Înclinarea din PISA

Postat la: 10.09.2026 |

Înclinarea din PISA

Rezultatele obținute de copiii noștri la testele PISA fac parte dintr-un fenomen de nivel global și, prin urmare, a-i acuza pe profesori sau școala românească, în general, este nu doar neproductiv, ci și foarte greșit.

Un argument numeric în acest sens este că, în ultimii 10 ani, media scorurilor obținute la testele PISA în țările OCDE a scăzut cu 28 de puncte la citire și cu 22 de puncte la matematică. 

(OCDE cuprinde cele mai prospere și democratice țări ale lumii, 38 de state, și este organizația la care România este aproape să adere.)

Asta ne arată că avem de-a face, cum ziceam, cu o tendință mondială și ea este cauzată, după părerea mea, de influența tehnologiei digitale asupra acestor generații.

Circuitele neuronale ale copiilor și nepoților noștri, adică modalitățile în care ei interpretează realitatea, sunt diferite de ale celor născuți până în anul 2000. 

Am tot repetat aceste idei în ultima vreme, dar revin și acum, în contextul testelor PISA, cu câteva modificări de structuri mintale:

1) Restrângerea spațiului metaforic. 

Această modificare e cauzată de înlocuirea textului cu imaginea, ca principală sursă de informare.

Imaginea de pe un ecran livrează direct soluția, ceea ce slăbește exercițiul imaginației și, deci, obișnuința de a gândi pe mai multe niveluri.

Asta duce la o predispoziție crescândă înspre a fi amăgiți și înșelați, deoarece mintea e antrenată să judece la un singur nivel, în loc să fie antrenată cu metafore, aluzii, jocuri de limbaj ș.a.m.d.

Soluție școlară: multă poezie, citirea de poeme și discuții pe marginea lor.

2) Stimularea devine obișnuința, liniștea devine insuportabilă.

Dacă mintea ta e obișnuită, din copilărie, cu o stimulare continuă, 10-12-14 ore pe zi, în care conținutul pe care îl recepționezi constă mai ales în bucățele de câteva secunde, foarte diferite între ele, pe care nu apuci să le prelucrezi și să le așezi în "rafturi" ordonate, atunci momentele în care rămâi nestimulat, singur, cu gândurile tale, sunt de-a dreptul inacceptabile.

Liniștea și întoarcerea către înăuntru îți par niște ciudățenii și faci aproape orice ca să le eviți.

Consecință: concentrarea e tot mai greu de obținut, ba chiar devine un chin.

Consecințe ale consecinței: să te scufunzi într-un text, ca să-i descoperi subtilitățile, sau să urmărești o demonstrație matematică întinsă pe zeci de minute, cu aplicări de teoreme și inferențe logice, par de pe altă lume.

Mintea ta le detestă, pur și simplu. 

Soluție școlară: întoarcerea la cititul împreună, la o re-alfabetizare primară.

3) Dorința ți se îndeplinește instantaneu.

Dacă, de la 2-3 ani, mintea se obișnuiește zilnic cu acest traseu – "apăs și dorința mi se îndeplinește" – , și dacă acest circuit este încastrat apoi timp de 10-15 ani, de ce ne mirăm că, ajunși la vârsta adultă, copiii noștri nu au răbdare, își doresc din prima relația perfectă sau visează că primul job e jobul vieții lor?

Încă o dată, mințile lor sunt formatate astfel, în rețele și de către aceste rețele.

Acolo, în rețea, li se îndeplinesc dorințele, acolo sunt acceptați chiar și cu defectele lor, acolo nu sunt pedepsiți, acolo nu au teme, acolo se află cei mai interesanți oameni de pe planetă...

Soluție școlară: antrenamentul plictiselii, al rămânerii fără telefonul mobil, al fantazării și căutării pe cont propriu.

4) Mediul virtual devine zilnic mai erotic decât realitatea fizică.

Din moment ce dorințele se îndeplinesc mult mai des în rețea, din moment ce acolo poți fi cine vrei, din moment ce tot ce se întâmplă acolo, toate conturile pe care le urmărești, e mult mai excitant, glamoros, divers și mereu nou, spre deosebire de tot ceea ce ți se predă la școală și spre deosebire de viețile terne ale părinților care se străduiesc să pună o pâine pe masă, cum să nu vrei să petreci cât mai multe ore, pierdut, în rețele?

