• Tweet

După scrisoarea deschisă adresată preşedintelui României de către actriţa Oana Pellea, şi Tudor Chirilă le transmite un mesaj video lui Klaus Iohannis şi premierului Orban prin care cere ca actorii să fie lăsaţi să muncească. Artistul subliniază faptul că mesajul lui nu este un îndemn la deresponsabilizare faţă de criza COVID-19, ci „o pledoarie pentru muncă în condiţii de siguranţă şi solicitarea către autorităţi de a opera şi cu soluţii, nu doar cu restricţii discriminatorii".

„Domnule Klaus Iohannis, preşedinte al României, domnule Ludovic Orban, premier al României, parlamentari, membri ai guvernului şi membri ai comitetului naţional pentru situaţii de urgenţă,

Am ales să vă transmit un mesaj video în speranţa că voi primi nişte răspunsuri la întrebările mele, întrebări care vizează breasla din care fac parte. Sunt actor şi muzician. Actor al Teatrului de Comedie din Bucureşti şi actor în diverse proiecte pe care le derulez în regim independent. La fel ca muzica. Înainte de a formula întrebările, am s-o iau un pic pe ocolite ca să pot să vă fac să înţelegeţi mai bine contextul în care mă adresez.

În primul rând, aş vrea să spun că înţeleg că trecem printr-o periodă în care trebuie să fim responsabili atât faţă de noi, cât şi faţă de cei din jur. Am respectat restricţiile impuse de starea de urgenţă timp de două luni. M-am adaptat cum am putut şi am încercat să găsesc soluţii de a-mi face meseria fără să pun pe nimeni în pericol şi fără să mă expun. În familia mea, ca în orice familie, probabil, există categorii sensibile la COVID-19. Nu m-am văzut cu colegii de formaţie, nici măcar ca să fac un live cu ei dintr-o cameră, am făcut muzică de la distanţă şi am respectat ce era de respectat. După două luni, ca orice om normal care vede un început de relaxare pentru anumite profesii, am început să mă gândesc şi eu la posibilitatea de a-mi exercita un drept fundamental, dreptul la muncă, în condiţii de responsabilitate maximă. Noi, actorii, lucrăm cu publicul. Sigur, nu contribuim la PIB în măsura în care contribuie alte industrii, ni s-a sugerat asta de către autorităţi, ba mai mult, unii ne consideră inutili deşi aş îndrăzni să spun că teatrul e în tot şi în toate, este cultură, iar Uniunea Europeană are nenumărate politici de sprijinire a culturii şi industriilor creative", a transmis Tudor Chirilă.

Artistul a continuat prin a compara teatrul cu creştinismul:

„Teatrul e o meserie mai veche decât foarte multe din profesiile din ziua de azi. E mai veche chiar decât creştinismul. Ba, apropo de creştinism, aş spune că religia creştină a împrumutat multe instrumente din arsenalul teatral. Biserica a trebuit să se impună şi nu a fost de ajuns doar răspândirea mesajului christic fără un pic de ajutor din partea teatrului. În definitiv, slujbele sunt forme de spectacol pentru un public divers, iar mesajul creştin se transmite şi cu ajutorul costumelor, strucura liturghiei este dramatică, vocea impunătoare a preotului este un avantaj. În fiecare duminică biserica devine un teatru cu scenă (naos) cu spaţiu pentru spectatori (pridvor sau pronaos) ba chiar cu culisele actorilor - altarul -acolo unde se întâmplă taina creştină, comuniunea cu Dumnezeu, locul pogorârii harului, nu-i aşa? În biserică se cântă căci, iată, mesajul creştin ajunge mai repede la credincioşi prin muzică. Există metafizică în psaltica cântecelor liturgice, în înlănţuirea monfonică a notelor şi, la ceas de seară, când soarele se pregăteşte să-şi suspende existenţa fie şi temporar, se întâmplă minuni cu partiturile alea. Există personaj principal, să zicem preotul paroh, dar el este ajutat de alţi preoţi slujitori sau de diaconi. Ba chiar şi femeia de la lumânări îndeplineşte funcţii multiple, ba vinde lumânări sau cărţi de rugăciune, plasează oamenii în biserică, îi organizează sau face linişte, după caz. Nu întâmplător auzi credincioşi care spun că unele biserici fac slujbe mai frumoase decât altele, deci condiţia estetică e importantă. Iar predica nu este oare un monolog bine rostit, bine improvizat?".

