Cine este cu adevărat noul conducător al Statului Islamic

• Tweet

Gruparea Statul Islamic a anunţat în urmă cu aproape două luni numele succesorului lui Abu Bakr al-Baghdadi, mort în urma unei operaţiuni americane în Siria, însă identitatea reală a succesorului rămâne incertă, iar odată cu ea strategia grupării.

Organizaţia jihadistă l-a desemnat pe Abu Ibrahim al-Hashemi al-Qurashi noul „calif al musulmanilor", însă sunt puţini analişti care să spună că-l cunosc.

„Ştim puţine lucruri despre el, în afară de faptul că este primul judecător al (organizaţiei) Statul Islamic şi că a condus Comitetul shariei", legea islamică, declara recent Hisham al-Hashemi, un expert irakian recunoscut, un specialist în gruparea teroristă.

Însă unii se îndoiesc inclusiv de existenţa acestuia şi sugerează că figura care ar dispune de legitimitatea necesară pentru a prezida destinul organizaţiei nu ar fi fost desemnată încă.

„Organizaţia a fost luată prin surprindere de brutalitatea eliminării lui al-Baghdadi. Ea a comunicat după aceea identitatea unui succesor despre care nu ştim dacă există cu adevărat sau dacă doar serveşte ca momeală în timp ce procesul desemnării unui succesor efectiv continuă în zona Siria-Irak", apreciază Jean-Pierre Filiu, un profesor la Sciences-Po Paris, un specialist în lumea arabă.

Imediat după ce al-Baghdadi şi-a detonat centura de explozivi, în urma unui raid american, preşedintele Donald Trump a declarat că ştie „exact" cine este succesorul acestuia. Un oficial american de rang înalt evoca, cu toate acestea, la puţin timp după aceea, un „necunoscut perfect".

Iar apoi nimic. „Cred că Statele Unite ştiu cine este", tranşează Seth Jones de la Centrul pentru Studii Strategice Internaţionale (CSIS) din Washington. „Nicio grupare teroristă nu poate păstra secretă structura ierarhiei sale, nimeni nu este atât de bun".

Însă ca o mână de experţi şi de oficiali de rang înalt să fie informaţi nu este suficient. Organizaţia are nevoie de o figură tutelară, un lider un strateg.

În timpul lui al-Baghdadi, care era la rândul său foarte discret, SI a experimentat gestionarea unui proto-stat, producând cărţi şcolare şi bătând o menedă. După căderea acestuia la Baghouz, în martie, şi sfârşitul califatului după mai mulţi ani de război, acesta se reorganizează şi se îndreaptă către o tactică de gherilă.

Dar pentru ca autoritatea noului său „comandant al credicioşilor" să nu fie contestată până în interior, acesta din urmă trebuie să iasă din anonimat. „El are nevoie să se exprime în mod public", adaugă Seth Jones, pentru a prezenta „o formă de conducere strategică, ceva care să inspire mişcarea în sens larg".

Fără califat, cum poate gruparea să atragă combatanţi străini, să-şi continue atacurile, să federeze organizaţiile care i-au jurat credinţă? Cum îi susţine financiar şi pe plan logistic?

„Provinciile «Sinai» şi mai ales «Sahara Mare» dau dovadă de un activism deosebit de sângeros, atât din cauza dinamicii lor proprii, cât şi pentru a lăsa timp conducerii centrale să gestioneze perioada post-Baghdadi", apreciază Jean-Pierre Filiu.

„Este o cotitură pentru grupare. Însă, dacă nu ştiu multe despre lider, este complicat să se ştie în ce direcţie se vor îndrepta ei", subliniază Daniel Byman, un cercetător la Universitatea Georgetown din Washington.

În opinia sa, noul lider este prins între nevoia de a ieşi la lumină şi exigenţa securităţii, coştient de faptul că este ţinta privilegiată a inamicilor săi. Însă această discreţie este scumpă.

„Vedem deja critici serioase ale altor jihadişti, care spun că nu există calif fără califat", constată Daniel Byman. "Acestei persoane îi va fi foarte greu să-şi stabilească autoritatea", adaugă el, subliniind că vidul de putere le-ar putea da de gândit unor rivali.

Pe plan operaţional, gruparea nu poate spera deloc să recucerească un teritoriu imediat. Or gruparea SI „obţinea venituri semnificative din diverse taxe de la cei care trăiau sub controlul califatului", relevă Robin Simcox, un cercetător la Fundaţia americană Heritage.

Ca atare, „SI va acţiona mai mult ca o insurecţie, acum că nu mai controlează niciun teritoriu. Este o necesitate".

Cum arată organizaţia în prezent? Cu sau fără şef, ea rămâne rezilientă şi fără îndoială păstrează o reală forţă de lovire. Noul său şef „are o nevoie teribilă de un atentat", îşi exprimă temerile în acest sens Seth Jones, care estimează că acesta va viza teritoriul european, unde ecoul i-ar fi considerabil mai impotant decât în zona irakiano-siriană sau în Sahel.

El are nevoie de un act fondator, adaugă el, o operaţiune externă în care gruparea SI „să fie implicată în organizare, finanţare, pregătire".