• Tweet

Pe măsură ce războiul continuă, analiştii îşi pun întrebarea: se clatină poziţia lui Putin? O presiune surdă se acumulează în Rusia, în timp ce sancţiunile încep să aibă efecte, iar mişcările disidente se înteţesc, chiar şi la Kremlin. Cu toate astea, poziţia lui Putin nu pare zdruncinată, cel puţin nu acum, când nu e clar ce final are războiul, relatează Al Jazeera.

Putin se bucură de un sprijin solid din partea aleşilor, care au votat covârşitor în favoarea recunoaşterii celor două regiuni separatiste înainte de război. Totodată, partidul Rusia Unită l-a menţinut la putere mai bine de 20 de ani. Analiştii sunt sceptici că sancţiunile ce lovesc deja puternic economia sunt suficiente să declanşeze o revoluţie populară pentru înlăturarea lui Putin, alte scenarii fiind mai probabile, dar că factorii decisivi intervin abia cu mersul sau după sfârşitul războiului.

„Mă îndoiesc că rezultatul cel mai probabil al sancţiunilor ar fi o revoluţie", spune sociologul ucrainean Volodimir Işcenko, care a studiat revoluţiile post--sovietice, pentru Al Jazeera. În acest scop ar fi necesare mai degrabă „rupturi în cadrul elitei, unitatea opoziţiei, structuri de coordonare şi mobilizare". Nu sunt premise că toate astea sunt posibile în acest moment. Imperiul Rus a trecut prin două revolte legate de războaie nepopulare ( 1905, respectiv 1917), iar după destrămarea URSS în nou-proclamate republici independente (Georgia, Armenia şi Moldova) au izbucnit răscoale populare. În Kârgâzstan au avut loc mai multe revoluţii, la fel şi în Ucraina.

Putin şi-a petrecut cea mai mare parte a domniei luând măsuri preventive contra acestor revolte, între care sugrumarea opoziţiei politice, scoţând organizaţii activiste în afara legii, iar pe liderii săi încarcerându-i sau forţându-i să plece în exil. „Opoziţia este în formă proastă. Mişcarea lui Navalnîi este reprimată. În afară de asta, opoziţia este împărţită în privinţa războiului. Comuniştii şi alte multe alte tabere ce s-ar putea alia cu opoziţia în prezent susţin războiul". În plus, exodul în masă al ruşilor anti-război - estimat la peste 200.000 - a făcut şi mai improbabil scenariul revoltei populare, ţinând seama de restricţiile de călătorie şi asupra internetului.

Pe de altă parte, creşte probabilitatea unei lovituri la palat, în opinia sa. Însă nu înaintea unei înfrângeri majore în războiul din Ucraina. Işcenko spune că, în ultimă instanţă, factorul decisiv va fi „echilibrul de forţe pe câmpurile de luptă din Ucraina", care se va solda fie cu o revoluţie sau lovitură de stat , fie cu supravieţuirea sau chiar consolidarea regimului lui Putin".

Surse din cadrul elitei ruse i-au mărturisit jurnalistei ruse independente Farida Rustamova, care a lucrat pentru BBC şi portaluri ruse precum Meduza, că au fost la fel de şocate ca restul lumii de faptul că Putin a decis să pornească un război, deşi era evident că liderul rus se izolase în ultimii ani şi se consulta doar cu cei mai apropiaţi oameni din cercul său.

Aceste elite s-au împăcat acum cu situaţia, conştiente fiind că nu se poate face nimic şi că trebuie să supravieţuiască. „Nu pot pleca, deoarece, dacă demisionezi sau refuzi să mai munceşti în vreme de război, vei fi catalogat trădător, şi toată lumea ştie ce le face Putin trădătorilor". Când a venit la putere,Putin i-a atenţionat pe oligarhii ce făcuseră avere în anii 1990 să stea departe de politcă, iar cei care nu s-au conformat au fost închişi, obligaţi să părăsească Rusia sau ambele. Ceilalţi au acceptat implicit statu-quo-ul şi faptul că nu aveau niciun cuvânt de spus cu privire la politica Kremlinului.

Cât despre porţiunea liberală a elitelor, care ar fi de aşteptat să aibă o poziţie anti-război, Putin „le-a curăţat bine de-a lungul anilor, ţinându-le strâns în frâu, astfel că sigur nu vor face un pas în faţă". Apoi, a strâns în jurul lui un grup restrâns de oficiali de securitate şi a instalat loialişti în poziţii cheie precum şefia Gărzii Naţionale, asigurându-se însă că nici aceşti aşa-numiţi „siloviki" nu concentrează singuri prea multă putere, fiind dispersaţi în FSB (serviciile interne de spionaj), GRU (serviciile militare de spionaj) şi serviciul federal de protecţie, garda personală a preşedintelui.

