• Tweet

În volumul 2 al dosarului de rețea R303384, aflat în evidența Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), apar 21 de note informative livrate de informatorul „Mircea Crișan", real Dan Șucu. Ele acoperă perioada decembrie 1987 - noiembrie 1989, iar actualul patron al Rapidului scria despre colegi, turiști, delegați sau oficialități străine. Contactat de GSP,Șucu a refuzat orice dialog cu GSP pe tema dosarelor sale de la CNSAS.

Devenit informatorul Securității în august 1984, când a semnat un Angajament și a preluat numele conspirativ „Mircea Crișan", Dan Șucu este titularul dosarului de rețea R303384 existent în evidențele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), scrie GSP.ro

Patronul de azi de la Rapid și Genoa, fost ghid turistic ONT înainte de Revoluție, are o poveste secretă documentată de-a lungul a 62 de pagini, dintre care 23 se află în volumul 2. Intitulat „Mapă-Anexă cuprinzând materialele informative furnizate de inf. «Mircea Crișan»", acesta conține 21 de note semnate de Dan Șucu sub pseudonimul avut în relația cu Securitatea.

Gazeta a consultat toate documentele, iar turnătoriile lui „Mircea Crișan" acoperă o plajă largă de persoane: colegi din ONT, un atașat militar la Ambasada SUA, ambasadorul Egiptului la București, turiști și delegați străini.

12 note evocate de CNSAS într-o adeverință din 2015

În primul rând, o precizare! Parte din conținutul „operei literare" a lui „Mircea Crișan" a apărut deja în 2015 într-o adresă emisă de CNSAS.

Atunci, Consiliul s-a sesizat în urma unei cereri formulate de cotidianul „Evenimentul zilei" și a emis o decizie de necolaborare, în sensul legii, pentru Dan Șucu, în acel moment vicepreședinte al Asociației Marilor Rețele Comerciale din România și membru-fondator al Asociației Clubul Sportiv - Tenis Club Herăstrău.

Rezumatul CNSAS cuprindea referiri la doar 12 dintre notele informative existente în dosarul R303384/volumul 2. Restul sunt însă la fel de interesante, iar Gazeta le aduce azi în față.

NOTĂ. Pentru ca o persoană să fie declarată colaborator al Securității ÎN SENSUL LEGII trebuie să fie îndeplinite două condiții cumulativ:

să existe un dosar de rețea sau note informative care să arate calitatea ADMINISTRATIVĂ de informator/colaborator/agent

notele respective să conțină informații care să fi atins aspecte legate de încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale celui vizat și să existe consecințe de natură politică în sensul în care Securitatea, pe baza respectivelor informații, să fi întreprins acțiuni împotriva celor care fac obiectul notelor

Referiri ample la fizicul unei colege, ofițerul îl ia peste picior: „Sursa este obsedată de portrete"

Bunăoară, dintre noutăți, să începem cu o notă din 8 februarie 1988. E o informare către Securitate despre una dintre colegele lui „Mircea Crișan", pe nume Felicia, ghid-colaborator ONT.

„Fizic are aproximativ 30-35 ani, aspect comun, fără atracție feminină. Sar în evidență dinții săi de aur ce o fac inconfundabilă. Având în vedere că ONT-ul este singurul său mod de existență, nu agreează pe nimeni, orice ghid care o poate înlocui cu succes fiindu-i antipatic", scria Șucu despre colega sa.

Descrierea picturală făcută de „Mircea Crișan" a atras atenția ofițerului care-l avea în „buzunar" pe Șucu. Și, cu pixul roșu, a făcut pe margine o însemnare chiar ușor amuzantă: „Am impresia că sursa este obsedată de portrete".

Despre o altă colegă: „Și-a făcut mulți dușmani, un om cu aere de șef"

Cum îl turna pe atașatul militar SUA

Cele două pagini ale notei informative servite Securității de „Mircea Crișan" (Dan Șucu) despre ghida ONT Emilia Scarfeș. Foto: CNSAS
Mergem la o notă nedatată, probabil tot din 1988, care vizează o altă colegă a lui „Mircea Crișan": Scarfeș Emilia.

