• Tweet

În timp ce țările din UE așteaptă să vadă cum se derulează experimentul austriac al vaccinării obligatorii, pentru a-i urma sau nu exemplul, unii experți avertizează că acesta s-ar putea să nu funcționeze.

Un specialist în drept constituțional din Austria ridică problema „proporționalității" pericolului reprezentat de varianta Omicron, în timp ce un profesor de la Oxford vorbește despre justificarea din punct de vedere etic a măsurii de către guvern.

Austria vrea să devină prima țară din UE, de fapt prima țară occidentală, care introduce vaccinarea obligatorie anti-COVID a întregii populații cu vârsta de peste 18 ani. Guvernul a anunțat că măsura va intra în vigoare de la 1 februarie, iar zilele următoare proiectul de lege va fi discutat și în parlament, cu șanse reale de a fi aprobat.

Exemplul Austriei va fi urmat și de Germania. În ambele țări, procentele vaccinaților sunt mai scăzute decât în restul Europei occidentale: 72 % - Austria, 70% - Germania. Asta în timp ce răspândirea variantei Omicron provoacă îngrijorare că va pune din nou presiune pe sistemul medical.

"Fără vaccinare obligatorie vom fi tot timpul în spatele virusului", motivează decizia ministrul sănătății din Austria, Wolfgang Mueckstein.

Subiectul nu este unul nou, nu mai puțin de nouă state din UE au aprobat deja sau intenționează să adopte diferite forme de vaccinare obligatorie.

Niciun guvern din lumea occidentală nu a îndrăznit însă până acum să extindă obligativitatea la toată populația, așa cum se întâmplă în acest moment în lume doar în Ecuador, Micronesia, Indonezi, Tadjikistan și Turkmenistan.

Din acest motiv, succesul sau eșecul guvernului austriac poate reprezenta un semnal și pentru alții. Să nu uităm, de exemplu, lupta pe care președintele Franței o duce cu nevaccinații despre care a spus că „nu sunt cetățeni".

Va ajunge vaccinarea obligatorie anti-COVID „un trend în țările vestice", după cum se exprima profesorul Alberto Giubilini de la Universitatea din Oxford, unul dintre cei mai proeminenți cercetători în etica vaccinării, într-un interviu din în luna noiembrie? Răspunsul depinde și de „experimentul" din Austria.

În România, o țară ai cărei politicieni au renunțat să adopte certificatul verde la locul de muncă pentru a stimula vaccinarea, aflată mult sunt media europeană, subiectul a fost acoperit de strigătele simpatizanților AUR. Și, probabil, a fost închis definitiv de guvernanți, indiferent de ce efecte va avea actualul val al pandemiei asupra sistemului sanitar.

Dacă urmărești dezbaterile care au loc în acest moment în Austria vei vedea că introducerea vaccinării obligatorii pentru toată populația adultă sună mult mai plauzibil în teorie decât în practică.

Pe scurt, potrivit proiectului guvernului austriac, toți cetățenii care au împlinit 18 ani trebuie să se vaccineze. Sunt exceptate femeile gravide, persoanele care au contraindicații la vaccin date de medic și persoanele care au trecut prin boală în ultimele șase luni.

Deși legea se aplică de la 1 februarie, poliția va începe efectiv să verifice statutul de vaccinat/nevaccinat al cetățenilor începând cu jumătatea lunii martie.

Cei care nu fac dovada imunizării vor fi înștiințați în scris să se vaccineze, iar dacă nu vor fi amendate cu 600 de euro. Amenzile pot ajunge și la 3600 de euro în situații excepționale.

Ministrul pentru probleme de constituționalitate spune că numărul maxim de amenzi care pot fi date sunt de patru pe an.

De asemenea, va exista și un registru al vaccinaților, care însă, spun experții, nu va fi gata până la momentul la care legea se va aplica efectiv. Prevederi ale acestei legislații pot fi suspendate dacă experții ajung la concluzia că vaccinarea nu mai e necesară.

În societatea austriacă însă se dezbate foarte mult dacă măsura e posibilă din punct de vedere tehnic și legal. Un expert în drept constituțional din Austria, Peter Bussjäger, ridică în publicația „Der Standard" câteva probleme legale și tehnice.

Specialistul spune că pentru a nu încălca prevederile constituționale trebuie să fie îndeplinite trei condiții: să existe temei legal (să existe o lege), să fie în interes public și măsura să fie proporțională (cu pericolul). Primele două condiții sunt ușor de îndeplinit, a treia e însă mai grea în cazul variantei Omicron.

Sancțiunile pentru cei nevaccinați urmează să fie impuse din 15 martie, iar până atunci este de așteptat ca valul Omicron să fi trecut de punctul culminant.

„O vaccinare obligatorie împotriva unui val (sperăm) deja depășit nu ar mai fi necesară și, prin urmare, măsura ar fi disproporționată", spune expertul constituțional.

În același timp, recunoaște Peter Bussjäger, nu există nicio garanție că Omicron este ultimul val al pandemiei. Deci cadrul legal creat acum pentru vaccinarea obligatorie ar fi necesar pentru viitor.

Tot un argument în favoarea obligativității mai poate fi și ceea ce se cheamă „long covid". Un vaccin care este ineficient sau puțin eficient împotriva oricăror variante ale virusului ar fi nepotrivit și nu ar putea justifica vaccinarea obligatorie.

La fel, obligația de vaccinare nu s-ar mai justifica dacă ar interveni coincidența norocoasă că pandemia, indiferent de motiv, nu s-ar mai deosebi de o infecție asemănătoare gripală medie.

Un argument în favoarea vaccinării obligatorii este și existența „long covid" sau covidul de lungă durată. „Dacă experții medicali continuă să fie de părere că imunizarea cu vaccinurile disponibile reprezintă un instrument potrivit pentru prevenirea în mare măsură a cazurilor severe și va continua să fie necesară protejarea sistemului de sănătate de suprasolicitare, cerinţa de vaccinare poate fi justificată în mod obiectiv".

Expertul constituțional mai propune și o soluție pentru ca măsura obligativității vaccinului chiar să îndeplinească toate cele trei condiții (inclus cea despre proporționalitatea pericolului).

„Legiuitorul ar trebui să ia măsuri de precauție care să garanteze o anumită flexibilitate. De exemplu, să se permită ministrului Sănătății să suspende vaccinarea obligatorie în anumite condiții precis definite sau să prelungească termenele limită. Acest lucru ar face posibil, de exemplu, așteptarea disponibilității vaccinurilor adaptate la noile evoluții (ale virusului), scrie Peter Bussjäger.

Alberto Giubilini, autorul cărții „Etica vaccinării": „Ar fi ridicol să aplici o amendă de 600 de euro unui tânăr de 20 de ani care nu vrea să se vaccineze".