• Tweet

Eric Zemmour, președintele partidului Reconquete (Recucerirea) și fost candidat la alegerile prezidențiale din 2022, a oferit un interviu publicației spaniole „El Debate". Tema principală a fost reprezentată de revoltele recente, violente, care au zguduit Franța.

Reporter: Către ce sau către cine arată cu degetul?

Eric Zemmour (EZ): Să nu ne înșelăm, aceste revolte sunt în primul rând revolte împotriva Franței. Sunt mai violente decât cele anterioare, iar dacă nu facem nimic, vă asigur că următoarele vor escalada spre niveluri de violență înalte, până când nu vom mai putea face nimic. Dacă oamenii m-ar fi ascultat, nu am fi unde suntem astăzi.

„Ei nu vor să fie francezi și nu sunt considerați ca atare de către restul comunității naționale".

Rep: Numărul de arestări s-a dublat de la tulburările din 2005. Ce s-a înrăutățit în această perioadă?

EZ: În 2005, am scris despre acele tulburări că „fraternitatea franceză este doar o vorbă goală pentru acești tineri compatrioți de origine imigrantă care nu vor să fie francezi și care nu sunt considerați ca atare de către restul comunității naționale. De atunci, nimic nu s-a schimbat, cu excepția unui singur lucru.

Care?

EZ: Numerele. Revoltătorii din 2023 sunt copiii revoltaților din 2005. Adăugați la asta sutele de mii de străini pe care Franța i-a primit de atunci și veți avea răspunsul.

Politicienii sunt singurii responsabili pentru înrăutățirea situației?

EZ: Întregul sistem este responsabil. Sunt politicieni, desigur, care, din ideologie sau din frică, își întorc privirea de la această evidență pe care o numesc „marea înlocuire" a unei populații cu alta. Unii consideră că francezii sunt doar consumatori ca oricare alții, care pot veni de oriunde, fără cultură sau rădăcini. Alții se tem să spună adevărul și să fie acuzați de mass-media, așa cum mi s-a întâmplat mie, că „pun lemne pe foc". Mass-media este și ea responsabilă.

Și ea?

EZ: În prima noapte a revoltelor, jafurilor și incendiilor, un canal de televiziune francez a menționat o „noapte emoționantă". Îți dai seama? Apoi, există eșecul sistemului nostru educațional care, în plus față de faptul că și-a abandonat misiunea primordială de instruire, a hrănit acești „tineri" cu o retorică anti-franceză încă de la o vârstă fragedă. Există, de asemenea, sistemul judiciar, care este cât se poate de permisiv atunci când vine vorba de minoritățile din această țară. Există poliția, care face tot ce poate, dar nu are altă opțiune decât să se retragă în fața unei violențe de o asemenea amploare. Și, în cele din urmă, sunt toți acei părinți care și-au abdicat de la educația copiilor lor, așteptând ca statul să o facă pentru ei.

Credeți că de data aceasta politicienii și ceilalți actori înțeleg gravitatea situației?

EZ: Cu aceste revolte, realitatea pe care o denunț în fiecare zi a izbucnit în fața liderilor noștri. Acum nu au altă opțiune decât să vadă ceea ce au văzut toți francezii și restul lumii. Nimeni nu mai poate ignora realitatea. Cu toate acestea, majoritatea clasei politice vrea să creadă că este vorba despre o criză socială, în timp ce cauza profundă este evidentă: imigrația.

Încă nu o numesc în mod clar?

EZ: Guvernului nu i-a luat mult timp să anunțe crearea încă unui „comitet" responsabil cu propunerea de măsuri „în favoarea suburbiilor". În Franța, asta înseamnă că săracul contribuabil va trebui să plătească, și scump, pentru a reconstrui ceea ce au distrus huliganii care îi terorizează, hrăniți mult timp cu ajutoare sociale și privilegii. Cititorii dvs. trebuie să știe că Franța cheltuie de 40 de ani 10 miliarde de euro anual în aceste suburbii.

Pentru a ajunge unde?

EZ: Nu lipsesc ocaziile de a se conștientiza flagelul imigrației în Franța. În fiecare zi. Dar mult timp în urmă stânga s-a aliniat cu scursura (racaille) și dreapta, din lașitate, s-a predat. De aceea am intrat în politică. Pentru că, în ciuda tuturor observațiilor pe care le-am făcut în timpul anilor mei de jurnalist, niciun politician nu a înțeles ce ne așteaptă dacă nu facem nimic. Aceste revolte sunt doar o umbră a viitorului nostru.