„Este o femeie cu fizic comun, neatrăgător, lipsită de atracție, voluntară până la exagerare. Modul său simplu de a fi, sincer, fără menajamente, îi creează multe probleme și am avut impresia că și-a făcut deja mulți dușmani", sublinia Șucu.

Completa: „Din păcate pentru ea, este unul din oamenii care aspiră la funcții de conducere prea repede, fără să aibă pregătirea și experiența necesară. Intervenind nevoia de un om de legătură între ghizi și serviciul de relații, s-a hotărât ca Scarfeș să îndeplinească această necesitate, (...) curând trezindu-ne printre noi cu un om cu aere de șef, dar cu pregătire profesională total neadecvată, datorată în general lipsei de experiență și a marilor lacune de exprimare în limba engleză".

Urma, la final, o rezoluție a ofițerului de Securitate: „Nota se va exploata la 372/OC - ca material de studiu și verificare al ghidei Scarfeș, aflată în atenție". „În atenție" însemna, în general, fie pentru operațiuni de urmărire/supraveghere, fie în vederea unei potențiale recrutări ulterioare.

Colegii de la relații SUA ca Felicia Nicolescu, Cibu, Stanciu, Burcă ș.a. o consideră, de asemenea, slab pregătită profesional și, din păcate, nedoritoare de ajutor - pasaj din notă „Mircea Crișan", dosar R303384, pag. 20

„Păreau să facă parte din pătura extrem de bogată din Anglia"

Trecem la o notă din 28 ianuarie 1988, concentratată pe un grup de turiști englezi, care-și petrecuseră Revelionul 1987/1988 în Poiana Brașov.

„Pe lângă delegata Wendy Jones, care la început era o interlocutoare foarte dificilă (...), am lucrat și cu familia Wilson. Aceștia (cinci persoane) păreau să facă parte din pătura extrem de bogată din Anglia, domnul Wilson deținând pe lângă diverse alte investiții și 12,5% din acțiunile firmei «Skienterprise»", puncta „Mircea Crișan".

Poiana Brașov era unul dintre locurile unde Dan Șucu îi însoțea deseori pe turiștii străini

Adăuga: „A promis că va ajuta la publicitatea acțiunilor de schi în România și cred că grupul de 8 ziariști trimis de firmă începând cu data de 8 februarie se datorează și dânsului".

Ofițerul nota în subsolul paginii: „Nota se va exploata la 372/AM - spațiul turistic Anglia - unde se vor efectua verificările de securitate".

Am observat că în stațiune există o «piață neagră» a banilor străini, chiar în hotel turiștii fiind acostați și chiar trași de mână pentru a schimba bani. În aceste condiții, exceptând seara în care sosesc de la Otopeni, este greu credibil că oamenii vor mai schimba bani la «oficial» - pasaj din notă „Mircea Crișan", 08.01.1988

Rezoluții în cheie secretă ale Securității: „Aflat în atenție, pentru atragere la colaborare"

Printre notele furnizate de Dan Șucu apar și redactări cu conținut aparent benign, dar pe care Securitatea plănuia să le utilizeze mai departe în scopuri secrete, nebănuite.

Să luăm cazurile altor doi colegi ai lui Șucu: Radencovici Ștefan și Cibu Florin, ambii subiecte ale unor note informative livrate pe 29 iunie 1988 de actualul patron al Rapidului.

Despre primul afirma: „În relațiile cu turiștii nu pare să urmărească interese materiale sau de altă natură și nu am surprins nicio convorbire care să dea de bănuit. Cu delegații lucrează principial, cu mult tact și diplomație, fapt care-l ține totdeauna în afara oricăror contradicții". În general, un ton pozitiv cap-coadă.

La fel pentru Cibu: „Nu l-am văzut purtând haine de proveniență străină, nu a depășit limita de câteva pahare de vin la masă și singurul lux pe care am observat că și-l permite sunt țigările străine pe care le fumează. Profesional (...) a devenit în decursul anilor un ghid bun. (...) Nu permite denigrarea sau perpetuarea de interese materiale contrare statului român".

