• Tweet

Mai mulți înalți oficiali militari europeni au ridicat această posibilitate în declarații alarmiste. Deși amenințarea rămâne relativ îndepărtată, țările care se învecinează cu Rusia au început totuși să-și ridice nivelul de pregătire.

Pe tot parcursul lunii ianuarie, avertismentele au continuat. „Auzim amenințări de la Kremlin aproape în fiecare zi. Trebuie să ținem cont de faptul că Vladimir Putin ar putea ataca într-o zi o țară NATO", avertiza Boris Pistorius, ministrul german al apărării, pe 19 ianuarie. „Ucraina este doar o etapă, nu sfârșitul poveștii. Războiul ar putea ajunge în Suedia", a avertizat cu câteva zile mai devreme ministrul suedez al apărării civile și comandantul forțelor armate. În Norvegia vecină, generalul Eirik Kristoffersen consideră că țara sa „este în criză de timp" pentru a se consolida în fața unei Rusii imprevizibile. „Avem o fereastră de unul sau doi ani, poate trei, pentru a pune în aplicare apărări puternice", a spus el.

Perioada de răgaz înainte ca amenințarea să devină mai semnificativă variază - conform experților germani de la Ministerul Apărării, Europa are o fereastră de cinci până la opt ani pentru a se pregăti pentru un atac - dar preocupările sunt din ce în ce mai prezente, alimentate de mai mulți factori. În Ucraina, armata rusă și-a revenit încă de anul trecut, după derutele din 2022. „După aproape doi ani de luptă în Ucraina, capacitățile de luptă ale Rusiei sunt mai mari decât sugerează impresiile actuale. Țara folosește veniturile din exporturile sale de hidrocarburi pentru a-și transforma industria de apărare într-o industrie de război", spune un raport al Consiliului German pentru Relații Externe, publicat în noiembrie.

„Rusia ar putea căuta alte zone de confruntare cu vecinii săi în următoarele luni, după stabilizarea frontului din Ucraina. Tensiunea ar putea crește în Marea Baltică, Arctica sau Caucaz, pentru a pune presiune asupra Occidentului. Dar nu văd nicio amenințare militară imediată", explică Cyrille Bret, cercetător la Institutul Jacques Delors. Incertitudinile pe care le-ar putea crea potențiala întoarcere a lui Donald Trump la Casa Albă încurajează și Europa să-și consolideze apărarea și să depindă mai puțin de umbrela americană. Potrivit unui articol publicat la începutul anului de revista germană Bild, serviciile europene de informații se tem de un potențial atac rusesc în iarna 2024-2025, dacă Trump câștigă alegerile americane din toamnă.

„Îmi este greu să înțeleg rostul unor astfel de declarații maximaliste, într-un moment în care Europa se confruntă deja cu multe provocări foarte reale. Mi se pare că nu este necesar să fluturăm flamura roșie a unui conflict deschis cu Rusia pentru ca europenii să devină conștienți de riscul geopolitic foarte mare reprezentat de Moscova", temperează Cyrille Bret. „Deși este pe deplin adecvat să se întărească vigilența statelor europene, în special în nord, cred că amenințările rusești vor lua mai degrabă forma unor acțiuni de destabilizare decât a unui atac militar direct".

În acest context incert, una dintre cele mai bune modalități prin care Europa se poate proteja este să sprijine în continuare Ucraina. „Kremlinul începe să se bucure că ne înfrânge pe noi, Occidentul. Dacă crede că poate câștiga în Ucraina, în fața voinței politice a Statelor Unite și a Europei, va deveni mai rău în anii următori", avertizează Dara Massicot, cercetător la Fundația Carnegie pentru Pace Internațională, într-o analiză publicată recent.

„De fiecare dată când rușii sub Putin cred că au câștigat un conflict (Georgia în 2008, Ucraina în 2014, Siria în 2015), câștigă încredere în abilitățile lor și, câțiva ani mai târziu, încearcă operațiuni mai îndrăznețe. Înainte de 2022, rușii credeau că se află într-o poziție de dezavantaj economic, politic și militar în comparație cu NATO. Dacă vor câștiga în Ucraina epuizând Occidentul, își vor revizui în jos evaluarea forței NATO".

Analiza sa se suprapune cu cea efectuată de Ucraina și aliații săi baltici de la începutul invaziei. „Dacă ucrainenii câștigă, ne câștigă timp. Îl cumpără cu sângele lor, cu viețile lor, cu tot ce au. Dar nu știm cât timp mai pot câștiga pentru noi", a explicat recent Gabrielius Landsbergis, ministrul de externe lituanian.

Experții militari fac, de asemenea, apel la Alianța Atlantică să se pregătească astăzi pentru un potențial conflict cu Rusia. Potrivit raportului Consiliului German pentru Relații Externe, Rusia ar avea nevoie doar de șase până la zece ani pentru a-și reconstrui forțele armate odată ce războiul din Ucraina se încheie sau va îngheța. Țările europene trebuie să anticipeze pentru a nu se trezi prinse pe nepregătite. „NATO trebuie să-și sporească rapid capacitățile de război și să demonstreze acest lucru în mod vizibil Rusiei. Ea trebuie să înțeleagă că un conflict ar fi fără speranță de la început", scriu autorii. În ochii lor, este cu atât mai urgent să se înceapă pregătirea cu cât mașina industrială europeană demarează lent în comparație cu economia de război deja parțial operațională în Rusia.

Țările cele mai expuse unui atac, în special țările baltice, au înțeles bine acest lucru. Reuniți la Riga în luna ianuarie, liderii Estoniei, Letoniei și Lituaniei au semnat un acord pentru a construi o linie comună de apărare la granița lor cu Rusia și Belarus. Primele buncăre, dintre cele sute planificate, ar trebui construite anul acesta în Estonia. „Experiența ucraineană a arătat că este necesar să se poată baza rapid pe adăposturi din beton, mai degrabă decât să fie construite cu pământ și bușteni într-o situație de luptă", a subliniat Tarmo Kundla, șeful Departamentului de Operațiuni al Statului Major Eston. În același timp, sunt planificate manevre comune pentru aprilie de către Lituania și Polonia în „coridorul Suwalki". Această regiune, situată la granița celor două țări, este prinsă între Belarus și exclava rusă Kaliningrad. Este considerat unul dintre primele obiective ale Rusiei, în cazul în care ar izbucni un război cu NATO.

Mai la nord, Finlanda, care împarte 1.300 de kilometri de graniță cu Rusia, a intrat într-o „economie de război ușoară", potrivit Mina Alander, cercetător la Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale. „Țara a activat anumite clauze de „rezervare a producției", ceea ce înseamnă că companiile produc la cererea forțelor armate pentru a satisface nevoile logistice, explică ea pe X (fostul Twitter). Producția se referă la tot ceea ce este necesar pentru a susține operațiuni de război pe termen lung, dar și muniție: Finlanda produce deja de cinci ori mai multă muniție de artilerie grea decât înainte de 2022.