• Tweet

Marți, trei ceasuri rele, începând de la orele 3 ale după-amiezii se dezbate în Senat moțiunea simplă de cenzură cu titlul „Democrația românească în derivă cu Vela ruptă, în timp de pandemie". După cum reiese chiar din capul locului, vizat este unul dintre cei mai importanți membri ai Cabinetului Orban. Ministrul de Interne Marcel Vela. Textul moțiunii e cunoscut. A fost făcut public. Mai puțin este cunoscut scopul real al acestui demers politic inițiat de PSD. Prin depunerea și susținerea acestei moțiuni simple de cenzură, conducerea PSD intenționează în mod explicit să-i dea o mână de sprijin lui Ludovic Orban. Care este primul care încearcă să se lepede de Marcel Vela.

Era din capul locului extrem de limpede pentru toți analiștii fenomenului politic din România că, indiferent în ce condiții ar fi fost administrat statul într-o perioadă grea cum este cea a pandemiei, agravată de criza economică, puterea, indiferent care ar fi fost ea, urma să plătească o factură grea. S-ar fi întâmplat chiar și în condițiile ideale, în care Executivul nu ar fi făcut niciun fel de greșeală sau nu ar fi săvârșit greșeli grave. Numai că lucrurile nu s-au desfășurat așa. Cele două mari centre de putere, care au direcționat măsurile deseori contradictoriu, au greșit de atât de multe ori, încât au generat o stare de-a dreptul periculoasă de neîncredere în rândul populației. Un centru de putere în mod real, dar și în mod constituțional a funcționat și funcționează la Palatul Victoria. În epicentrul său se află, cum este și firesc, primul-ministru. Care se întâmpă să fie Ludovic Orban. Un al doilea centru de putere cât se poate de real, dar mai puțin constituțional, pentru că președintele are atribuții executive limitate și, după cei mai calificați specialiști, nu are atribuții deloc în acest domeniu, a fost la Cotroceni. Cele mai multe și mai grave decizii și mesaje contradictorii au venit constant din aceste două direcții, săpând până la temelie credibilitatea Executivului. Iar pentru ca situația să se complice și mai mult, și în interiorul PNL, partidul care cu numai 20% dintre senatori și deputați susține Guvernul, s-au format de asemenea două școli de gândire diferite, care și-au exercitat și ele, bătându-se cap în cap, influența asupra fenomenului pe care l-am descris mai sus.

Dar a sosit momentul unui prim decont pe câmpul de luptă al bătăliei, care se anunță cu final dramatic, împotriva pandemiei și crizei economice. Este un decont de etapă. Politic. Pe care Ludovic Orban în mod necesar trebuie să-l plătească. Și asta în condițiile în care el a mai fost măturat de la putere practic de trei ori, o dată de către PSD, a doua oară de către Curtea Constituțională și a treia oară de către însuși președintele Klaus Iohannis, care l-a numit candidat de premier pe Florin Cîțu. Până când și acesta, luat de viitură, a demisionat. În concluzie, Ludovic Orban este extrem de vulnerabilizat și vulnerabilizează și mai mult un partid care, cum arătam, este rupt în două. Iar Orban este departe de a fi un arbitru între cele două facțiuni PNL. Dimpotrivă. El se plasează ferm și chiar cu cerbicie într-una dintre tabere. Întrucât decontul pe care-l va plăti și Klaus Iohannis se va plasa ceva mai departe, în prim plan trebuie analizat ce se întâmplă în interiorul PNL. Și aici avem de-a face cu două procese.

În primul rând, Ludovic Orban trebuia să găsească unul sau mai mulți țapi ispășitori, pentru a încerca să mute în altă direcție atât nemulțumirea publică din ce în ce mai accentuată, cât și salvele de artilerie ale opoziției. Printre acești țapi ispășitori sau acari Păuni, mai pe românește, cel mai la îndemână pentru Ludovic Orban este Marcel Vela. Ceilalți, constituind ținte mai puțin importante, dar totuși posibile paratrăsnete, sunt unii dintre miniștrii despre care se vorbește în legătură cu remanierea. Chiar dacă remanierea ar fi o simplă fumigenă politică, așa cum mi s-a sugerat din cercuri destul de bine informate.