Securitatea traducea însă în cheie proprie profilurile lor discrete și nederanjante.

Pentru Radencovici: „Nota se va exploata ca material de studiu și verificare a ghidului RS, aflat în atenție". Iar pentru Cibu, un supliment - planul secret de a-l transforma în informator: „Nota se va exploata ca material de studiu și verificare a ghidului RS, aflat în atenție, pentru atragerea la colaborare".

„Mircea Crișan" pus la dispoziția atașatului militar SUA după revoltele muncitorești de la Brașov, 1987

Cele mai spectaculoase note sunt, însă, de departe, cele care-l vizau pe atașatul militar al SUA în România, identificat în documente sub numele acoperit de „Strîmbu George". E un personaj despre care se afirmă în acte că ar fi avut rădăcini românești, prin bunicii săi, născuți în zona Timișului.

Sunt informările ajunse deja în spațiul public din 2015, grație rezumatului din dosar realizat de CNSAS. GSP vă prezintă însă acum chiar notele originale, care relevă că atașatul militar SUA a fost însoțit de „Mircea Crișan" pentru vizite la Brașov în noiembrie și decembrie 1987. Se întâmpla la scurt timp după celebrele revolte muncitorești anticomuniste, produse pe 15 noiembrie, în orașul de la poalele Tâmpei.

Securitatea suspecta că „Strîmbu" a dorit să meargă special acolo pentru a se informa direct despre atmosfera și evenimentele recente produse la Brașov, care treziseră un ecou formidabil în străinătate, fiind relatate pe larg în presa internațională și la postul de radio „Europa Liberă", considerat un bastion inamic de regimul de la București.

„Jumătate din cele publicate se pot crede, dar numai cele văzute cu proprii ochi sunt credibile"

Așadar, să urmărim din nou câteva pasaje din notele lui „Mircea Crișan" despre timpul petrecut alături de „Strîmbu George":

„În Braşov (...) am constatat numai preocupări comerciale şi de natură cognitivă cu referire la trecutul istoric al oraşului şi industria prezentă a Braşovului. Cu referire la industria oraşului a manifestat interes față de industriile reprezentative, afirmând faţă de sursă că cele cunoscute sunt de camioane, tractoare şi elicoptere (părerea sursei este că S.G. cunoştea aceste amănunte, dorind să afle amănunte noi)".

„Ajungând în restaurantul Cetate, fără a avea legătură cu cele discutate anterior, a afirmat că «în Braşov a existat o distracţie săptămâna trecută». Sursa, neştiind la ce se referă, a întrebat despre ce este vorba, S. răspunzând că a fost transmis de un anume post de radio. La întrebările insistente ale sursei la ce se referă concret şi la faptul că există posturi de radio tendenţioase la adresa României, el a afirmat că «jumătate din cele publicate se pot crede, dar numai cele văzute cu proprii ochi sunt credibile»".

În timpul mesei, sursa a adus discuţia despre clauza naţiunii celei mai favorizate şi la pozitia S.U.A. faţă de România; S. G. a spus că totul este un foc de paie şi că personal crede că este o mare prostie ridicarea ei
pasaj din notă informator „Mircea Crișan", noiembrie 1987

„A avut o slujbă asemănătoare în URSS"

Pasajele continuă:

„Subiectul l-a însoțit, în seara zilei de 24.11.1987, pe ataşatul militar al ambasadei S.U.A., S. G., la restaurantul Favorit din Poiana Brașov. Din cele discutate, am înțeles că un atașat este trimis de obicei pentru o perioadă de doi ani şi că S.G. nu a avut o reşedință stabilă în timpul carierei militare, ci a fost mutat din stat în stat din confederația americană"

„Am înțeles, de asemenea, că a avut o slujbă asemănătoare acum zece ani în URSS. G.S. a terminat facultatea de ştiințe economice şi a continuat cu cea de ştiințe politice, iar din cele discutate am avut impresia că este sigur că ar fi un bun psiholog. La întrebarea mea despre modul de avansare în armata S.U.A., am primit ca răspuns «colonel se ajunge pe propriile aptitudini, iar general numai pe considerente politice»"

Ofițerul care a preluat notele de la „Mircea Crișan" făcea câteva aprecieri la finalul documentului: „Deși informatorul M.C. a fost instruit cu privire la discuțiile purtate cu atașatul militar, obiectivul a fost circumspect și deosebit de prudent, reieșind faptul că ascunde în mod premeditat deplasările pe care le-a efectuat în țară, îndeosebi în zona Brașovului (de altfel, acum o săptămână, pe 17.11, s-a deplasat la Brașov pentru a constata veridicitatea celor auzite)".

