Dimineaţa şi noaptea generalului Vlad

• Tweet

Generalul Iulian Vlad. Ultimul şef al Securităţii lui Nicolae Ceauşescu. Omul care a fost condamnat la ani grei de închisoare pentru represiune şi genocid. Pentru mulţi, un erou autentic al României. În lumina documentelor care, încet-încet, ies la iveală, el poate deveni şi pentru mine un erou. Şi chiar şi pentru acei revoluţionari din Timişoara care încă îl acuză. Cu o singură condiţie însă. Să spună, în fine, ce ştie. Şi ştie mult!

În spaţiul restrâns al acestei analize voi încerca, totuşi, o sinteză a unor informaţii extrem de importante. Care demonstrează că generalul Iulian Vlad a ştiut că Ceauşescu urmează să fie răsturnat. A ştiut şi cum. Şi l-a informat pe acesta. A ştiut şi care este reţeaua de români racolaţi de KGB. Sau de GRU. Şi l-a informat pe Ceauşescu. A ştiut şi despre înţelegerea de la Malta, dintre Gorbaciov şi Bush , în urma căreia, venea, la rând, şi decapitarea dictatorului de la Bucureşti. A avut informaţiile necesare şi l-a informat şi e Ceauşescu, privind introducerea comandourilor ruseşti în România şi care urmau să acţioneze pentru o răsturnare controlată de regim. O lovitură de stat disimulată în revoluţie. Este ceva ce nu a ştiut generalul Iulian Vlad?

Absolut nimic. El a putut observa, cu rapiditate, cum întreaga reţea KGB şi GRU, o reţea de trădători ai României, se instalează la putere, în Bucureşti. Şi cum această reţea începe cu începutul. Respectiv, lichidarea, rând pe rând, a tuturor celor care deţineau informaţii compromiţătoare despre ei. A tuturor celor care au confiscat o revoluţie, au transformat-o într-o lovitură de stat şi au instalat un guvern iniţial aservit Moscovei. Şi atunci, dacă ştia tot, unde a greşit generalul Iulian Vlad? De ce a făcut atât de mulţi ani de închisoare? De ce este el, în continuare, anatemizat de unii?

Motivul este că a tăcut. Este suficient că generalul Iulian Vlad să vorbească şi istoria recentă a României va fi instantaneu rescrisă, cap-coadă. Şi atunci se va vedea că, prin tăcere lui, acest şef al odioasei Securităţi - el ca persoană, nu neapărat şi instituţia pe care a reprezentat-o - a fost, nu un criminal, ci un erou. Dar despre ce este vorba?

1. La începutul lunii august 1989, generalul Iulian Vlad a studiat în arhiva Securităţii dosarele privind Revoluţia Maghiară din 1956. Ştia că la Bucureşti vor fi generate fenomene asemănătoare. Vroia să vadă care ar trebui să fie comportamentul ofiţerilor de securitate. Cum trebuiau ei să se raporteze faţă de autoritatea statului comunist şi faţă de popor.
2. Comisia senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 a fost informată, pe larg, despre o întrunire extrem de interesantă, din 11 noiembrie 1989, ordonată de Iulian Vlad, şi care s-a desfăşurat simultan la Bucureşti, Braşov şi Iaşi, cu participarea a tuturor şefilor securităţilor judeţene. Acestora li s-au comunicat informaţii strict secrete din care rezulta că existau mai multe scenarii de înlăturare rapidă a lui Nicolae Ceauşescu. S-a luat decizia ca în cazul unor mişcări de stradă, cu caracter anti-ceauşist, Securitatea să nu se implice în acţiuni represive. În acel moment, Iulian Vlad alese. Între populaţie şi conducerea comunistă a României, populaţia avea câştig de cauză.
3. În noiembrie 1989, Iulian Vlad obţine informaţii despre agenda întâlnirii de la Malta, din 2-3 decembrie 1989, dintre George Bush şi Mihail Gorbaciov. Îl informează pe Ceauşescu că vor fi redefinite sferele de influenţă şi va fi elaborată o nouă strategie comună, care să conserve rolul de jandarmi internaţionali al celor două state. Vor fi elaborate şi aplicate strategii dedicate Republicii Chinei, Cubei şi României.
4. Generalul Iulian Vlad obţine şi îi prezintă lui Ceauşescu sinteza discuţiilor care au avut loc. A rezultat că în operaţiunea desfăşurată împotriva regimului comunist din România se va implica şi Ungaria. Şi că vor fi reactivaţi o parte dintre românii care au studiat în Uniunea Sovietică.
5. În faţă Comisiei parlamentare de anchetă, Iulian Vlad a declarat, textual, referindu-se la reţeaua de români racolaţi de KGB şi GRU: "Îi cunoşteam, erau agenţi activi în conservare".
6. 20 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu îi înmânează un protest însărcinatului cu afaceri al URSS, prin care cere să fie retraşi membrii comandourilor ruseşti care acţionau la Timişoara. Răspunsul autorităţilor sovietice de la Kremlin a venit abia în 22 decembrie, ora 16:20. Adică, prea târziu.
7. La 31 decembrie 1989, generalul Iulian Vlad se prezintă în faţa generalului GRU, Nicolae Militaru, instalat ministru Apărării de către preşedintele KGB, Ion Iliescu, pentru a-i prezenta un plan pentru anihilarea teroriştilor. Care erau membrii ai comandourilor ruseşti. Este prezent ambasadorul URSS. Generalul Iulian Vlad este arestat. Între timp, fusese desfiinţată unitatea Securităţii însărcinată cu urmărirea agenţilor KGB. Şi fusese decimată o parte din Brigada Antiteroristă, în frunte cu Troască, din ordinul generalului Militaru.

Iulian Vlad, pentru a face trecerea de la ceea ce numeam, în titlu, "noaptea generalului" la "dimineaţa generalului", ar trebui să iasă, pur şi simplu, la rampă. Şi să spună, cu o întârziere de 26 de ani, ceea ce ştie. Care a fost şi care mai este reţeaua serviciilor secrete ruseşti care acţionează în România, la vârf. În politică. În servicii. În justiţie. În economie. Pentru că dacă nu o face, atunci ar putea credita un alt scenariu. Şi anume că, Iulian Vlad este un erou, dar doar pentru securiştii săi. Că s-a sacrificat pentru a salva cât se putea salva din Securitate. Şi pentru a ajută ca respectiva Securitate să se privatizeze. Dacă Iulian Vlad vorbeşte, este un erou. Pentru că demantelează "sistemul". Dacă nu vorbeşte, rămâne ceea ce este. Un om ascuns. Într-o noapte.

Sorin Rosca Stanescu