• Tweet

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) se așteaptă ca țările să semneze noi acorduri care le-ar conferi o autoritate totală în stabilirea politicii globale privind pandemiile. Dar nu au ajuns la un consens clar cu privire la ceea ce distinge pandemiile de epidemii sau de boli endemice.

În timp ce statele membre ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) negociază noi acorduri pentru a centraliza gestionarea pandemiilor cu un buget anual de peste 31,5 miliarde de dolari, ar trebui să se presupună că toată lumea a fost clară cu privire la ceea ce este de fapt o pandemie. Cu toate acestea, nu este cazul.

Deși țările vor vota peste două luni un nou acord privind pandemia și amendamente la Regulamentul Sanitar Internațional (RSI) pentru a acorda OMS o autoritate largă în ceea ce privește gestionarea pandemiilor, nu există o definiție unanim acceptată a termenului "pandemie". Ce grad de gravitate este necesar? Cât de răspândită trebuie să fie? Ce proporție a populației trebuie să fie expusă riscului?

O epidemie de răceală comună care traversează granițele se încadrează în multe definiții ale pandemiei, la fel ca și o repetare a Morții Negre medievale. În mod normal, acordurile internaționale se formează în jurul unei probleme definibile, dar lumea este pe cale să investească zeci de miliarde de euro fără o bază solidă pentru a prezice costurile și beneficiile.

Cu alte cuvinte, nu există un acord clar cu privire la ceea ce Adunarea Mondială a Sănătății este de fapt de acord. Când vorbim acum de o pandemie, ne referim de obicei la răspândirea globală a SARS-CoV-2 care a început în 2019. Cuvântul evocă imagini de străzi goale și piețe închise, de fețe mascate și oameni tăcuți care stau la doi metri unul de celălalt.

Acest lucru conduce la sentimentul de urgență la care răspund în prezent factorii de decizie politică prin conceperea de noi documente privind pandemiile. Numeroase documente privind prevenirea, pregătirea și răspunsul la pandemii (PPPR) sugerează că aceste politici reprezintă un răspuns esențial, afirmând că există o probabilitate de 50 % de apariție a unei pandemii de tip COVID-19 în următorii 25 de ani sau făcând referire la costurile economice ale COVID-19 pentru a susține afirmațiile privind rentabilitatea investițiilor.

Această abordare este problematică, deoarece nu reușește să facă distincția între costurile directe ale bolii și efectele răspunsului foarte neobișnuit. Etimologia cuvântului "pandemie" provine din vechea rădăcină greacă dêmos (δῆμος, popor, populație), cu înrudirea "epidemie" și "pandemie". Prefixul pan- (greaca veche πάν) înseamnă, în general, toți sau fiecare; astfel, pandemie derivă din conceptul grecesc antic πάνδημος (din sau aparținând întregului popor, publicului).

Termenul se referă de obicei la bolile infecțioase, deși unele utilizări ale termenului pandemie pot fi mai larg colocviale, de exemplu vorbind de o "pandemie de obezitate". Ceea ce deosebește pandemiile (și epidemiile) de bolile endemice este faptul că acestea afectează un număr mare de persoane într-un interval de timp relativ scurt și peste durata normală de așteptare.

Ceea ce diferențiază pandemiile de epidemii în mintea oamenilor este o răspândire geografică mai largă dincolo de granițele naționale. Unele dintre cele mai grave pandemii înregistrate în istorie au urmat cuceririi europene a Americilor, aducând noi agenți patogeni unei populații naive din punct de vedere imunologic. Astfel de condiții nu există în lumea globalizată de astăzi.

Alte pandemii devastatoare au fost provocate de bacterii precum holera sau ciuma, aceasta din urmă fiind responsabilă pentru Moartea Neagră din secolul al XIV-lea, care a exterminat probabil o treime din populația europeană. De atunci, îmbunătățirea condițiilor sanitare și descoperirea antibioticelor au redus în mod fundamental amenințarea infecțiilor bacteriene, care erau cândva principalul motor al pandemiilor.

Ultima pandemie majoră cu care s-a confruntat lumea înainte de COVID-19 a fost gripa spaniolă din 1918. În consecință, până la pandemia COVID-19, "pregătirea pentru pandemii" se referea aproape în mod universal la pandemiile de gripă.

OMS a publicat primul său plan de pandemie de gripă în 1999, motivat de primele infecții umane înregistrate cu gripa aviară H5N1.
Planul a fost actualizat de mai multe ori, ultima dată în 2009, și definește mai multe "faze pandemice". Acestea constituie singurele definiții ale pandemiei pe care OMS le-a publicat în orientări oficiale și rămân specifice gripei.

Când OMS a declarat gripa porcină H1N1 drept pandemie în 2009, deși nu era mai gravă decât gripa sezonieră normală, a izbucnit o controversă cu privire la ceea ce definește o "pandemie". În timp ce planul pandemic al OMS s-a axat întotdeauna pe răspândirea unui nou subtip de gripă, fără a se cere ca acesta să fie extraordinar de grav, pe site-ul web al OMS se putea citi o definiție de șase ani:

"O pandemie de gripă apare atunci când apare un nou virus gripal împotriva căruia populația umană nu are imunitate, ceea ce duce la mai multe epidemii simultane la nivel mondial, cu un număr enorm de decese și îmbolnăviri". Ca răspuns la o întrebare a unui jurnalist de la CNN care a pus la îndoială necesitatea unei stări de gravitate "enormă", definiția gripei pandemice de pe pagina de internet a OMS a fost modificată în mai 2009, eliminându-se sintagma "cu un număr enorm de decese și îmbolnăviri".

Ca răspuns la o întrebare a unui jurnalist de la CNN care a pus la îndoială necesitatea unei stări de gravitate "enormă", definiția gripei pandemice de pe pagina de internet a OMS a fost modificată în mai 2009, eliminându-se sintagma "cu un număr enorm de decese și îmbolnăviri".

În schimb, noua definiție a clarificat că "pandemiile pot fi ușoare sau grave în ceea ce privește boala și decesele pe care le provoacă, iar gravitatea unei pandemii se poate schimba pe parcursul acesteia". Deși definiția de pe site nu a avut efecte practice, faptul că modificarea a avut loc cu puțin timp înainte de declararea gripei porcine drept pandemie a ridicat suspiciuni.