„Fizicul, psihicul şi modul de comportare o fac pe doamna Honnen un curier ideal"

Apoi, o altă notă evocă o întâlnire dintre „Mircea Crișan", familia atașatului militar (soț + soție) și o prietenă a acestora, Mary Louise Honnen. Ultima a devenit subiectul unei informări extinse.

„Fostă profesoară de fizică, acum pensionară, (...) doamna H. nu fumează, nu bea şi nu părea atrasă de nimic în mod special. Nu vorbea despre dânsa nici când era provocată, am înţeles că nu ar avea familie şi nu părea să cunoască familia S. ca o adevărată prietenă veche şi statornică".

„Am înţeles că ar locui în prezent în statul llinois şi că ar avea şi o proprietate de aproximativ 300 de ha în statul Kansas. În una dintre discuții a vorbit de faptul că ar fi petrecut o perioadă în R.F.G., acum zece ani şi că atunci ar fi călătorit mult în Europa".

„După părerea mea, fizicul, psihicul şi modul de comportare o fac pe doamna H. un curier ideal. (...) La sfârşitul programului, am fost invitat în reşedinţa familiei din Bucureşti, convorbirea rezumându-se la modul frumos în care este împărţită casa, totuşi, am avut impresia că fam. S. nu se comporta cu d. H. atât de intim precum încercau să pară"

„Cu toate că cele două doamne au produs şi amintiri din timpul facultății într-o ocazie, ceva părea totuşi să nu fie la locul lui, fam. S. comportându-se cu ea ca şi cu o subordonată. Cred, totuşi, că cel mai important amănunt este faptul că, atunci când discuţia aluneca pe chestiuni apropiate de viaţa privată a d. H., cineva, domnul sau doamna S. sau chiar dânsa, schimba cursul ideilor."

Despre ambasadorul Egiptului: „În niciun caz nu e ostil României"

Alte referiri se fac la ambasadorul Egiptului la București, Saad Aboulkheir, pe care „Mircea Crișan" îl însoțise timp de trei zile (26-28 august 1989) într-o vizită în nordul Moldovei.

„Subiectul este o persoană agreabilă, fizic obişnuit, tentă de culoare a pielii mai închisă, tipic arabă, ochi negri, părul alb, fără semne distinctive. (...) Din discuţiile purtate cu el şi soţia, am înţeles că ar avea două proprietăți în Egipt, în Alexandria (oraş natal) şi în Cairo, au doi copii - băiat, 32 ani, şi fată, 26 ani, ambii căsătoriţi, cea din urmă rezidentă în Paris".

„A devenit ambasador pentru prima dată în Senegal, apoi în România. Este diplomat de carieră, începând acum 25 de ani, după terminarea facultăţii economice în Franţa şi examenul diplomatic de la Cairo. De-a lungul timpului am înţeles că a îndeplinit misiuni în diferite ţări, incluzând S.U.A., Brazilia, Franţa"

„Nu l-am văzut luând legătura cu persoane străine sau cetățeni români şi pe tot parcursul programului s-a purtat ireproşabil. (...) Estimează că va mai fi probabil ambasador pentru unul sau doi ani, 60 fiind vârsta de pensionare în acest domeniu. Din punct de vedere material pare un om mediu, doamna plângându-se chiar de salariul insuficient".

„Nu a făcut comentarii social-politice sau economice la adresa ţării noastre şi din toată atitudinea se deducea un om încântat de frumuseţea locurilor şi a oamenilor. În concluzie, părea unul din oamenii cu un ochi la slujbă şi cu unul la pensionare, în nici un caz ostil României".

