• Tweet

E mult prea devreme ca să discernem consecințele reale și totale ale unor evenimente geopolitice atât de complexe cum au fost cele din China ultimelor zile, dar promit să mă ocup de acest aspect în săptămânile următoare. Astăzi, voi realiza doar un bilanț sumar, ce ar putea indica, totuși, un cadru relativ al interacțiunilor geopolitice din viitoarea Ordine Mondială Postamericană. Și, deoarece Vladimir Putin a acționat sub formula unui manager operațional al creării cadrului geopolitic rezultat, o să încep cu Rusia.

Rusia a reușit, la evenimentele din China, evocarea unei consolidări a legăturilor economice cu acest binom mondial supranumeric, reprezentat de China și India, la pachet, iar Vladimir Putin a fost aureolat de marea realizare a restabilirii de relații strategice prietenești între cele două state vecine, vă repet, China și India. Premierul indian, Modi, a subliniat acest lucru în mod special; probabil că era rolul lui să facă așa ceva. În plus, Putin a mai pescuit din China și benevolența fățișă a liderului Pakistanului, un Pakistan considerat aliat tradițional al SUA, dar care acum a declarat prin liderul său că abia așteaptă vizita la Kremlin, unde, după opinia mea, este previzibil să se demareze rezolvarea vechiului și complicatului dosar indo-pakistanez, atenție, două țări nucleare, care se află în conflict de multe decenii, iar această rezolvare se va face fără intervenție americană. De-a lungul celor patru zile, Putin a fost nu doar oaspetele arătat fiind ca cel mai de vază, dar a fost și cel care a dat tonul adjudecării unor noi alianțe și decizii cu impact uriaș la nivelul OCS, Organizația de Cooperare de la Shanghai, dedicate clar implementării Ordinii Mondiale Postamericane. Iar legat de America, Putin și-a încheiat turneul chinezesc printr-o conferință de presă veselă, pozitivă, unde s-a râs mult și unde mai ales Putin l-a mângâiat pe cap, pe creștet, pe Donald Trump, asigurându-l părintește că nu trebuie să fie suspicios sau supărat, deoarece toți liderii politici prezenți în China au fost de acord cu ce au decis ei doi, adică Putin și Trump, în Alaska.

China. Pentru că în viață, dar mai ales în lumea geopolitică, banii și potențialul de forță dictează, China și Xi Jinping s-au încoronat în ultimele zile ca fiind liderii de facto ai procesului de transformare a lumii, iar mesajele emise de către liderul chinez către restul planetei au fost extrem de elocvente în acest sens. OCS și marea paradă militară i-au oferit lui Xi cadrul nimerit, acolo unde el a reușit să sugereze, fără dubiu, forță, măreție, precizie, dar, atenție, și ponderație, un sos excelent, ultra-necesar lumii în această perioadă atât de tulbure. Reintroducerea Coreei de Nord și a lui Kim Jong-Un în circuitul diplomatic internațional este un act extrem de sugestiv, legat de felul în care trebuie să fie pricepută Ordinea Mondială Postamericană (Am spus că o să repet acest lucru pentru ca să-l rețineți, această sintagmă, Ordinea Mondială Postamericană). Reunirea intereselor chinezești cu cele ale Indiei este, însă, acțiunea geopolitică cu cel mai mare impact efectiv, acțiunea ce a consolidat în plus eficiența cleștelui geopolitic ruso-chinez, despre care vă tot vorbesc. În plus și în acest mod, India își capătă astfel rolul geopolitic pe care îl merită și veți observa consecințele acestui lucru prin felul în care India și premierul Modi vor acționa în următoarea perioadă în politica mondială.

SUA. Deși pare „mână moartă" deocamdată, iar Trump un lider pleoștit și morocănos, SUA vor avea, la rândul lor, mari beneficii consecutive în perioada următoare, în virtutea evenimentelor din China. Mesajele către americani venite din Beijing și Tianjin au fost constructive, deloc belicoase, iar în spatele lor ghicim nu doar că Americii i s-a asigurat drum liber pe tot continentul american, inclusiv țările Americii de Sud, dar SUA vor fi bine venite din nou și în Africa, acolo de unde au fost aproape alungate, și vor fi în Africa alături de Rusia, China și India, care le vor face loc. SUA vor fi și în zona baltică, cu Groenlanda la pachet. În starea precară, de criză uriașă economică și societală, America avea nevoie ca de aer de un asemenea debușeu geopolitic, dar obținut, atenție, obligatoriu cu acordul puterilor emergente, de tip China și Rusia, așa cum s-a întâmplat. Cu tot orgoliul lor de cetățeni ai unui imperiu în decădere, americanii îi vor mulțumi lui Trump pentru acest lucru în scurt timp, adică în momentul în care va deveni evident ce se petrece și cum li se manageriază americanilor scăparea din marasmul în care au intrat în ultimele decenii.

UE este perdantul de serviciu al actualei etape de modificări geopolitice. Fără prezență în China, dar și fără mesaje normale adresate manifestărilor chinezești, UE apare ca un prizonier al Marii Finanțe Occidentale, „Rothschildiene", după cum o numesc eu, Finanță care este destul de dezorientată, desuetă, gerontocratizată ca să priceapă că s-a pus la cale apusul său și nu oricum, ci printr-o conlucrare globală, unde e parte a conlucrării inclusiv America lui Trump.

Orientul Mijlociu a fost admonestat în mod oficial, mai ales prin partea din declarația comună a OCS, unde era pus la zid Israelul pentru modul în care a acționat în Gaza, dar mai ales în Iran, iar avertismentul a sunat dur și pentru țările arabe, ce au asistat pasive la dezastrul umanitar și militar din Gaza și Iran. La acest nivel, însă, al Orientului Mijlociu și al țărilor arabe, veți observa acțiuni complementare ale Rusiei și Chinei, ce vor aduce bogatele țări arabe în siajul marii schimbări geopolitice ce urmează și, în mod clar, Israelul va fi izolat într-un mod eficient și dur, dacă nu revine rapid la normalitate.

Cam atât pentru azi referitor la bilanț, mai am multe de expus și explicat, dar v-am promis că o voi face în viitor.

* Un supliment legat de Viktor Orban, marele absent din China, în condițiile în care, în ultimii ani, a fost un promotor solid al relaționării cu China, ba chiar mesager de maximă încredere în interiorul triunghiului Putin - Xi Jinping - Trump. Am văzut întrebări dese legate de neparticiparea lui Viktor Orban în China, dar și anumite scuze relative pentru absență, cu argumentul că ar fi participat Ministrul de Externe Szijjártó. Nu sunt bune. Ce trebuie să știți este că Orban se află într-o situație extrem de dificilă, iar baletul de mare succes ce i-a fost permis până acum nu mai este posibil de acum înainte. Adevărul dur este că Ungaria e dependentă de Marea Finanță Occidentală, Rotschildiană, ce ține, practic, în viață statul vecin României. Cunoscătorii știu despre această sorginte rotschildiană a marilor capitaliști unguri, cei ce asigură plasa de protecție și pentru Viktor Orban și puterea sa. Și de la acest nivel al marilor capitaliști unguri s-a decis ca Orban să nu participe în China, iar el a fost obligat să se conformeze. Desigur că va căpăta înțelegere și din partea lui Xi, și din partea lui Putin, dar e limpede că această developare a lui Orban va aduce după sine și consecințe negative pentru el și pentru Ungaria, pe care le veți observa în scurt timp. E valabil, deci, în cazul lui Orban vorba neaoșă: „Merge până nu mai merge", sau ardelenească: „Mere până nu mai mere!".

Cozmin Gușă