Potrivit expertului în ştiinţe politice şi analist militar Pavel Luzin, există o ierarhie a puterii politice la Kremlin, iar în vârful ei se află un fel de „sectă politică" formată din generali şi oficiali de rang înalt ce îşi fac o credinţă aproape religioasă din refacerea Imperiului Rus. După ei vin foşti şi actuali ofiţeri din cadrul forţelor de aplicare a legii care au fost angajaţi în afaceri cu companii de stat şi corporaţii de stat „înainte de agresiunea rusă iar acum pierd aproape tot", urmaţi de oameni din forţele armate ce au capacitatea de a recunoaşte „consecinţele îngrozitoare", iar ultimii în această ierarhie a puterii sunt forţele de poliţie.

Kremlinul este „speriat" de armată şi poliţie, neavând încredere în niciuna dintre ele, spune expertul. În aceste circumstanţe, expertul nu preconizează o „plecare forţată" a lui Putin, deşi „situaţia s-ar putea schimba în cazul escaladării suplimentare". Putin deja strânge lanţul împotriva structurii militare de putere, aparent în căutarea unor ţapi ispăşitori. Putin l-ar fi arestat la domiciliu pe colonelul general Serghei Beseda, şeful FSB după ce acesta l-ar fi asigurat de o victorie rapidă în Ucraina. Totodată, au apărut speculaţii că şi alţi oficiali militari de rang înalt ar avea probleme, în contextul dispariţiei lor din spaţiul public.

Există şi un patrulea scenariu al înlăturării lui Putin - după revoluţie populară, revolta oligarhilor şi lovitură de stat militară - în opinia lui Luzin, şi anume cei din guvernul local şi birocraţii - până acum daţi deoparte, ei ar rămâne responsabil să peticească mediul de afaceri în urma sancţiunilor, după ce un Putin „detaşat de realitate" şi preocupat de războiul lui „s-a distanţat pentru scurtă vreme de guvernare. În acest fel birocraţia ar putea începe să acţioneze fără Putin, ignorându-l". Rezultatul ar putea fi o schimbare a regimului chiar şi în absenţa unei lovituri de stat.

Anunţul Kremlinului privind concentrarea operaţiunii militare asupra regiunii Donbas pare să indice intrarea războiului într-o nouă fază, în care Rusia să renunţe la obiectivul de cucerire a Kievului. Ce semnifică asta - şi-a redus Putin ambiţiile în căutarea unei căi de ieşire din război? Unii analişti spun că Putin ar putea să folosească Donbasul ca un nou punct de plecare, regrupându-şi forţele după eşecurile iniţiale. În contextul în care forţele ruse sunt strâmtorate iar occidentul accelerează transferul de noi arme spre Ucraina, oficiali americani au afirmat că sunt dovezi ale faptului că armata ucraineană trece de la defensivă la ofensivă în unele zone.

Adjunctul Statului Major rus a prezentat situaţia de luptă ca fiind încheierea unei prime faze a „operaţiunii militare speciale" în care „principalele obiective" au fost în mare parte atinse. Astfel, colonelul general Serghei Rudskoi a susţinut că trupele ruse pot „să-şi concentreze eforturile asupra principalului obiectiv, eliberarea Donbas" după ce au „redus considerabil" puterea de luptă a armatei ucrainene. Totuşi, reînnoindu-şi apelul la negocieri de pace, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a subliniat clar că poporul său nu va accepta la schimb cedare de teritorii.

Încă de la începutul invaziei Putin şi-a descris în termeni vagi obiectivele militare în Ucraina şi anume „demilitarizarea" şi „degazificarea" întregii ţări alături de „eliberarea Donbasului". În acelaşi timp, a comasat peste 150.000 de soldaţi lângă graniţe pe care apoi le-a trimis spre numeroase ţinte în loc unul sau două strategice precum Kiev sau Donbas. La o lună şi mai bine de la invazie, trupele ruse au stagnat pe mai multe fronturi, inclusiv către Kiev, după ce au întâmpinat o rezistenţă mai dârză decât preconizase Putin şi s-au confruntat cu probleme logistice.

Pavel Felgenhauer, analist militar din Moscova e de părere că „pauza" pusă tentativelor de cucerire a Kievului ar putea fi puse pe seama vremii. „Campania de toamnă e practic gata. Vor fi terenuri inundate şi noroi. În mai, plămânul se va usca şi va urma campania de vară, care va fi probabil decisivă", a declarat Felgenhauer pentru Al Jazeera, explicând că războiul va lua o pauză şi că asta li se va spune şi ruşilor. „Totul este bine şi sub control, e doar o pauză", iar apoi obiectivele vor fi atinse în întregime, spune el.

Alţi analişti precum Omar Ashour, preşedinte al programului de studii de conflict la Doha Institute, spune Moscova nu mai are în plan schimbarea regimului de la Kiev. Rusia a avut la început trei obiective: încercuirea şi capturarea Kievului, cucerirea sudului şi a oraşului Mariupol. Cum acestea au eşuat s-a concentrat pe est. Loren Thompson, analist de apărare la Lexington Institute, un centru de reflecţie din Washington, e de părere că Putin îşi recalibrează obiectivele după ce invazia nu a decurs cum a anticipat, întrucât vrea totuşi să iasă învingător. „Moscova ar putea căuta o ieşire din acest impas în Ucraina. Concentrându-şi scopurile militare pe controlul Donbasului ar fi un mijloc prin care să reducă dimensiunea războiului fără a se recunoaşte înfrânt".