solstițiul de iarnă. Cum erau la vechii daci obiceiurile și tradițiile în cea mai scurtă zi din an

Postat la: 20.12.2020 |

Solstițiul de iarnă. Cum erau la vechii daci obiceiurile și tradițiile în cea mai scurtă zi din an

Solstiţiul de iarnă este considerat de multe popoare si multe culturi si religii ca momentul luptei între lumină şi întuneric, între bine şi rău sau între viaţă şi moarte. Din această zi, lumina biruieşte întunericul, iar zilele calendaristice devin tot mai lungi, nopţile scurtându-se proporţional.

Pentru daci solstiţiul de iarnă reprezenta o luptă între lumină şi întuneric, iar ei participau la luptă de partea luminii. Era celebrat prin sacrificarea porcului, obicei care s-a păstrat până în ziua de azi și e legat acum de sărbătoarea Crăciunului. Porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului. În desfăşurarea sacrificării porcului se respectau anumite condiţii de timp şi spaţiu. Sacrificarea nu putea fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu putea depăşi apusul soarelui. Trebuia să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina putea ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice care ar putea anula virtuţile sacrificiului. Pe de altă parte, locul ales pentru sacrificarea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru a îndepărta duhurile necurate.

În cultura păgânilor, solstiţiul de iarnă însemna naşterea Soarelui, simbolizând un nou proces al celor patru anotimpuri. Romanii îl preaslăveau pe Saturn, zeul recoltelor, alături de Mithras, cunoscut drept zeu al luminii. În vechime, exista şi obiceiul ca în noaptea solstiţiului de iarnă oamenii să urce pe un deal, având în mână torţe aprinse. Aşa întâmpinau răsăritul soarelui, iar momentul se transforma într-o petrecere în jurul focului. De asemenea, oamenii cred că în această zi nu este bine să fii singur, de aceea trebuie să ai pe cineva alături de tine pentru a trece cu bine peste noaptea cea mai lungă.

 

Solstiţiul de iarnă marchează începutul iernii astronomice, dar şi începutul celor mai reci trei luni din an, în Emisfera Nordică. După solstiţiu, zilele încep să crească. Pe 21 decembrie, în momentul solstiţiului, Soarele răsare cu 23° 27′ sud de punctul cardinal estic, iar la momentul amiezii el urcă la doar 21° faţă de orizont. Astfel la acestă dată durata zilei are valoarea minimă din an de 8 ore şi 50 de minute, în timp ce noaptea are o durată maximă de 15 ore și 10 minute. De mâine, ziua va începe să crească şi va ajunge egală cu noaptea la echinocţiul de primăvară din data de 20 martie 2021.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Solstițiul de iarnă. Cum erau la vechii daci obiceiurile și tradițiile în cea mai scurtă zi din an

Postat la: 20.12.2020 |

0

Solstiţiul de iarnă este considerat de multe popoare si multe culturi si religii ca momentul luptei între lumină şi întuneric, între bine şi rău sau între viaţă şi moarte. Din această zi, lumina biruieşte întunericul, iar zilele calendaristice devin tot mai lungi, nopţile scurtându-se proporţional.

Pentru daci solstiţiul de iarnă reprezenta o luptă între lumină şi întuneric, iar ei participau la luptă de partea luminii. Era celebrat prin sacrificarea porcului, obicei care s-a păstrat până în ziua de azi și e legat acum de sărbătoarea Crăciunului. Porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului. În desfăşurarea sacrificării porcului se respectau anumite condiţii de timp şi spaţiu. Sacrificarea nu putea fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu putea depăşi apusul soarelui. Trebuia să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina putea ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice care ar putea anula virtuţile sacrificiului. Pe de altă parte, locul ales pentru sacrificarea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru a îndepărta duhurile necurate.

În cultura păgânilor, solstiţiul de iarnă însemna naşterea Soarelui, simbolizând un nou proces al celor patru anotimpuri. Romanii îl preaslăveau pe Saturn, zeul recoltelor, alături de Mithras, cunoscut drept zeu al luminii. În vechime, exista şi obiceiul ca în noaptea solstiţiului de iarnă oamenii să urce pe un deal, având în mână torţe aprinse. Aşa întâmpinau răsăritul soarelui, iar momentul se transforma într-o petrecere în jurul focului. De asemenea, oamenii cred că în această zi nu este bine să fii singur, de aceea trebuie să ai pe cineva alături de tine pentru a trece cu bine peste noaptea cea mai lungă.

 

Solstiţiul de iarnă marchează începutul iernii astronomice, dar şi începutul celor mai reci trei luni din an, în Emisfera Nordică. După solstiţiu, zilele încep să crească. Pe 21 decembrie, în momentul solstiţiului, Soarele răsare cu 23° 27′ sud de punctul cardinal estic, iar la momentul amiezii el urcă la doar 21° faţă de orizont. Astfel la acestă dată durata zilei are valoarea minimă din an de 8 ore şi 50 de minute, în timp ce noaptea are o durată maximă de 15 ore și 10 minute. De mâine, ziua va începe să crească şi va ajunge egală cu noaptea la echinocţiul de primăvară din data de 20 martie 2021.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE