• Tweet

Puterea împământenită a regimului Erdoğan este accentuată de slăbiciunea de care opoziția a dat dovadă la alegeri, într-o țară care se îndepărtează, fără ocolişuri, de perspectiva europeană.

Scenariul dominant este validarea unei viziuni naționaliste, teocratice asupra lucrurilor, în ciuda slăbiciunilor economice, a cutremurului devastator și a marginalizării internaționale a Turciei. Aceasta este concluzia de bază formulată de șase analiști care au evaluat pentru Kathimerini rezultatul alegerilor de duminică din Turcia, relateaza Kathimerini citat de Rador.

Michael Rubin - Senior Fellow la American Enterprise Institute: Turcia precum Iranul
Trebuie să înfruntăm realitatea: alegerile din Turcia sunt precum cele din Iran. Ele sunt o faţadă pentru a asigura legitimitatea dictatorilor într-un sistem care nu va permite niciodată schimbarea reală. Ambele țări au acum lideri supremi care își trag legitimitatea din propriile concepții despre Dumnezeu mai degrabă decât de la electorat. Pentru Turcia și vecinii săi, cel mai rău urmează să vină. Recep Tayyip Erdoğan este şi foarte mândru şi foarte inabil pentru a-și schimba modalităţile de abordare. El a pus economia la pământ și, la fel ca Saddam Hussein în 1990, va căuta o cale uşoară de ieșire. Asta înseamnă şi mai mult tumult, şi mai multă combativitate și mai multă distragere a atenției pentru susţinătorii săi adulatori. Singura întrebare deschisă acum este următoarea: Recep Tayyip Erdoğan a folosit funcția de prim-ministru și apoi de președinte pentru a strânge miliarde de dolari din bani furaţi și deturnaţi, iar acum având în faţă încă cinci ani cu Erdoğan, turcii vor trebui pur și simplu să se întrebe: Va deveni liderul lor corupt primul trilionar din lume?

Soner Cagaptay, Director pentru studii turcești la Washington Institute, istoric, editorialist și autor: Erdoğan deţine controlul deplin
Rezultatul nu a fost o surpriză. Erdoğan controlează aproape toate instituțiile, iar 90% din mass-media este controlată de companii apropiate lui. De notat că majoritatea turcilor nu vorbesc o altă limbă în afară de limba turcă. Erdoğan a avut de asemenea sprijinul lui Putin, precum și al monarhilor din Golf, pe latura economică. A fost o sarcină foarte dificilă pentru Kemal Kılıçdaroğlu, care a avut mai multă distanță de parcurs pentru a-l ajunge și a-l depăşi de Recep Tayyip Erdoğan. Mai mult, forțele eteroclite ale coaliției de opoziție nu au convins opinia publică cu privire la natura alianței lor.

Cengiz Aktar, specialist în studii politice şi în relațiile Turcia-Europa: Un regim rezistent
Așa cum am prezis deja în paginile acestui ziar, regimul de la Ankara și-a demonstrat rezistența în ciuda tuturor vicisitudinilor - cutremur, situația economică dezastruoasă și declinul moral în general. Conducătorii totalitari sunt susținuți de masele care îi suportă cu orice preț. Ei pot ajunge la putere prin alegeri, dar nu pleacă de la putere în mod obligatoriu pierzând alegerile.

Astfel că pe lângă sprijinul maselor, riscurile unor maşinaţiuni electorale au fost absolut reale. Opoziția nu a reușit să le neutralizeze pentru că nu le-a luat niciodată în serios. Liderii opoziţiei au preferat să parieze pe virtuțile unei ipotetice „democrații turcești" și ale unui stat de drept inexistent care se presupune că oferă toate garanțiile legale necesare pentru a organiza alegeri libere și corecte. Ei au ignorat astfel adevărul dur că din 2015 încoace nicio consultare electorală nu a fost liberă sau corectă. Nu analizez aici nenumăratele erori tactice ale marii coaliții formate de opoziție, cu formaţiuni variate de la extrema dreaptă până la extrema stângă. După cum arată totul, Recep Tayyip Erdoğan va rămâne la cârma țării.

Partidul CHP de opoziție nu poate continua cu un Kılıçdaroğlu învins, care va fi înlocuit de İmamoğlu, dacă nu cumva acesta din urmă va fi îndepărtat între timp de la primărie. Președintele partidului fascist iYi, Akşener, va demisiona, iar extrema dreaptă va fi unită sub președinția lui Sinan Oğan prin fuziunea MHP și iYi. În fine, regimul se va confrunta cu dificultăți extreme, dar va continua ca până acum, atât pe frontul intern, cât şi pe cel extern. O poveste colosală și incertă se desfășoară în fața noastră.

Kemal Kirişci, analist în probleme legate de Turcia la Institutul Brookings: Consolidarea naționalismului
Rezultatele sunt o enigmă, sunt inconfortabile și îngrijorătoare. În primul rând, noi, analiștii, trebuie să înțelegem mai bine ce am omis din analizele noastre din trecut. Va trebui, în mod sigur, să acceptăm că ne vom confrunta cu o Turcie mai naționalistă, mai conservatoare, mai orientată spre problemele interne, mai dispusă spre tranzacţii în relațiile cu Occidentul și, în final, mai limitată economic.

Yavuz Baydar, redactor-șef la Free Turkish Press, jurnalist, blogger și activist: O opţiune istorică a turcilor
Alegerile din 14 mai au confirmat forţa de acaparare a puterii de către Erdoğan mai mult decât orice altă competiție anterioară. Deși probabil că va lăsa în urmă multe suspiciuni de manipulare a datelor care vor trebui verificate, natura controlului exercitat de Erdoğan asupra aparatului de stat și dominația sa asupra coaliției pe care o conduce lasă puțin spațiu de manevră opoziției, care este sortită să se fractureze în turul al doilea. După ce şi-a consolidat baza în Parlament, Recep Tayyip Erdoğan pare să-l învingă pe Kemal Kılıçdaroğlu cu o diferenţă și mai mare, care pare să nu fi reușit să atragă alegătorii sunniți devotați și nemulțumiți.

În ansamblu, opţiunea care a rezultat din aceste alegeri va rămâne în istorie, deoarece cetățenii susțin o putere majoritară ce reprezintă un amestec de islamiști, militariști, cu o doză crescută de naționalism dur. În anul său centenar, Turcia continuă să se îndepărteze de moștenirea lui Kemal Atatürk, slăbindu-și democrația.

Ryan Gingeras, istoric al Imperiului Otoman Târziu la Școala Postuniversitară Navală: Democrația de televiziune
Urmărind rezultatele transmise de CNN Turk, care este în general cunoscut pentru înclinațiile sale pro-guvernamentale, am constatat că cei care comentau păreau extrem de încrezători în rezultatul confruntării. Acest lucru mi-a reamintit că opinia publică din Turcia este în mare măsură modelată de televiziune. În mod evident, au fost mulți care au crezut că opoziția se va alia cu PKK, că Recep Tayyip Erdoğan a reușit în trecut și, prin urmare, poate reuși şi în viitor și că, în orice caz, continuitatea este mai bună decât schimbarea. Un fapt notabil este că o forță importantă în aceste alegeri a fost, fără îndoială, naționalismul.