• Tweet

Preşedintele american Donald Trump a aruncat vina pe China, guvernatori, administraţia Obama, OMS pentru escaladarea pandemiei în SUA. Recent criticile sale au căzut asupra analistului CIA responsabil de informarea a preşedintelui. Foşti oficiali de informaţii au povestit cum decurgeau sesiunile de informare: Trump îşi pierdea repede interesul şi nu reţinea decât ce voia.

Trump a declarat recent că inclusiv agenţiile de informaţii nu l-au avertizat corespunzător descriindu-i situaţia ca nefiind cine ştie ce pericol („not a big deal"). Oficialii de informaţii au susţinut varianta sa, recunoscând că Beth Sanner, analist CIA cu 30 de ani de experienţă, nu a transmis un mesaj de alarmă într-o primă informare în legătură cu virusul, pe 23 ianuarie.

Dar chiar în preajma acelei date şi chiar mai devreme, atenţionări au venit din toate părţile: epidemiologi, oameni de ştiinţă, oficiali de biosecuritate şi consilieri în domeniul securităţii. Propriul ministru al Sănătăţii l-a avertizat asupra unui potenţial pericol grav legat de virus. În acelaşi timp, mulţi oficiali guvernamentali erau deja alertaţi de semnalele unei crize sanitare majore venite din China şi potenţialul unui dezastru în întreaga lume. Restricţionarea călătoriilor din şi către China a venit în urma avertismentelor de securitate naţională. Săptămâni au trecut până au fost luate şi alte măsuri de combatere a răspândirii virusului.

Donald Trump nu dat nume când a vorbit de informarea de pe 23 ianuarie, dar s-a referit clar la o singură întâlnire de informare care a făcut diferenţa, relatează New York Times. Fostul preşedinte al Consiliului pentru informaţii naţionale, coleg cu analistul CIA, spune că e greu de crezut că aceasta putea spune ceva de felul „nu atât de mortal", ci mai curând „asta a auzit Trump". Interviurile cu 10 oficiali de informaţii familiari cu sesiunile de informare au arătat că Donald Trump e un ascultător dificil când vine vorba de chestiuni importante de securitate naţională.

Preşedintele are o atenţie de scurtă durată şi începe să vorbească despre altceva. Rareori citeşte rapoartele agenţiilor de informaţii, bazându-se mai ales pe surse precum media conservatoare sau pe prietenii săi. De multe ori întrerupe sesiunile de informare cu ponturi sau bârfe auzite de la foşti magnaţi de cazinouri, foşti jucători de golf sau de la directorul de presă conservatoare Christopher Ruddy.

Trump nu reţine informaţiile cu care nu este de acord sau care nu corespund viziunii sale despre lume. Punerea lui la curent a devenit o provocare atât de serioasă pentru oficialii de informaţii că aceştia au fost nevoiţi să apeleze la consultanţi externi. Sarcina a devenit una peste puterile lui Ted Gistaro, primul care a ţinut sesiunile de informare pentru noul preşedinte, au povestit doi oficiali. Acesta trebuia cumva să transmită informaţiile unui Trump divagând furios depre relatările din presă.

Fostul director interimar al agenţiei de informaţii naţionale Richard Grenell nu este de aceeaşi părere: este o idee complet greşită. „Dacă eşti acolo, vezi un preşedinte care pune în discuţie asumpţiile, profitând de oportunitate pentru a lărgi câmpul discuţiei cu viziuni ale lumii reale", a spus acesta. Oficiali de la Casa Albă au contestat la rândul lor ideea că Trump are o atenţie scăzută.

„Preşedintele e maxim concentrat asupra chestiunilor prezentate şi pune întrebări de clarificare în cursul sesiunilor de informare - îmi aminteşte de un judecător bine pregătit de la curţile de apel", a spus Robert C. O'Brien, consilier pe probleme de securitate naţională. Foştii oficiali admit şi ei că ocazional preşedintele pune şi întrebări bune. Trump are o atitudine de neîncredere faţă de agenţiile de informaţii pe care le consideră parte a eforturilor statului paralel de subminare a victoriei sale din 2016 prin dezvăluirile referitoare la interferenţa Rusiei care a dezvoltat o preferinţă pentru campania sa prezidenţială.

El şi-a mustrat public şefi ai serviciilor de informaţii anul trecut după ce aceştia au prezentat rapoarte care nu se aliniau Casei Albe cerându-le „să se întoarcă la şcoală". Şi alţi preşedinţi americani au avut relaţii conflictuale cu oficialii de informaţii: dar spre deosebire de George W. Bush, care chestiona asumpţiile unor analize sau Barack Obama, care cita din rapoarte, Trump nu pare să se pregătească prin citirea rapoartelor, ci informându-se din surse personale.

„De unde ştii?" poate fi auzit Trump în mod regulat în timpul sesiunilor care au loc de două, trei ori pe săptămână şi durează între 30 şi 50 de minute. În chestiuni de comerţ sau NATO despre care are opinii puternice apelează la propriile propriile statistici pentru a-şi susţine punctul de vedere. Foştii oficiali spun că nu e o bună mişcare să-l contrazici direct, întrucât îşi pierde încrederea şi nu mai ascultă nimic.

A experimentat asta fostul său consilier pe probleme de securitate naţională H.R. McMaster care intervenea mereu cu corecţii. Preşedintele îl ignora, dar potrivit unor persoane familiare cu sesiunile de informare, era destul de iritat de ele. Acesta a fost înlocuit după 13 luni în funcţie. Gândiţi-vă la preşedinte ca la un om al scenei pregătit mereu de un spectacol, le-a spus fostul director al serviciilor de informaţii naţionale Joseph Maguire foştilor oficiali sfătuindu-i la ce să fie atenţi:Trump are stilul show-urilor de televiziune bazate pe realitate.

Sesiunile de informare au un loc important pe agenda unui preşedinte. Acestea sunt ţinute de un analist CIA de top care transmite informaţii clasificate de ultimă oră şi face un rezumat al celor mai bune ştiri culese de la cele 17 agenţii de informaţii. Informările verbale conţin extrase din nota de informare zilnică, crema rapoartelor de informaţii, în care se găsesc predicţii sofisticate despre adversari, scenarii în desfăşurare şi crize în curs de apariţie în întreaga lume.

Foştii oficiali susţin că sarcina de a-l determina pe Trump să absoarbă informaţiile comunicate e aproape imposibilă, chiar şi când atunci când pare să asculte cu atenţie. Asta se aplică mai ales dacă nu-i place ce aude, conţinutul fiind contrar viziunii sale asupra lumii.
Strategia analistului CIA care îl informează pe Trump

Sanner, analistul CIA intrat de curând în vizorul lui Trump în legătură cu răspunsul administraţiei sale la epidemie, a încercat o strategie nouă: îi oferă o listă a subiectelor şi i le prezintă într-un stil analitic succint, spre deosebire de predecesorul său care îi făcea o înşiruire a faptelor. Sanner, în vârstă de 56 de ani, a condus programul de instruire a noilor analişti, a coordonat rapoarte clasificate sensibile şi are expertiză în Europa Centrală, Rusia şi Asia de sud-est. Nu-i lipsesc sarcasmul şi umorul când îşi prezintă argumentele şi îl confruntă subtil pe preşedinte.

Dacă Trump se abate de la subiect, îl lasă să vorbească înainte să intervină pentru a-i cere pe un ton ferm, dar natural să treacă la următorul punct de pe agendă. Trump are o predilecţie pentru evoluţiile economice pe plan internaţional. Sanner subliniază acest material. Construieşte o poveste atrăgătoare în jurul unor noi informaţii, iar tehnica sa s-a dovedit eficientă, spun asociaţii săi.

Trump a manifestat interes şi faţă de lideri ai lumi, în special autocraţi precum preşedintele Egiptului Abdel Fattah el-Sisi. Analistul îi aduce în discuţie pentru a-l ţine pe preşedinte conectat şi a-i putea prezenta subiecte mai puţin atrăgătoare. Preşedintele american este atent când i se prezintă grafice, diagrame şi tabele. Consilierul pe probleme de securitate îl ţine informat pe preşedinte pe tot parcursul zilei, inclusiv dimineaţa telefonic şi la sfârşitul zilei în cursul unei întâlniri, scrie New York Times.

La începutul mandatului orice subiect legat de Rusia venea cu riscul încheierii informării, Trump lansându-se în lamentări legate de atacuri nedrepte ale presei în legătură cu interferenţa Rusiei în alegeri. Fostul director al serviciilor naţionale de informaţii Dan Coats a recunoscut în faţa comisiei se anchetă din Congres că uneori era frustrant când Trump făcea asta în loc să se folosească de informaţiile oferite.

Sanner se fereşte de situaţii sensibile mărind acoperirea ştirilor despre ameninţări asupra alegerilor venind din China, Coreea de Nord şi Iran, nu doar din Rusia. Strategii au adoptat şi consilierii săi: au limitat numărul persoanelor prezente la sesiunile de informare, nu doar pentru a preveni scurgerile de informaţii, ci şi pentru a asigura prezenţa unor oficiali înalţi agreaţi de Trump.

Sanner conduce discuţiile, acompaniată frecvent de directorul interimar al informaţiilor naţionale şi uneori se alătură şi directorul CIA. Consilierului său de securitate şi şeful de personal al Casei Albe sunt prezenţe constante. Sanner a cultivat relaţie apropiată şi plină de respect cu Trump, de aceia unii dintre foştii oficiali intervievaţi au fost foarte suprinşi să afle că Sanner a intrat în vizorul lui Trump şi altor oficiali de informaţii în legătură cu acea sesiune de informare din 23 ianuarie referitoare la noul coronavirus.

„Pe 23 ianuarie, mi s-a spus că ne-am putea confrunta cu un virus, dar că nu e ceva foarte important", a declarat Trump într-un interviu recent pentru Fox News. „Cu alte cuvinte, nu a fost nimic de genul: trebuie să facem ceva în legătura cu asta, trebuie să acţionăm. A fost o conversaţie scurtă, doar pe 23 ianuarie".

Un fost oficial a admis că Sanner nu a oferit prea multe informaţii la acea întălnire când a prezentat o comparaţie cu SARS, un coronavirus mai puţin contagios care a declanşat o epidemie stinsă repede. Mai mulţi oficiali i-au luat apărarea motivând că Sanner a încercat să-i ofere o imagine a unui pericol. Alţi oficiali de informaţii au spus că nu e sarcina serviciilor de informaţii să dea semnalele de alarmă, ci a oficialilor de sănătate. Însă în luna februarie, avertismentele agenţilor de informaţii erau în ton cu predicţioile sumbre ale Consiliului pentru Securitate Naţională şi a oficialilor din sănătate. Trump a ignorat o perioadă de timp alarmele care răsunau din ce mai puternic din toate părţile.