A dispărut deja modelul francez de asimilare?

EZ: Franța a renunțat la asimilare din impotență față de cifre, dar și din ideologie. Primește tot mai mulți imigranți și nu mai are mijloacele să le ofere bucuria de a fi francezi. Rezultatul este apariția de enclave străine în toată Franța, unde se formează o altă civilizație, o civilizație arabo-musulmană. Așa cum spunea generalul De Gaulle, "asimilăm indivizi, nu popoare". Și cu atât mai puțin atunci când conflictele trecutului îi bântuie încă pe oameni.

Nu doar asta.

EZ: Acest sistem a fost distrus treptat de ideologia dominantă în ultimii 20 de ani. Elita franceză a criminalizat tot ce constituie Franța: cultura, limba, istoria, arta, obiceiurile sale. Ideologia a respins tot ce străinii veniți în Franța ar trebui să îmbrățișeze pentru a deveni francezi. Toate normele de asimilare au devenit „rasism și ură față de străini". Inclusiv cea mai republicană dintre toate: respectul pentru laicitate.

Este posibil să recuperăm modelul de asimilare?

EZ: Majoritatea revoltaților sunt tineri imigranți de a treia, a patra sau chiar a cincea generație, care au cetățenie franceză. Acest lucru spune multe despre starea modelului de asimilare în Franța.

Sunteți cu adevărat convins de eficacitatea măsurilor pe care le propuneți, cum ar fi reducerea ajutorului social pentru familie sau serviciile comunitare?

EZ: Sunt în favoarea ca cei care încalcă legea să plătească pentru asta de acum înainte. Francezii nu ar trebui să se mai trezească dimineața pentru cei care trăiesc din generozitatea lor. Dar aceste măsuri sunt insuficiente dacă nu sunt însoțite de măsuri pe termen lung. Francezii trebuie să-și recapete pacea pe care o merită, și pentru asta trebuie atacată rădăcina problemei: imigrația.

Cum o încetinim?

EZ: Partidul meu, Reconquête, pledează pentru înființarea unui scut migrațional care include o serie de măsuri, printre care eliminarea reuniunii familiale și a dreptului la statut juridic, interzicerea regularizării imigranților ilegali, eliminarea prestațiilor sociale pentru străini și repatrierea infractorilor străini în țările lor.

Islamismul este mai puternic ca niciodată în Franța?

Refuz să fac distincție între islamism și islam. Adevărul este că islamismul nu a încetat să crească de decenii și în mod exponențial în ultimii ani. Am putea spune că Franța se islamizează cu o viteză amețitoare. O islamizare care a fost posibilă datorită unei invazii migratorii fără precedent și a supunerii totale și durabile a elitelor noastre față de aceste minorități.

O majoritate de tineri musulmani, de exemplu, crede că legile islamice prevalează asupra celor ale Republicii.

La aceasta se adaugă noile generații de musulmani născuți pe teritoriul francez, tot mai fanatizați în credințele lor. O majoritate de tineri musulmani, de exemplu, crede că legile islamice prevalează asupra celor ale Republicii. Și ce fac liderii noștri pentru a combate ceea ce numesc islamism? Nu încetează să propună mai mult islam, mai multe moschei, mai mulți imami... Dacă continuăm în această direcție, din punct de vedere demografic și democratic, Franța ar putea deveni într-o zi o republică islamică. Nu trebuie să uităm că islamul este o religie de cucerire. Dar vreau să asigur cititorii că acest lucru nu este inevitabil. Este posibil să inversăm tendința, cu condiția ca francezii să o dorească.

Ce părere aveți despre declarațiile lui Erdogan care denunță „rasismul din Franța"?

Îl invit să primească în țara sa toți imigranții musulmani pe care îi avem, generozitatea de a primi sute de mii în fiecare an.

Sunteți gaullist și pasionat de istorie, îi învinovățiți pe De Gaulle pentru că a facilitat imigrația masivă începând cu anii '60, sub presiunea, printre altele, a industriei de construcții?

În anii '60, situația nu era exact aceeași. Imigrația nu semăna deloc cu cea actuală. Generalul De Gaulle susținea asimilarea, care era încă posibilă, și, mai presus de toate, era conștient că „după atingerea unui anumit număr, cantitatea devine calitate", cum spunea Engels. De aici celebra sa frază: „E bine că există francezi galbeni, negri și bruneti (...) Dar cu condiția să rămână o mică minoritate. În caz contrar, Franța nu va mai fi Franța".