• Tweet

La summitul crucial din China a fost invitat un singur fost om politic din România, și pușcăriaș totodată - memoria elefantină chineză însă l-a bifat pe Adrian Năstase nu din aceste motive ci din motiv de Angelo Miculescu, ministru al agriculturii în perioada 1969 - 1981 și viceprim-ministru și apoi ambasador al României în China până în 1990, socrul lui Adrian Năstase.

România a beneficiat cândva major de suportul Chinei în contextul conflictului subteran dintre Moscova și "satelitul românesc" care și-a luat vânt de pe orbita URSS, în mare măsură consolidarea apărării și industriei militare a României s-a datorat Chinei, la vremea aia ostilă Rusiei. Fostul șef al Informațiilor militare, generalul Dumitru I. Dumitru a avut o legătură strânsă cu vârfuri din mediul militar și politic al Chinei iar chinezii ne-au servit pe acest canal nu doar informații cu și tehnică militară, plus blueprinturile industriei românești convertibilă militar, ca să ne apărăm de Rusia, Ucraina, Ungaria, Bulgaria, vecinii noștri dragi care ne-ar fi mâncat de vii... Rusia ne era vecină via R. Moldova, constructul statal al lui Stalin și astăzi cel mai însemnat dușman al României, am cunoscut tanchiști moldoveni care și-au ambalat tancurile la frontiera cu România așteptând ordinul de invazie de la Moscova, și în 1968 și în 1989. "frații moldoveni"...

România a lucrat bine cu China, lideri ai Chinei s-au instruit aici, tot aici în România au avut loc și mega întâlniri secrete ce prefațau o nouă politică a SUA față de China, moment de la care a început modernizarea Chinei. Creşterea Chinei a fost proces etapizat marcat de ajutorul direct şi indirect acordat de SUA în urmă cu 40 de ani. Normalizarea relaţiilor SUA-China, destinderea relaţiilor cu SUA, recunoaşterea Beijingului de către Washington au determinat o reacţie în lanţ, RP Chineză stabilind relaţii diplomatice cu mai mult de 100 de state - acel moment fiind debutul revenirii Chinei in arena mondială - vedem acum rezultatele. România a jucat un rol semnificativ atunci și se pare că nu s-a uitat asta în China.

Pakistanul și România au fost canale de comunicare cu liderii Chinei, folosite de Kissinger, ca emisar al lui Nixon. Pakistanul era preferat de Beijing datorită poziţiei antisovietice a Islamabadulu și intereselor geostrategice majore care apropiau Pakistanul de China având în vedere pericolul sprijinului URSS acordat Indiei. Pe de altă parte americanii au preferat România, care s-a opus public invaziei sovietice din 1968, fiind expusă ulterior amenințării unei invazii similare - planurile Moscovei au fost dejucate de americani care au mizat însă și pe încrâncenarea românilor, care au dovedit atunci că sunt gata să se bată pe viață și pe moarte cu rușii, până și foștii deținuți politici anticomuniști eliberați recent din lagărele comuniste au solicitat atunci arme pentru a lupta împotriva rușilor și aliaților lor.

La 2 august 1969, președintele Nixon îi adresa lui Ceauşescu un mesaj colosal: „Dacă serveşte intereselor tale şi ale guvernului, ai fi binevenit să joci un rol de mediator între noi şi China". Ceauşescu a acceptat acest rol, afirmând că va transmite opiniile expuse de partea americană şi că va „acţiona pentru a stabili relaţii în baza înţelegerii reciproce".
După propunerea adresată României de Nixon în august 1969 de a-şi asuma un rol de mediator, SUA va acorda conducerii de la Bucureşti statutul de emisar. La a doua vizită a lui Ceauşescu în SUA (decembrie 1973, considerată vizită de stat deoarece Ceaușescu devenise președinte), președintele american, Nixon „va adresa public elogii şi mulţumiri şefului statului român pentru contribuţia sa la normalizarea raporturilor sino-americane" - mesaj captat și înțeles de toată lumea, rezulta că România este un stat pe care te poți baza în dificila sarcină a stabilirii contactului dintre doi poli opuși ai lumii.

Ce a mai subliniat atunci Richard Nixon: a menționat că „în cei trei ani (de la vizita din 1969) am constatat o mare schimbare în lumea în care trăim, schimbare despre care am discutat pentru prima dată în 1967, când am vizitat capitala ţării dvs., Bucureşti, ca cetăţean particular. Încă atunci noi am discutat despre necesitatea edificării unei punţi între Est şi Vest".
„Vizita preşedintelui Richard Nixon în România a fost una foarte importantă din punct de vedere simbolic. A fost pentru prima oară când un preşedinte american vizita o ţară care aparţinea Pactului de la Varşovia şi care fusese ocupată de Uniunea Sovietică la sfârşitul războiului", declara peste ani Henry Kissinger.

Preşedintele SUA a menționat apăsat că România „a contribuit enorm şi la deschiderea unor dialoguri care, altfel, ar fi rămas, poate, închise pentru totdeauna", făcând trimitere la „relaţiile dintre Statele Unite şi RP Chineză, care în acea vreme erau virtual inexistente în privinţa comunicării". Astăzi, în China își dau mâna India, Rusia, Iranul, plus încă vreo câteva zeci de țări care dețin o bună parte a resurselor lumii, unele dintre acestea de negăsit în Europa sau SUA. Germania oricât își încordează mușchi astăzi cu "reînarmarea", nu o poate face fără acces la resursele Chinei, situație de fapt valabilă pentru toate industriile militare din lume, fără titaniu, antimoniu și multe alte metale rare adio rachete sateliți, industrie aero spațială, obuze etc.

China joacă acum ofensiv pe toată masa de joc planetară, imperiul geopolitic al SUA ce domină mările și oceanele cu flota sa uriașa se destramă, la orice navă construită de americani China lansează trei, practic tot ce se îmbracă în lume este made in China, iar pe zona IT practic domină toată piața, după ce iau și Taiwanul, cu tehnologiile sale esențiale funcționării tuturor pc-urilor, laptopurilor și smartfonurile din lume China va da șah mat. Lumea s-a schimbat major față de perioada de început a Chinei, când România a jucat un rol de mare importanță pe scena geopolitică mondială, acum vedem alianțe imposibil de imaginat cândva, polul puterii mondiale fixat de axa americană și lumea "anglo-saxonă" s-a prăbușit, țări care se zbăteau în sărăcie, așa zisa Lumea a treia, își iau revanșa - România a fost un lider al temei "țărilor nealiniate", și un suporter al "lumii a treia", atât cât s-a putut, acum România e cam pe nicăieri, suntem lipsă din orice fel de combinațiune planetară ca dovadă s-a ajuns la situația penibilă ca în lipsă de orice altceva, neavând nicio listă de selecție, China să invite un pușcăriaș pe singurul motiv că socrul a fost un reprezentant al statului român prețuit de China. Atât s-a putut.

Mă întreb dacă președintele nost știe că avem la MAE ff buni vorbitori de chineză, eu am cunoscut cândva o tipa care vorbea atât de fluent încât îi uimea până și pe chinezoii neaoși, în fine ideea e că s-ar fi putut, cu ceva ajutor lingvistic, eventual și cu niște frecții cu magneziu, masaj cu ulei de canabis și injecții cu seleniu - ajută la autism, ca Nicky al nost, să adreseze măcar un mesaj pe sms undeva în China din partea României, ca să nu fie doar un pușcăriaș "reprezentant" al României în China.

George Roncea