Cum să nu vrei să dialoghezi cu un asistent virtual care știe orice răspuns și nu te ceartă niciodată?

Soluții școlare: redescoperirea naturii, exersarea statului de vorbă cu ceilalți, învățarea unui instrument muzical.

5) Externalizarea gândirii. 

La nivel mondial, tendința copiilor și a tinerilor este să delege LLM-urilor tot ceea ce pare complicat din punct de vedere cognitiv: de la decizii de viață până la rezolvări de probleme și scrierea lucrării de licență.

Există deja nenumărate articole care vorbesc despre renunțarea la restricții etice de dragul trecerii fără efort a oricăror examene.

Copiii noștri cresc obișnuindu-se să trișeze, să nu mai pună osul, și asta pentru că au la dispoziție o tehnologie care e cu adevărat magică.

Un recent studiu al universității Harvard, intitulat "Large Language Models as a Cognitive Virus", spune că nici măcar o restaurare a școlii clasice nu ar mai putea rezolva aceste probleme.

Adică nici revenirea la scrisul de mână, cum se întâmplă de pildă în Suedia, nu va reface nivelurile cognitive de altădată.

Soluția propusă de cercetătorii de la Harvard se numește "imunizare cognitivă" și ar consta, simplificând, într-o rezistență față de înlocuirea propriei gândiri cu mintea lui ChatGPT sau a lui Claude.

Cum să-i învățăm pe copii să verifice răspunsurile primite de la inteligența artificială, asta ar fi, pe scurt, marea provocare a următorilor ani.

Fără instalarea acestui mecanism în mințile lor, ne vom încredința cu totul unei entități care se apropie accelerat de stadiul în care va înțelege instantaneu mai multe decât știm noi toți, oamenii laolaltă. Iar asta e imposibil de cuprins cu mintea.

Mihnea Măruță

loading...
PUTETI CITI SI...

Înclinarea din PISA

Postat la: 10.09.2026 |

0

Rezultatele obținute de copiii noștri la testele PISA fac parte dintr-un fenomen de nivel global și, prin urmare, a-i acuza pe profesori sau școala românească, în general, este nu doar neproductiv, ci și foarte greșit.

Un argument numeric în acest sens este că, în ultimii 10 ani, media scorurilor obținute la testele PISA în țările OCDE a scăzut cu 28 de puncte la citire și cu 22 de puncte la matematică. 

(OCDE cuprinde cele mai prospere și democratice țări ale lumii, 38 de state, și este organizația la care România este aproape să adere.)

Asta ne arată că avem de-a face, cum ziceam, cu o tendință mondială și ea este cauzată, după părerea mea, de influența tehnologiei digitale asupra acestor generații.

Circuitele neuronale ale copiilor și nepoților noștri, adică modalitățile în care ei interpretează realitatea, sunt diferite de ale celor născuți până în anul 2000. 

Am tot repetat aceste idei în ultima vreme, dar revin și acum, în contextul testelor PISA, cu câteva modificări de structuri mintale:

1) Restrângerea spațiului metaforic. 

Această modificare e cauzată de înlocuirea textului cu imaginea, ca principală sursă de informare.

Imaginea de pe un ecran livrează direct soluția, ceea ce slăbește exercițiul imaginației și, deci, obișnuința de a gândi pe mai multe niveluri.

Asta duce la o predispoziție crescândă înspre a fi amăgiți și înșelați, deoarece mintea e antrenată să judece la un singur nivel, în loc să fie antrenată cu metafore, aluzii, jocuri de limbaj ș.a.m.d.

Soluție școlară: multă poezie, citirea de poeme și discuții pe marginea lor.

2) Stimularea devine obișnuința, liniștea devine insuportabilă.

Dacă mintea ta e obișnuită, din copilărie, cu o stimulare continuă, 10-12-14 ore pe zi, în care conținutul pe care îl recepționezi constă mai ales în bucățele de câteva secunde, foarte diferite între ele, pe care nu apuci să le prelucrezi și să le așezi în "rafturi" ordonate, atunci momentele în care rămâi nestimulat, singur, cu gândurile tale, sunt de-a dreptul inacceptabile.

Liniștea și întoarcerea către înăuntru îți par niște ciudățenii și faci aproape orice ca să le eviți.

Consecință: concentrarea e tot mai greu de obținut, ba chiar devine un chin.

Consecințe ale consecinței: să te scufunzi într-un text, ca să-i descoperi subtilitățile, sau să urmărești o demonstrație matematică întinsă pe zeci de minute, cu aplicări de teoreme și inferențe logice, par de pe altă lume.

Mintea ta le detestă, pur și simplu. 

Soluție școlară: întoarcerea la cititul împreună, la o re-alfabetizare primară.

3) Dorința ți se îndeplinește instantaneu.

Dacă, de la 2-3 ani, mintea se obișnuiește zilnic cu acest traseu – "apăs și dorința mi se îndeplinește" – , și dacă acest circuit este încastrat apoi timp de 10-15 ani, de ce ne mirăm că, ajunși la vârsta adultă, copiii noștri nu au răbdare, își doresc din prima relația perfectă sau visează că primul job e jobul vieții lor?

Încă o dată, mințile lor sunt formatate astfel, în rețele și de către aceste rețele.

Acolo, în rețea, li se îndeplinesc dorințele, acolo sunt acceptați chiar și cu defectele lor, acolo nu sunt pedepsiți, acolo nu au teme, acolo se află cei mai interesanți oameni de pe planetă...

Soluție școlară: antrenamentul plictiselii, al rămânerii fără telefonul mobil, al fantazării și căutării pe cont propriu.

4) Mediul virtual devine zilnic mai erotic decât realitatea fizică.

Din moment ce dorințele se îndeplinesc mult mai des în rețea, din moment ce acolo poți fi cine vrei, din moment ce tot ce se întâmplă acolo, toate conturile pe care le urmărești, e mult mai excitant, glamoros, divers și mereu nou, spre deosebire de tot ceea ce ți se predă la școală și spre deosebire de viețile terne ale părinților care se străduiesc să pună o pâine pe masă, cum să nu vrei să petreci cât mai multe ore, pierdut, în rețele?

Cum să nu vrei să dialoghezi cu un asistent virtual care știe orice răspuns și nu te ceartă niciodată?

Soluții școlare: redescoperirea naturii, exersarea statului de vorbă cu ceilalți, învățarea unui instrument muzical.

5) Externalizarea gândirii. 

La nivel mondial, tendința copiilor și a tinerilor este să delege LLM-urilor tot ceea ce pare complicat din punct de vedere cognitiv: de la decizii de viață până la rezolvări de probleme și scrierea lucrării de licență.

Există deja nenumărate articole care vorbesc despre renunțarea la restricții etice de dragul trecerii fără efort a oricăror examene.

Copiii noștri cresc obișnuindu-se să trișeze, să nu mai pună osul, și asta pentru că au la dispoziție o tehnologie care e cu adevărat magică.

Un recent studiu al universității Harvard, intitulat "Large Language Models as a Cognitive Virus", spune că nici măcar o restaurare a școlii clasice nu ar mai putea rezolva aceste probleme.

Adică nici revenirea la scrisul de mână, cum se întâmplă de pildă în Suedia, nu va reface nivelurile cognitive de altădată.

Soluția propusă de cercetătorii de la Harvard se numește "imunizare cognitivă" și ar consta, simplificând, într-o rezistență față de înlocuirea propriei gândiri cu mintea lui ChatGPT sau a lui Claude.

Cum să-i învățăm pe copii să verifice răspunsurile primite de la inteligența artificială, asta ar fi, pe scurt, marea provocare a următorilor ani.

Fără instalarea acestui mecanism în mințile lor, ne vom încredința cu totul unei entități care se apropie accelerat de stadiul în care va înțelege instantaneu mai multe decât știm noi toți, oamenii laolaltă. Iar asta e imposibil de cuprins cu mintea.

Mihnea Măruță

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE