• Tweet

În ultimele șase luni (iulie 2025 - decembrie 2025), Guvernul condus de Ilie Bolojan a împins, în valuri succesive, un pachet de măsuri fiscal-bugetare care mută rapid bani din „buzunarul privat" în bugetul public. Unele au o logică de stabilizare pe termen lung (deficit, disciplină bugetară, finanțarea unor servicii), însă efectul imediat se traduce în prețuri mai mari, taxe mai mari, beneficii mai mici sau condiții mai dure pentru accesarea unor drepturi.

Clasamentul de mai jos ordonează 30 de măsuri după impactul financiar probabil cel mai mare asupra populației, în medie. Cele care afectează consumul zilnic și proprietatea urcă în vârf, iar cele care lovesc segmente mai înguste (investitori în crypto, beneficiari de vouchere, studenți) coboară spre final. Evident, pentru unele familii ordinea se poate inversa. Dacă ești pensionar peste pragul de CASS, proprietar de casă veche sau ai concedii medicale repetate, lovitura reală poate fi mai mare decât „media" națională.

Taxe pe consum: scumpirea generalizată prin TVA
1. Majorarea TVA standard la 21%
Creșterea cotei standard de TVA produce, în lanț, o scumpire pe o gamă uriașă de bunuri și servicii care nu sunt în cote reduse, de la îmbrăcăminte și electronice, la servicii diverse. Deși TVA este „taxă pe firmă" doar în teorie, în practică este o taxă pe consumator. O parte semnificativă se transferă în prețuri. Miza Guvernului este obținerea de venituri rapide și predictibile la buget, într-un context de corecție fiscală și presiune pe deficit. Efectul imediat, însă, este o erodare a puterii de cumpărare, cu impact mai dur pentru familiile cu venituri mici, unde consumul ocupă aproape tot bugetul lunar.

2. Majorarea TVA pentru produse de bază din coșul zilnic
Mutarea unor produse/servicii din cota redusă veche în noua cotă de 11% lovește exact acolo unde românii cheltuie cel mai mult și cel mai des. Guvernul a justificat măsura prin nevoia de creștere a veniturilor și „așezare" mai coerentă a cotelor, dar la nivel de familie efectul se simte rapid, cumpărăturile repetate (alimentare, produse uzuale) devin mai scumpe, chiar dacă fiecare bon pare „doar un pic" mai mare. Într-un an, „doar un pic" se transformă în sute de lei pentru gospodăriile cu consum constant.

3. Majorarea TVA la 11% pentru medicamente și/sau produse parafarmaceutice incluse în regim redus
Orice creștere de TVA pe zona de sănătate este o taxă regresivă, pentru că boala nu este opțională, iar consumul de medicamente e mai ridicat la vârstnici și la familiile cu copii. Guvernul își motivează pachetul ca măsură de consolidare bugetară, însă pentru bugetul familial rezultatul se traduce în rețete mai scumpe, costuri mai mari pentru tratamente cronice și presiune în plus pe cei care deja cheltuiesc mult pe sănătate.

4. Majorarea TVA la 11% pentru restaurante și catering
Nu avem aici doar „luxul ieșitului în oraș". Pentru mulți angajați, masa luată în oraș sau prin livrare a devenit obișnuință de lucru, iar pentru familiile urbane e o soluție de timp. Guvernul urmărește venituri mai mari dintr-un sector cu rulaj mare și evaziune istorică, însă efectul imediat este scumpirea meniurilor, a livrărilor și a serviciilor de catering (inclusiv evenimente familiale).

5. Majorarea TVA pentru cărți, manuale și produse culturale aflate în regim favorabil
O creștere de TVA aici e o lovitură dublă, care ridică prețul accesului la educație și cultură, iar „piața" este foarte sensibilă la preț. Guvernul și-a încadrat măsurile în logica de consolidare, dar pentru familii efectul e dur și se vede în manuale auxiliare, cărți pentru copii, rechizite culturale care devin mai scumpe.

6. Majorarea TVA pentru lemn de foc și alte forme de încălzire/energie unde s-au aplicat cote reduse
În zonele rurale și în orașele mici, costul încălzirii este o cheltuială majoră de iarnă. Ridicarea TVA pe astfel de produse înseamnă facturi și coșuri de aprovizionare mai mari în plin sezon rece. Guvernul a mers pe ideea de venituri suplimentare stabile, însă impactul este imediat, pentru că e un domeniu în care nu se poate „amâna consumul".

7. Modificarea regimului TVA la locuințe
Acolo unde existau praguri/condiții pentru cote reduse la achiziția unei locuințe, strângerea regulilor mută o parte din tranzacții spre TVA mai mare. Guvernul urmărește atât venituri, cât și limitarea „optimizărilor" din piață, dar pentru tineri și familii la prima casă efectul poate fi brutal. Cost total de achiziție este mai mare, ratele sunt mai mari, în funcție de cum se transferă TVA în prețul final.

Proprietate și taxe locale: facturi mai mari la casă și mașină
8. Creșterea valorilor impozabile pe metru pătrat pentru clădiri
Baza de calcul pentru impozitul pe locuință crește substanțial (exemplu: 2.677 lei/mp pentru anumite tipuri de construcții cu utilități, conform noilor valori vehiculate și aplicate în 2026). Guvernul mizează pe venituri mai mari la nivel local și pe pregătirea reformei impozitării proprietății, însă pentru proprietari efectul este dur. Impozit anual mai mare, indiferent că ai sau nu venituri mai mari, iar românii au început deja să se plângă pe internet după ce au accesat portalul ghiseul.ro și au văzut noile impozite.

9. Eliminarea/reducerea avantajelor fiscale pentru vechimea clădirilor
Până acum, vechimea clădirii putea reduce baza impozabilă. Eliminarea acestor reduceri împinge în sus impozitul exact pentru apartamentele vechi (foarte numeroase în România). Guvernul justifică prin simplificare și eficientizare a resurselor publice, dar la nivel de familie efectul este o taxă anuală mai mare pentru o locuință care, de multe ori, necesită și reparații mai dese.

10. Introducerea unui „minimum" de politică fiscală locală
Administrațiile locale au mai puțin spațiu să „țină jos" taxele, chiar dacă ar vrea, ceea ce crește probabilitatea ca majorările să se vadă peste tot. Guvernul a împins această logică pentru a stabiliza veniturile locale și a evita dumpingul fiscal între UAT-uri, dar pentru cetățean e un mesaj rece: chiar și acolo unde exista tradiția unor impozite moderate, plafonul de jos urcă.

11. Schimbarea impozitului auto prin introducerea criteriului de poluare (normă de poluare)
Impozitul pe mijloacele de transport începe să țină cont de norma de poluare, ceea ce penalizează în mod special mașinile vechi, adică exact parcul auto dominant. Guvernul își motivează măsura prin corelarea taxării cu externalitățile (poluare) și creșterea veniturilor locale, însă pentru familii e o cheltuială anuală în plus, greu de evitat fără schimbarea mașinii (care, la rândul ei, costă).

12. Eliminarea scutirii de impozit auto pentru persoanele cu handicap grav/accentuat
E una dintre măsurile cele mai sensibile social, pentru că lovește un grup vulnerabil care folosește adesea mașina ca instrument de autonomie. Guvernul a mers pe ideea „uniformizării" și a limitării excepțiilor, dar efectul imediat este o taxă anuală nouă pentru familii care au, de regulă, costuri medicale și de îngrijire deja ridicate.

13. Trecerea de la stimularea fiscală la taxare minimă pentru mașinile electrice (impozit anual)
În locul unei scutiri totale, apare o taxă anuală (exemplu: 40 lei/an). Pentru unii poate părea simbolică, dar mesajul fiscal se schimbă, avantajul de cost pe termen lung se reduce, iar autoritățile locale câștigă un instrument de taxare care se poate extinde. Guvernul își motivează prin lărgirea bazei de venituri locale, însă pentru proprietari e un cost nou și un semnal că facilitățile pot fi reversibile.

14. Limitarea reducerii pentru hibride la un maxim de 30% și condiționări de emisii
Pentru hibride, reducerea devine mai strictă și plafonată, ceea ce scade avantajul anual pentru cei care au ales astfel de mașini mizând pe fiscalitate. Guvernul urmărește o taxare mai apropiată de impactul real de mediu și o standardizare, însă efectul imediat este un impozit auto mai mare decât anticipau mulți cumpărători.

15. Lărgirea posibilității de majorare prin cote adiționale locale
Cadrul permite consiliilor locale să aplice cote adiționale mai mari, ceea ce, în practică, poate transforma „nivelurile standard" în facturi locale mai mari în orașele cu presiune pe buget. Guvernul își justifică prin autonomie locală și nevoia de resurse, dar pentru familie e încă un canal prin care pot urca impozitele fără să se schimbe venitul familiei.

16. Restrângerea scutirilor și reducerilor locale: condiționare, analiză cost-beneficiu, limită de timp
Scutirile/reducerile devin excepții temporare, acordate pe perioade scurte și justificate prin „analize cost-beneficiu". Guvernul a introdus asta pentru a reduce „pomenile locale" și pierderile de venit, însă imediat scade probabilitatea ca anumite categorii să mai fie ajutate fiscal, mai ales în comunitățile sărace.

17. Plafonarea totală a scutirilor/reducerilor locale la 5% din veniturile din taxe și impozite locale
Chiar și dacă un consiliu local vrea să ajute mai mult (de exemplu, familii cu venituri mici, categorii vulnerabile), plafonul îl oprește. Guvernul urmărește disciplină bugetară locală, însă efectul imediat este reducerea protecției fiscale pentru cei care aveau nevoie de ea, ceea ce se vede direct în suma de plată anuală.

Contribuții și sănătate: bani mai puțini în mână și acces condiționat
18. Eliminarea „coasigurării" gratuite pentru persoane în întreținere și introducerea unui cost de intrare în sistem
Acolo unde soțul/soția fără venit sau alte persoane aflate în întreținere erau acoperite mai simplu, apar condiții și costuri, inclusiv obligația de a plăti contribuția în anumite formule. Guvernul a justificat schimbarea prin reguli „clare și previzibile" și prin lărgirea bazei de contribuție, dar pentru familie asta înseamnă fie contribuții suplimentare, fie risc de neasigurare și costuri mai mari când apare o problemă medicală.

19. Introducerea/clarificarea CASS la pensiile care depășesc pragul stabilit (peste 4.000 lei)
Pensionarii peste prag plătesc efectiv mai mult către sănătate, adică au o pensie netă mai mică. Guvernul motivează prin echitate și finanțarea sistemului, însă impactul imediat e o tăiere lunară, resimțită mai puternic în gospodăriile unde pensia este venitul principal.

Când CASS se aplică pe indemnizații (în funcție de categoria vizată), „plasa de siguranță" a statului se subțiază. Primești ajutor, dar ți se reține o parte. Este și cazul mamelor aflate în concediu de îngrijire a copilului. Guvernul își justifică măsura prin uniformizarea contribuțiilor și sustenabilitate, dar la nivel de familie, tocmai în momentele fragile (șomaj, tranziții, perioade fără venit), banii disponibili scad.

Muncă și boală: concedii medicale mai „scumpe" pentru salariat
21. Introducerea unei zile de concediu medical neplătite
Prima zi de concediu medical devine pierdere directă de venit pentru angajat, ceea ce transformă boala într-un cost imediat. Guvernul justifică prin reducerea abuzurilor și temperarea cheltuielilor, însă pentru salariați efectul e dur. O răceală sau o viroză cu recomandare medicală înseamnă bani lipsă în luna respectivă, mai ales pentru cei plătiți modest.

22. Scăderea procentelor de indemnizație pentru concediile medicale obișnuite
Nu e doar „o zi neplătită"; pentru perioade mai lungi, indemnizația mai mică înseamnă venit net mai mic pe întreaga durată. Guvernul urmărește controlul cheltuielilor și o curățare a sistemului, dar pentru familii cu copii (care aduc frecvent concedii) sau pentru salariați cu boli recurente, pierderea poate deveni semnificativă pe parcursul unui an.

Transport: taxe mai mari și facilități mai mici
23. Creșterea tarifelor de rovinietă
O taxă fixă, plătită indiferent dacă ai venit mai mare sau nu, care lovește mai tare în navetiști și familii care depind de mașină, dar și în transportatorii profesioniști. Guvernul motivează prin necesitatea finanțării infrastructurii rutiere și întreținerii, dar pentru bugetul familiei e o cheltuială anuală în plus, cu efect imediat.

24. Majorarea amenzilor/penalităților pentru lipsa rovinietei
Pe lângă tariful mai mare, crește și costul greșelii (sau al întârzierii). Guvernul urmărește conformare și venituri, însă în practică măsura lovește mai ales în cei care au dificultăți administrative/financiar. O amendă poate șterge bugetul pe o săptămână într-o familie vulnerabilă.

25. Limitarea reducerii de 90% la transport feroviar pentru studenți doar pe ruta domiciliu-localitatea universității
Reducerea rămâne mare, dar devine „îngustă". Nu mai acoperă flexibil toate deplasările, ci le leagă de o rută specifică. Guvernul a încadrat măsura în pachetul de raționalizare a cheltuielilor și control al facilităților, dar pentru studenți și familiile lor costul se vede în bilete mai scumpe pentru vizite, practică, mobilități sau drumuri care nu se suprapun perfect pe ruta oficială.

Educație: burse și beneficii mai mici pentru familii
26. Micșorarea fondului/valorii burselor studențești prin schimbarea bazei de calcul
Trecerea la o bază de calcul mai mică (salariul minim net) comprimă valoarea burselor, cu estimări publice de scăderi consistente. Guvernul motivează prin sustenabilitate bugetară și recalibrare, însă pentru familiile care își țin copiii la facultate, bursa era adesea „diferența" dintre acoperirea chiriei și împrumuturi. Când bursa scade, presiunea se mută imediat pe părinți.

27. Îngustarea eligibilității/condițiilor pentru burse și facilități școlare (prin metodologii și plafonări)
Când regula devine mai restrictivă (procente, praguri, condiții), numărul beneficiarilor scade chiar dacă nevoia rămâne. Mulți elevi care au încheiat anul școlar precedent cu medii peste 9,5 și urmau să fie bursieri s-au trezit că nu mai beneficiază de aceste sume. Guvernul justifică prin „țintire" și controlul cheltuielilor, dar efectul în familie se traduce prin mai puțini bani care intrau lunar în gospodărie pentru sprijin educațional.

Comerț online și investiții: taxe noi și cote mai mari
Chiar dacă obligația formală e plasată în sarcina furnizorului/platformei, în practică astfel de costuri se văd în prețul final sau în taxe adăugate la checkout. Guvernul motivează prin gestionarea fluxurilor extracomunitare, control și costuri administrative, dar pentru consumator cumpărăturile ieftine din afara UE devin brusc mai scumpe, iar avantajul de preț se reduce masiv la comenzi mici.

29. Impozitarea câștigurilor din criptomonede cu 16% (cu praguri de neimpozitare limitate)
Pentru cei care au investit în crypto, statul ridică miza fiscală. Guvernul justifică prin lărgirea bazei de impozitare și alinierea cu tratamentul altor venituri, însă impactul imediat e reducerea randamentului net și creșterea presiunii de conformare (declarații, evidențe, justificări). Pentru o parte dintre români, asta se traduce în bani mai puțini retrași în economie (consum, rate, economii).

30. Creșterea impozitării câștigurilor din titluri de valoare și derivate prin reținere la sursă (cote diferențiate)
Prin reținere la sursă, statul își ia banii înainte ca investitorul să „respire" și reduce flexibilitatea fiscală. Guvernul motivează prin simplificare și colectare mai bună, dar pentru investitori impactul înseamnă un câștig net mai mic și, frecvent, o descurajare a micilor investiții. Iar când investiția devine mai puțin atractivă, familiile își pierd încă un instrument de protecție împotriva inflației.

Reducerea voucherelor de vacanță pentru bugetari la 800 lei și coborârea pragului de eligibilitate
Deși nu e „taxă", e pierdere de beneficiu, adică bani mai puțini, fie direct, fie sub formă de consum turistic susținut. Guvernul a mers pe controlul cheltuielilor și țintire către venituri mai mici, însă efectul imediat e dublu: un bugetar care primea mai mult primește mai puțin, iar cei peste prag ies complet din schemă. Pentru familiile care își planificau concediul în jurul voucherului, diferența se simte în bani scoși din buzunar sau în vacanțe tăiate.

Impozitul pe dividende crește la 16% (din 1 ianuarie 2026)
E o măsură care lovește direct antreprenorii și gospodăriile care trăiesc parțial din dividende. Guvernul a motivat prin creșterea veniturilor fiscale și reașezarea fiscalității capitalului. Din același profit distribuit, rămân mai puțini bani în familie.

Salariul minim: scade suma neimpozabilă (de la 1 iulie 2026), deci scade netul
E o măsură care atinge un bazin mare de angajați, chiar dacă intră în vigoare la jumătatea lui 2026. Guvernul o prezintă ca ajustare fiscal-bugetară; efectul practic este că o parte mai mică din salariul minim rămâne „protejat" de taxe, iar diferența se duce în impozit și contribuții, micșorând venitul în mână.

Accize mai mari la carburanți, în două etape (august 2025 și ianuarie 2026)
Carburantul e „taxa invizibilă" din aproape orice: transport, livrări, prețuri în retail, servicii. Când cresc accizele, cresc costurile de deplasare pentru navetiști și se umflă discret prețurile în economie. Guvernul a argumentat prin nevoia de venituri bugetare și aliniere la calendare fiscale. Pentru populație e una dintre cele mai rapide surse de scumpire generalizată.

Acciză introdusă pe băuturile nealcoolice cu zahăr, accize mai mari la alcool și tutun
Chiar dacă e prezentată ca măsură de sănătate publică (descurajarea consumului de zahăr) și de venit bugetar, efectul imediat e creșterea prețului la sucuri și băuturi îndulcite, mai ales în familiile cu copii. Taxarea diferențiată pe praguri de zahăr împinge producătorii să reformuleze sau să scumpească.