Sigur, teatrul nu aduce voturi, actorii nu vorbesc în fiecare duminică în faţa credincioşilor

„Acum eu înţeleg, domnule Iohannis şi domnule Orban, parlamentari sau miniştri, că v-aţi gândit cu toţii că biserica poate să îşi ţină slujbele în aer liber, în curţile lor, cu respectarea măsurilor de distanţare, deşi aici eu am o îndoială că aţi reuşit să explicaţi bine tuturor creştinilor ce înseamnă asta. Mai înţeleg şi că biserica e o organizaţie puternică care a făcut lobby în sensul ăsta. La fel cum înţeleg că există mulţi creştini care au nevoie de rugăciune şi cărora intimitatea propriei case nu le este de ajuns în această perioadă. Nu o spun în sens ironic. Dar oare de ce disperarea preoţilor de a sluji este mai ascultată decât disperarea actorilor de a juca? Care este oare diferenţa între teatru în aer liber şi o slujbă în aer liber? De ce credeţi dumneavoastră că lucrătorii din teatru nu pot avea grijă de publicul lor într-un spaţiu deschis? De ce noi nu putem să ne facem profesia, aşa cum preoţii o fac pe a lor? De ce, dacă intenţionaţi să deschideţi centre comerciale sub 15000 de mp care au magazine de până la 500 de mp care pot funcţiona, noi nu putem, de exemplu, să jucăm spectacole de unul, două sau trei personaje în faţa unui public de cincizeci de pesoane sau chiar şaptezecişicinci cu respectarea distanţei de un metru şi jumătate? Oare de ce nu putem folosi vara asta şi în favoarea actorilor, mai ales a celor independenţi? De ce nu elaboraţi împreună cu actorii şi tehnicienii din teatre un set de reguli care să îi poată ajuta să-şi facă meseria? Sigur, teatrul nu aduce voturi, actorii nu vorbesc în fiecare duminică în faţa credincioşilor. Dar suntem cetăţeni ai României şi munca este un drept fundamental. Şi, oricât vi s-ar părea de ciudat, cunosc mulţi actori care preferă să joace decât să apeleze la indemnizaţii", a adăugat Chirilă.

Este frustrant pentru actori să ştie că sunt consideraţi insignifianţi, cantitate neglijabilă

Tudor Chirilă militează în continuare pentru egalitate de şanse în faţa dreptului de a-şi exercita profesia şi subliniază faptul că este frustrant pentru actori să ştie că sunt consideraţi „insignifianţi", doar pentru că „nu contribuie la PIB". În plus, actorul aminteşte că nici BOR nu o face, iar preoţii sunt lăsaţi să-şi ţină slujbele religioase în aer liber.

„În acest moment autorităţile din România practică, din comoditate, dublul standard. Pentru că teatrul se poate face şi în faţa unui singur spectator. Şi totuşi, nu ne lăsaţi să jucăm. Repet întrebarea mea: într-un spaţiu deschis de, să zicem, 1500 de metri pătraţi sau într-un teatru de vară, dacă trei actori reprezintă o piesă respectând distanţa, dacă sunt 75 de spectatori care respectă distanţa, dacă personalul tehnic care ajută la reprezentarea spectacolului respectă distanţa, dacă există structură (culoare, cabine separate, etc) cu ce este mai periculos decât un muzeu, un spaţiu închis? Cunosc cel puţin un specialist care poate «desena» un teatru improvizat în aer liber pe a cărui scenă să se întâmple spectacol în siguranţă. Nu fac parte din nicio organizaţie, sindicat sau structură care să militeze pentru drepturile actorilor. Dar îndrăznesc să spun că formulez aceste întrebări în numele unui număr mare de actori sau tehnicieni din teatre. Aţi avut domnule Orban o întâlnire cu AROC Asociaţia Română a Organziatorilor de Concerte. Oare aţi avut vreo întâlnire cu managerii teatrelor independente sau teatrelor municipale? Încercarea de a reveni la normalitate nu se poate face discreţionar pentru că sunteţi acolo, fie şi vremelnic ca să reprezenţati interesele tuturor. Dincolo de aspectul financiar care guvernează lumea în zilele astea există demnitatea profesională, dreptul de a-ţi putea face profesia. Este frustrant pentru actori să ştie că sunt consideraţi insignifianţi, cantitate neglijabilă, cei care pot să aştepte sine die pentru că deh, nu contribuie la PIB. Nici biserica ortodoxă nu contribuie la PIB şi totuşi va ţine slujbe în aer liber. Aş vrea să fie limpede că mesajul meu nu se îndreaptă împotriva unei instituţii, ci pentru egalitate de şanse în faţa dreptului de a ne exercita profesia, toţi cei care operăm cu aceleaşi principii lucrative. În speranţa că mesajul meu nu va trece neobservat aştept un răspuns la întrebările mele. Acest mesaj nu este un îndemn la deresponsabilizare faţă de criza COVID-19, ci o pledoarie pentru muncă în condiţii de siguranţă şi solicitarea către autorităţi de a opera şi cu soluţii, nu doar cu restricţii discriminatorii", a încheiat Tudor Chirilă.