Alt coleg luat în vizor: „Slab organizator, om capabil să promită lucruri greu sau imposibil de realizat"

Și câteva remarci dintr-o notă alcătuită de „Mircea Crișan" la adresa unui alt coleg din ONT, ghidul Nicolae Păduraru.

„Am înţeles că lucrează la o carte despre Vlad Tepeş şi epoca sa şi diferite alte lucrări cu conţinut istoric. Părerea mea este că se descurcă admirabil în protocoale cu diferiţi invitați, în discuţii libere, dar modul său complet de a prezenta problemele nu poate atrage atenţia unui întreg autocar".

„Nu pare să înţeleagă că oamenii mai ascultă ce spune ghidul, mai se uită şi pe fereastră, mai audiază şi puţină muzică şi apoi ascultă din nou diferite informaţii pe care ghidul e pregătit să le dea. (...) Nu pare a fi interesat de persoane de sex opus".

„Personal îl consider un slab organizator, om capabil să promită lucruri greu sau imposibil de realizat, pe care apoi le trece pur şi simplu cu vederea. (...) Personal îl consider mult prea «poet» într-o meserie care are totuşi prea puţine tangenţe cu talentul literar".

„Te întâlneşti cu o persoană capricioasă, secretoasă, plină de complexe"

Iar în final o colecție de pasaje din diverse note informative semnate de „Mircea Crișan", pe care trei dintre membrii Colegiului CNSAS din 2015 (Florin Abraham, Florian Bichir, Corneliu Turianu) le considerau relevante pentru ca Dan Șucu să fie declarat colaborator al Securității.

Ei au reprezentat însă atunci o minoritate, dar opinia lor separată a rămas consemnată în adeverința CNSAS din urmă cu 11 ani. Așadar:

despre ghidul Mihai Bărbulescu: „După părerea mea, din punct de vedere al securității statului, nu poate face față cu succes tuturor solicitărilor complexe la care poate fi supus, în cazul în care atitudinea sa generală nu s-a schimbat. (...) Cred sincer că defectele lui pot fi remediate sau ascunse și că va deveni, dacă va fi învățat cum, un om de încredere"

despre Rodica Ionescu, referent serviciu ghizi: „Am observat că este o persoană instabilă, de multe ori incapabilă de a lua o hotărâre. Într-un loc în care te aştepți să găseşti calm, competență şi informație, te întâlneşti cu o persoană capricioasă, ce pare să lucreze în salturi, nervoasă, secretoasă, plină de complexe".

„Toată purtarea îi face pe cei doi suspecți din punctul de vedere al securității statului"

Și încă două repere:

despre Maja Zoric, delegată firmă turistică Iugoslavia: „Pare permanent nemulţumită şi preferă să lucreze cu ghizi locali de sex opus. Nu are familie şi nici nu pare să intenționeze să renunțe la această slujbă pentru a şi-o crea. (...) Nu pare să se ocupe de lucruri ilegale, dar cred că nu ar da înapoi în cazul în care ar întâlni un ghid local necinstit. Nu cred că trebuie urmărită în mod special de organele de Securitate, totuşi, cred că ghidul cu care lucrează trebuie să știe că este influenţabilă şi de multe ori irascibilă"

despre turista franceză Ania Carlier: „Nu cunoştea serviciile pe care le plătise în Franța şi cu toate că cei doi (n.r. cu prietenul) au declarat că sunt în vacanță de schi, nu i-am văzut pe pârtie. Dispăreau din hotel cu zilele şi se comportau în mod ciudat, privat, dar nu tandru, prietenesc. Păreau în relații de subordonare. (...) Toată purtarea, înfățişarea studiat nepăsătoare şi umilă, modul de a răspunde la întrebări îi fac pe cei doi suspecți din punctul de vedere al securității statului".

Invitat să-și exprime un punct de vedere pe marginea dosarelor sale de la CNSAS, patronul Rapidului a refuzat orice dialog și a răspuns doar cu „Vă mulțumesc! La revedere!". Și a închis telefonul.