• Tweet

Motto:
„Trecătorule, du-te și spune Spartei,
că noi am murit aici apărând legile ei!"
(Epitaful celor 300 de la Termopile)

„De loc comentată în presa românească miluită sau șantajată, în SUA a fost dată publicității știrea potrivit căreia fostul director al FBI, James Comey, a fost trimis în judecată penală sub acuzația că, printre altele, ar fi intervenit abuziv în actul de justiție, afectând corectitudinea proceselor judiciare spre a promova prioritățile politice ale anumitor grupuri oculte de interese. La rând se pare că așteaptă și niște procurori, dintre care unul general, consilieri din instituțiile cu atribuții în domeniul justiției etc.

De bună seamă, imediat, corul globalismului soroșist a pornit să denunțe un act de răzbunare al Președintelui Donald Trump. Răzbunare? De ce răzbunare? Ce are de răzbunat Donald Trump și se folosește de funcție ca să se răzbune?

Răspunsul este clar. Inculpatul Comey și alții ca el au inventat cu bună știință acuzații la adresa candidatului Trump, pe care le-au instrumentat apoi în așa fel încât acesta să fie compromis în fața cetățenilor americani și a întregii lumi, precum și să fie expus la condamnarea cu ani mulți de închisoare. De fapt, în statul New York mi se pare că a și fost condamnat pentru o faptă despre care s-a aflat apoi că este inexistentă. Una dintre acuzații se referea la trădarea intereselor SUA în favoarea Rusiei și a „demonului integral" Vladimir Putin. Totul bazat pe presupuneri, zvonuri, bârfe și calomnii, pe probe circumstanțiale ticluite forțat și pe speculații, demontate de anchete ulterioare.

Asta în timp ce apropiații altui Președinte, implicați în acte de corupție, dintre care unele comise în Ucraina, împinsă și susținută de acela în războiul cu Rusia, au fost scoși din cauză sau chiar grațiați înainte de a suferi orice condamnare (sic!).

Fără a aplauda răzbunarea, în măsura în care despre dorința de revanșă ar fi vorba, cred că faptele reproșate acum lui James Comey, pe baza unor indicii solide, trebuie cercetate de instanțele judecătorești și, dacă se verifică, trebuie pedepsite exemplar. Cu atât mai exemplar cu cât făptașul este un oficial de rang înalt a cărui misiune era tocmai aceea de a asigura aplicarea legii și, în acest sens, buna funcționare a justiției independente.

Acestea fiind spuse, să ne amintim că FBI a fost foarte activ în România sub cuvânt că o sprijină în edificarea „statului de drept" și „bătălia pentru eradicarea corupței". Asta în ciuda faptului că are o competență limitată la teritoriul SUA. Agenții FBI nu au ce căuta în afara SUA.

Mai mult, această acțiune nu s-a limitat la cooperarea cu serviciul românesc omolog, SRI, ci și cu instituții din sfera justiției care ar fi trebuit să fie complet independente; adică libere de orice „cooperări" sau ingerințe atât în raporturile cu puterile străine, cât și cu celelalte două puteri ale statului român - executivă și legislativă. Astfel, s-a descoperit că un birou FBI funcționa chiar în sediul DNA. Se pare că reprezentanții FBI erau implicați și în anchetele DIICOT și ANI. De asemenea, ei dădeau „indicații prețioase" multor altor instituții din afara jurisdicției lor; în special cele implicate în așa zisa luptă împotriva corupției. În plus, și acesta este lucrul cel mai grav, există indicii că FBI, direct sau prin intermediul SRI, și-a folosit instrumentele specifice din dotare pentru a stabili cine trebuie acuzat și cine nu, care să fie obiectul acuzațiilor și mijloacele de urmărire și anchetare, precum și cum să sune concluzia procesului.

Din moment ce colaborarea cu DNA și SRI în „lupta împotriva corupției" a fost confirmată de ambasada SUA la București, iar CCR a constatat și confirmat amestecul anticonstituțional al acestora în actul de judecată, este de neocolit suspiciunea că prezența serviciului român de contraspionaj în „câmpul tactic" al puterii judecătorești, precum și „parteneriatul" forțat al judecătorilor cu procurorii, împotriva naturii, dar și al justițiabililor, în stabilirea „adevărului judiciar", au avut loc cu luarea la cunoștință și încurajarea „consilierilor" FBI. Acuzațiile aduse de procuratura americană fostului director al FBI întăresc asemenea suspiciuni. FBI nu putea opera în SUA altfel decât așa cum a operat în România și invers, nu putea opera în România altfel decât obișnuia să o facă în SUA.

Multe dintre acuzațiile aduse țintelor binomului SRI-DNA, păstorite de FBI, în România, au avut un conținut similar sau o manieră de construcție similară cu cele formulate împotriva candidatului Donald Trump în SUA. Dacă efectul lor și al condamnărilor politice consecutive a fost cel dorit de „instructorii" FBI trimiși în România - respectiv decapitarea elitelor politice, economice, academice, militare, sportive, științifice românești care ar fi putut stânjeni promovarea unor proiecte favorizate de anumite grupuri de interese - se poate conchide că efecte similare au fost urmărite și în SUA. În ambele cazuri faptele respective s-au constituit în amenințări la adresa securității naționale a statelor în cauză.

Este de menționat, poate, că sistemul constituțional român, specific concepției continentale europene, spre deosebire de cel american, a preluat teoria lui Montesquieu, privind separația puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în stat, ceea ce face inacceptabil ca unei instituții a executivului, precum SRI, să i se atribuie competențe de domeniul puterii judecătorești, așa cum este în cazul FBI. Cu toate acestea, FBI a împins SRI în așa-zisul „câmp tactic" al justiției române, impunând modelul său și conducând la tulburarea întregii ordini constituționale românești.

Aceste practici și scenarii tip FBI au fost utilizate și cu ocazia loviturii de stat continuate din România, având ca unul dintre episoadele sale de vârf anularea alegerilor prezidențiale pe 6 decembrie 2024. Pretextele folosite în acest scop au fost identice cu cele folosite pentru a nega votul popular și a scoate din joc pe candidatul Trump, în SUA; ca și Călin Georgescu, în România, acesta era candidatul favorit al electoratului. Un electorat a cărui libertate de a alege a fost interzisă fiind socotită ca „amenințare la adresa securității statului și a ... democrației" (sic!). Evident, nu a statului democratic constituțional, ci a statului oligarhic subteran neo-bolșevic.

Experiența rolului nefast jucat de FBI în România și similitudinea faptelor acuzate în SUA, pe care le-am observat de la distanță, cu faptele consumate în România, care ne-au afectat direct și dureros, și de care nu ne îndoim, conduc la concluzia că punerea sub urmărire penală și trimiterea în judecată a lui James Comey este corectă. Ea nu este un act de răzbunare, ci un act de justiție, de dreptate, de reparație morală și de reabilitare constituțională.

Din păcate, abuzurile comandate și girate de o putere politică (aceeași în SUA și în România, respectiv administrațiile americane promotoare ale unui nou imperialism sub denumirea înșelătoare de „globalism progresist") nu pot fi judecate decât când acea putere se schimbă sau slăbește; cu precizarea că dacă democrația poate ceda locul dictaturii fără luptă, dictatura nu se retrage niciodată benevol în favoarea democrației. În SUA, caracterul și agenda puterii politice s-au schimbat, cel puțin, în parte. În România, metastazele tumorii neo-bolșevice / soroșiste americane au rămas cu capacitatea intactă de a ne sufoca în continuare libertățile individuale și justiția, democrația și națiunea.

Ar putea fi altfel numai dacă democrația și statul de drept, adică guvernarea legii, ar funcționa. Nu este cazul. Puterea dreptului nu poate fi restabilită acolo unde dreptul puterii este capabil să o condamne la prizonierat; iar dreptul puterii prevalează acolo unde dorința de libertate și dreptate a poporului nu este atât de mare încât să îl facă pe acesta a prefera moartea decât pierderea lor. Acolo unde poporul zice „mai bine prizonier decât mort", iar nu „mai bine mort decât prizonier", libertatea și justiția pier fără speranță.

Până în ziua de azi, condamnările politice din România, nu au fost recunoscute și denunțate public. Până azi victimele trinomului SRI-DNA-ÎCCJ, ghidate ilegal de FBI, au rămas să sufere efectele unor pedepse primite în ciuda inocenței lor. Puțini norocoși au obținut reabilitări judiciare. Mai nimeni nu a fost reabilitat moral. Deși multe adevăruri au ieșit la suprafață, încă, în lipsa unei asumări și clarificări oficiale, mulți cetățeni rătăciți, ignoranți, săraci cu duhul sau rău voitori aruncă asupra victimelor un blam nedrept, de cele mai multe ori cu scopul de a abate atenția de la evaluările corecte ale acestora sau de a împiedica ajungerea acestora în locurile pentru care sunt calificați.

Desigur, nimeni din America nu va veni în România pentru a repara stricăciunile făcute prin amestecul FBI în ordinea de drept românească. Abuzurile comise de agenții FMI în România vor fi cercetate de justiția americană numai pentru sancționarea lor în America. Trimiterea în judecată a lui James Comey și a celor care îi vor urma, mai ales dacă judecata se va încheia printr-o decizie legală și temeinică, pronunțată pe baza stabilirii adevărului, întemeiază speranța că și românii se vor trezi și vor purcede pe un drum similar. În orice caz, amicii lui Comey și ai FBI din România, George Maior, Florian Coldea, Laura Codruța-Koveși, Livia Stanciu, Ionuț Matei, ca și emulii lor de azi, precum procurorul general Alex Florența și alții din același aluat nu mai au de ce dormi liniștiți.

Măcar atât se poate spune: oricât de lungă este noaptea nedreptății, zorile îi vor urma, iar soarele dreptății va răsări și pe ulița celor năpăstuiți. Nu răzbunarea este motivul pentru care opresorii trebuie pedepsiți, ci obligația de a vindeca rănile victimelor și mai ales aceea de a face ca asemenea fapte să nu se mai repete. Să urmărim deci, procesul fostului director FBI, în SUA!"

Aceste idei au format conținutul unui mesaj transmis de mine la data de 30 septembrie 2025, pe Tik Tok. Mesajul a fost imediat interzis sub cuvânt că „încalcă regulile comunității noastre". (!!!)

Regulile proclamate ale „comunității noastre" sunt probabil acelea care spun că adevărul trebuie respectat. Cine spune, însă, care este adevărul? Adevărul este, iată, cel pe care îl stabilește Guvernul (sic!). Or, Guvernul a stabilit că în România nu au fost condamnări politice, că respectul față de Constituție este desăvârșit și că nu s-a dat nici o lovitură de stat. Orice afirmație contrară trebuie interzisă ca fiind contrară adevărului.

Regulile proclamate ale „comunității noastre" se prezintă ca apărătoare ale libertății de conștiință și de expresie. Numai că - nu-i așa?! - dreptul la asemenea libertate nu trebuie exercitat abuziv. Ce înseamnă abuziv? Înseamnă exprimarea publică a unor adevăruri neconvenabile Guvernului. Guvernul ne-a dat doar dreptul la libertatea de a fi de acord cu el. Cine nu este de acord cu Guvernul își exercită abuziv dreptul. Și acolo unde începe abuzul, dreptul încetează.

Regulile proclamate ale „comunității noastre" recunosc dreptul celor prejudiciați în cadrul raporturilor cu alte persoane de a contesta comportamentul prejudiciabil. Cum poți contesta, însă, o decizie care ți se impune fără a se preciza concret și coerent în ce constă încălcarea care ți se reproșează; și aceea referitoare la niște reguli de comportament vagi față de care și un strănut poate fi tratat ca încălcare? Ca să nu mai vorbim că a contesta în justiție o decizie a cărei motivare nici nu o cunoști nu face decât să pună în lumină încă un deficit constituțional: pentru a recupera dreptul de a face public un mesaj interzis abuziv de tik tok ai de urmat o procedură judiciară care, în speță, echivalează cu refuzul accesului la justiție.

Până la urmă, ce este tik tok? Un subiect de drept comercial. Un prestator de servicii. O persoană privată. Aceste servicii nu sunt oferite gratuit decât în aparență. Compania are căi indirecte de a realiza un profit imposibil de obținut fără activitatea celor care se exprimă folosind platforma sa. Orice comportament abuziv al tik tok, intră, deci, sub incidența regulilor privind protecția consumatorului. România dispune de o instituție publică pompos numită „Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor". Cum abuzurile tik tok sunt deja notorii, ar trebui ca această autoritate să intervină ex officio pentru a-i proteja pe consumatorii serviciilor respectivei societăți comerciale. Evident că nu o face. Pe de o parte, pentru că în principiu, nu face nimic în afară de a toca bugetul statului, iar pe de altă parte, pentru că de fapt tik tok aplică nu „regulile comunității noastre", ci ordinele puterii politice antidemocrate aflate la cârma statului. O putere opresivă cu care se află într-o cârdășie ocultă mai mult decât vinovată.

Tik tok este și o persoană domiciliată în România și astfel un subiect de drept românesc. În această calitate are obligația de a respecta prevederile Constituției care, printre altele, proclamă caracterul sfânt al dreptului la libertatea de conștiință și de expresie. SRI are o unitate pentru „apărarea Constituției". Ce face aceasta confruntată cu încălcările patente ale legii fundamentale românești? Ce oare ar putea face când pentru SRI apărarea Constituției a ajuns a fi egală cu apărarea clicii oligarhice care a acaparat conducerea statului român? În speță, cum ar putea combate SRI interzicerea de către tik tok a unui comentariu care acuză tocmai cârdășia ilegală dintre el însuși și șefii FBI inculpați în America, și fundamentează concluzia amestecului ilegal al binomului SRI-DNA în activitatea puterii judecătorești din România?

Adevărul trist este că tot statul românesc este putred și numai o răsturnare totală a ordinii oligarhice actuale, urmată de reconstrucția democratică pornită de la rădăcini, refondarea republicii și renegocierea contractului social pot deschide perspectiva revenirii la guvernarea legii și la respectul drepturilor cetățenești.

Pe 1 octombrie 2025, Președintele ilegitim Nicușor Dan s-a deplasat la reuniunea așa numitei Comunități politice europene având în loc de discurs suprarealistul rechizitoriu al procurorilor români neo-bolșevici păstoriți de procurorul general Alex Florența, prin care cetățeanul Călin Georgescu a fost trimis în judecată sub învinuirea de a fi beneficiat nu se știe cum de războiul hibrid pe care se presupune, fără dovezi, ci numai prin închipuiri (i)logico-juridice, că Rusia îl poartă în România. În mintea acestui personaj rătăcit într-o poziție de autoritate publică pentru care este vădit inapt, o simplă acuzație (adică un rechizitoriu) reprezintă dovada irefutabilă că o lovitură de stat a fost ... legitimă. Prin urmare, el însuși este legitim.

Mulți dintre cei în fața cărora a vorbit sunt niște ticăloși care au inițiat, încurajat sau validat lovitura de stat, dar care nu sunt proști. Nici unul dintre aceștia, care știu prea bine adevărul, nu vor înghiți o asemenea pseudo demonstrație bricolată de înșiși autorii anulării neconstituționale a alegerilor prezidențiale, în disperarea de a-și acoperi urmele și a obține, după caz, fie recunoaștere fie impunitate fie ambele. Unii se vor enerva văzând cum marioneta lor îi obligă să participe impasibili la un spectacol penibil, făcând mutră bună la demonstrație rea, pe când ei au atâtea alte lovituri de stat de organizat. Alții se vor felicita în sinea lor pentru o reușită deplină a loviturii date în România. Nici ei nu credeau că vor așeza pe scaunul cel mai respectabil din statul român un personaj cu proprietățile cretei: nu poți nici să o înghiți nici să o scuipi, nici nu te otrăvește nici nu te vindecă, scrie dar nu gândește. Exact ceea ce trebuia pentru castrarea națiunii române și agățarea ei la carul triumfal al tartorilor Occidentului european neo-bolșevizat.

Și așa, România se adâncește în bezna post-adevărului, închizând rând pe rând toate canalele prin care cuvântul liber poate ajunge să lumineze un popor în mod deliberat derutat și rătăcit. Atunci când cuvântul este arestat, gândirea este arestată. Iar când gândirea este arestată nimic nu îl va mai face să lupte pentru libertate pe sclavul care se crede liber, în timp ce idioții utili înspăimântați de false amenințări inventate de statul oligarhic vor crede că injustiția înseamnă justiție și vor cere ei înșiși să plătească cu libertatea lor protecția „salvatoare" a opresorului lor.

Rămân convins că dimineața va veni, dar cred tot mai mult că asta se va întâmpla după ce vom parcurge coșmarul unui război. Probabil că numai un război nimicitor ne va putea elibera. Vom afla asta în curând.

Adrian Severin

P.S. Imediat după terminarea acestui text am constatat că a fost interzis și închis, complet și definitiv, contul meu de tik tok.