• Tweet

De când Vladimir Putin a venit la putere în urmă cu mai bine de 20 de ani, tulburările politice din țările post-sovietice l-au ținut ocupat. Au fost revolte în Georgia, Ucraina și Armenia și cel mai recent, în august 2020, a venit rândul Belarusului. Cu toate acestea, puțini strategi de la Kremlin ar fi prezis că următoarea țară va fi Kazahstanul. Ce înseamnă aceste revolte pentru Rusia, scrie Politico.eu într-o analiză.

În timpul guvernării de trei decenii a lui Nursultan Nazarbayev, republica central-asiatică și-a făcut din stabilitatea sa o marcă înregistrată. Demisia lui Nazarbayev în 2019 pentru a prelua o funcție de președinte al consiliului de securitate națională - o mișcare care i-a permis să-și mențină controlul și una despre care mulți au speculat că l-ar putea inspira pe Putin pentru planurile sale la sfârșitul mandatului său în 2024 - nu a schimbat acest lucru.

Prima acțiune a succesorului său, Kassym-Jomart Tokayev, ca președinte a fost să redenumească capitala, din Astana în Nur-Sultan, în onoarea predecesorului său. Acest lucru nu a calmat prea mult iritația kazahilor cu privire la corupția și inegalitatea rampante în țara bogată în resurse. Pentru Putin, criza prezintă atât o provocare, cât și o oportunitate. Criza din Kazahstan distrage atenția de la posibila intrare a Rusiei în Ucraina

Geopolitic, ceea ce se întâmplă în Kazahstan este o distragere a atenției de la planul atent elaborat al Kremlinului cu privire la Ucraina. Cu peste 100.000 de militari ruși, tancuri și artilerie la granița cu Ucraina, Putin și-a câștigat un loc la masa discuțiilor privind securitatea cu SUA și NATO de săptămâna viitoare. Situația din Kzahstan amenință însă să slăbească această agendă.

"Se pare că Ucraina și NATO nu mai sunt singurele obiective ale discuțiilor viitoare dintre Rusia și SUA, existând un nou punct fierbinte pentru negocierile cu (președintele american Joe) Biden, plus că este mai greu pentru Putin să facă un efort concertat pe frontul său diplomatic cheie", a spus Alexander Baunov de la Centrul Carnegie din Moscova.

Pentru Putin personal, nici optica nu este bună. Scandările protestatarilor de „Shal Ket" - ceea ce în kazahă înseamnă „bătrânule, du-te" e un ecou al ironiilor lui Alexei Nalvalnîi la adresa lui Putin cu "bătrânul din buncăr". Și după revoltele împotriva fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici și a președintelui belarus Alexander Lukașenko Kazahstanul oferă încă o dovadă că niciun „tată al națiunii" - indiferent de cât de mari îi sunt victoriile în alegerile falsificate sau cât de entuziaste sunt laudele oficiale - nu este în siguranță.

Este nevoie de puțin pentru ca nemulțumirile economice (în cazul Kazahstanului: o dublare a prețurilor la combustibil) să devină politice. După ani în care nivelul de trai a scăzut, pentru Kremlin, asta este un lucru îngrijorător. Imaginile cu ofițeri de poliție care trec de partea opoziției - pe care Ministerul de Interne al Kazahstanului le-a respins spunând că sunt false - vor spori un sentiment de neliniște. În Belarus, loialitatea forțelor de ordine, pe lângă sprijinul politic al Moscovei, l-a ținut pe Lukașenko înfipt în scaunul său clătinat.

Confruntat cu o posibilă repetare a scenariului din Belarus, Kremlinul forțează controlul. Răspunzând oficial la un apel al lui Tokayev la Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) condusă de Rusia, Rusia a trimis joi dimineață paramilitari ca parte a unei „misiune de menținere a păcii". Este prima dată când alianța regională de securitate desfășoară trupe. Mai important, ei sunt trimiși să zdrobească o revoltă internă, mai degrabă decât o amenințare externă.

Decizia Rusiei de a interveni în Kazahstan este „o piatră de hotar pentru spațiul post-sovietic", a scris Fyodr Lukyanov, editor la Rusia in Global Affairs care consiliază și Kremlinul în politica externă. „Linia dintre ceea ce poate fi considerat afaceri interne și externe a fost estompată". Evenimentele din Kazahstan au fortificat narațiunea în Rusia că mișcările de protest sunt neapărat periculoase și susținute de puteri străine.

Ministerul de Externe al Rusiei a descris protestele drept „încercări de a perturba securitatea și integritatea statului prin mijloace violente provocate din exterior". Și mass-media de stat rusă și-a orientat narațiunea către imaginile cu protestatarii jefuind magazine și bănci, fără a ține seama de motivele care stau la baza revoltei sau de faptul că au fost inițial pașnici.

„Ai grijă și pregătește-ți băieții în uniformă. În avans. La fel ca sania vara", a scris șefa RT din Rusia, Margarita Simonyan, săptămâna aceasta, ca o lecție la pachet. Privită prin această lentilă, criza din Kazahstan oferă Moscovei ocazia de a-și etala influența asupra fostului spațiu sovietic. „Rusia a fost în fața unei crize bruște pe care acum încearcă să o transforme într-o oportunitate", a declarat Maxim Suchkov, șef interimar al departamentului pentru studiilor internaționale la Institutul de Stat pentru Relații Internaționale din Moscova.

Invocarea CSTO „întărește poziția Rusiei în Kazahstan și Eurasia, demonstrează încă o dată că nu există alt stat în Eurasia decât Rusia care să aibă grijă de securitatea vecinilor săi în caz de nevoie urgentă". Foarte multe vor depinde de amploarea implicării Rusiei în Kazahstan. Expertii au avertizat deja că, pe lângă costisitoare, o prezență prelungită ar putea risca să-i întoarcă pe kazahi împotriva Rusiei, așa cum s-a întâmplat în Ucraina.

„Eșecuri potențiale vor bântui Rusia, dar aceasta nu este preocuparea Occidentului", a spus Suchkov.După toate probabilitățile, Kremlinul va interpreta tulburările din Kazahstan ca un eșec al planului de tranziție al lui Nazarbayev, a spus analistul politic Abbas Gallyamov. Or, pentru că atunci când a demisionat, în 2019, nu le-a dat de fapt kazahilor ceea ce și-au dorit: schimbarea. Ori, și asta va fi cel mai probabil interpretarea Kremlinului, pentru că el nu ar fi trebuit să demisioneze de la început. „Trebuie să te agăți de tron ​​până la capăt", a spus Gallyamov.