De ce Marcel Vela? Marcel Vela, fiindcă inevitabil, prin regimul celor două stări de urgență, s-a aflat în epicentrul măsurilor care au fost adoptate, dintre care multe s-au dovedit impopulare sau de-a dreptul greșite, iar altele neconstituționale, încât au restrâns în mod dramatic și inutil drepturi și libertăți fundamnetale. Marcel Vela, în calitate de ministru de Interne, le-a dus pe toate în spate. Chiar dacă, așa cum s-a putut observa din unele intervenții publice ale domniei sale, cea mai mare parte a erorilor i-au fost impuse. Vezi de pildă poziția total diferită a lui Marcel Vela pe de-o parte și a lui Ludovic Orban pe de altă parte în raport cu unele restricții și ele neconstituționale, impuse de Guvern Bisericii Ortodoxe Române, care reprezintă, atenție, o autoritate autonomă. Nesupusă autorităților statului. Se poate ușor observa, analizând ezitările, bâlbâielile, contrazicerile și conflictele de la nivelul Executivului, că și acolo au existat, ca și în PNL, două curente de opinie. Marcel Vela devenind sau fiind din capul locului liderul unuia dintre cele două curente, în timp ce Ludovic Orban, deși căpitan al întregii echipe, s-a transformat în liderul a jumătate din echipa guvernamentală. Împotriva lui Marcel Vela, Ludovic Orban are un cui mai vechi. Iar cuiul este concretizat de faptul că acesta a fost impus în echipa Executivului de către Klaus Iohannis, care și-a rezervat din capul locului, într-o proporție de 100%, numirile la conducerea tuturor instituțiilor de forță. În interiorul partidului, în care de asemenea tensiunile politice au dat în fierbere, există un curent politic din ce în ce mai ferm care, sesizând pericolul unor pierderi uriașe în plan electoral, contestă din ce în ce mai hotărât decizii eronate atribuite premierului Ludovic Orban. Acolo, în partid, cel care dă cel mai adesea expresie acestui curent de opinie este prim-vicepreședintele PNL Rareș Bogdan. Este momentul ca, într-o scurtă paranteză, să explicăm de ce se întâmplă acest lucru. De ce tocmai Rareș Bogdan a devenit liderul opoziției din interior. Motivele sunt multiple. Rareș Bogdan provine din lumea presei, chiar de la vârful presei, și are o mare experiență în a-și exercita libertatea opiniilor. Acest reflex de a se exprima liber și cu mult curaj nu poate fi îngrădit, așa cum s-a observat și în cazul altor politicieni proveniți din presă, de rigorile înregimentării într-un partid. În al doilea rând, are cea mai importantă poziție în partid, după Ludovic Orban. Prin urmare, are suficientă vizibilitate și credibilitate pentru a se exprima. În al treila rând, fiind parlamentar european, este plasat suficient de departe de grupurile de interese legitime, dar mai ales de grupurile de interese ilegitime din interiorul PNL. Așa cum a afirmat, dacă nu mă înșel, chiar luni, într-o explozie de revoltă împotriva greșelilor Executivului, el este dezlegat și la mâini și la picioare, pentru că nu are de promovat și nu promovează oameni în administrația publică, în consilii de administrație, în alte poziții bănoase sau în sinecuri, și, ca atare, nu este vulnerabil. Și, nu în ultimul rând, el nu se exprimă doar pe el însuși, ci exprimă un întreg curent de opinie al unor lideri puternici din PNL. Întâmplător sau nu, cei mai mulți dintre aceștia, cu Rareș Bogdan în frunte, îl susțin pe Klaus Iohannis și, la rândul lor, sunt susținuți de președinte. Așa că lupta este extrem de echilibrată. Și cu atât mai mult acerbă în interiorul PNL.

În acest context, Ludovic Orban se pregătește să-i aplice o lovitură mortală lui Marcel Vela, transformându-l în paratrăsnetul nemulțumirii publice, eliminându-l din echipa Executivului și, în același timp, lipsind cealaltă tabără din PNL de una dintre piesele politice de bază. Și iată că, în acest context, Marcel Ciolacu îi aruncă lui Ludovic Orban un colac de salvare, care poate fi transformat și în eșafodul pe care Marcel Vela va fi executat public. Această moțiune simplă de cenzură. Chiar admițând prin absurd că ea este inițiată fără vreo intenție ascunsă, pur și simplu în scopul de a penaliza politic greșeli ale Executiului trecute în contul lui Marcel Vela, chiar presupunând mai mult, că PSD trage rând pe rând cu gloanțe oarbe în cei mai mulți miniștri pentru ca, în final să, depună o moțiune de cenzură împotriva Guvernului însuși, operația care se desfășoară azi trebuie interpretată, dacă avem capul pe umeri, și ca o mână de ajutor întinsă grupării Orban din PNL. Dacă nu l-aș suspecta, având la bază multe motive, pe Marcel Ciolacu că funcționează ca o dronă împinsă la conducerea PSD și întoarsă cu cheia, atunci mi-aș putea imagina un joc politic sofisticat. Prin care PSD, măcinând partidul politic rival, încearcă astfel să-i dea vânt în pupă unei aripi mai vulnerabile, pentru că este mai expusă, reprezentată de Ludovic Orban. Astfel încât în final măcelul să fie mai mare. Și să existe mai mult sânge pe pereți. Dar, fie-mi iertat, în acest moment cel puțin nu pot suspecta conducerea PSD de un asemenea grad de sofisticare. Ci mai degrabă îl suspectez pe Marcel Ciolacu de colaboraționism.

Sorin Rosca Stanescu