• Tweet

Statele Unite le cer aliaților NATO să se pregătească pentru eventualitatea în care Vladimir Putin ar decide să atace un stat membru al Alianței, inclusiv printr-o incursiune limitată sau un atac informatic.

Ambasadorul american la NATO, Matt Whitaker, avertizează că nimeni nu poate anticipa cu certitudine următoarea mișcare a liderului rus și spune că Alianța trebuie să investească și să se antreneze pentru scenariul unui atac-surpriză. Mesajul vine în contextul unor informații potrivit cărora Rusia ar putea testa NATO mai devreme decât estimau anterior aliații.

Avertismentul a fost lansat de Matt Whitaker într-un interviu acordat USA Today, preluat de Rador Radio România, la sediul NATO din Bruxelles.

Diplomatul american nu afirmă că Rusia pregătește în prezent un atac iminent asupra NATO, dar insistă că Alianța nu își poate construi apărarea pornind de la presupunerea că Vladimir Putin nu va încerca o asemenea acțiune.

Ambasadorul SUA la NATO: „Nu poți prevedea ce va face Putin"

Whitaker spune că obiectivul NATO trebuie să fie descurajarea unui atac prin pregătirea militară suficientă pentru ca Rusia să înțeleagă că orice încercare ar eșua.

„Nu poți prevedea ce va face Putin sau oricare alt adversar", a declarat ambasadorul american.

Acesta avertizează că invazia Ucrainei demonstrează că scenariile considerate anterior improbabile nu pot fi pur și simplu excluse.

„Trebuie să fim conștienți că inamicul nostru a invadat Ucraina, așa că trebuie să fim toți cu ochii-n patru", a spus Whitaker.

Mesajul său este că pregătirea militară nu presupune că un război între Rusia și NATO este inevitabil, ci tocmai că o Alianță suficient de puternică poate împiedica Moscova să încerce un asemenea scenariu.

Un atac limitat sau informatic, printre scenariile luate în calcul

Avertismentul apare în contextul unor informații recent dezvăluite potrivit cărora Rusia ar putea, în următorii ani, să testeze capacitatea de reacție a NATO printr-o operațiune mai restrânsă decât un război convențional de amploare.

Printre scenariile menționate se numără o incursiune limitată pe teritoriul unui stat membru NATO sau un atac cibernetic împotriva unei țări din Alianță.

Potrivit sursei citate, informațiile au produs îngrijorare în rândul aliaților, existând temerea că Vladimir Putin ar putea încerca să testeze NATO mai devreme decât se considera anterior.

Un oficial european citat în relatare arată că un asemenea risc ar putea apărea într-un interval mai scurt decât orizontul de 10-15 ani luat anterior în calcul în unele evaluări ale Alianței.

Nu există însă în informațiile prezentate o concluzie că Putin a decis să atace NATO sau că un asemenea atac este iminent.

NATO își accelerează înarmarea

Avertismentul american vine în timp ce NATO derulează una dintre cele mai ample creșteri ale cheltuielilor pentru apărare din ultimele decenii.

Aliații au convenit la summitul de la Haga din 2025 să ajungă până în 2035 la investiții pentru apărare și securitate echivalente cu 5% din PIB.

Cel puțin 3,5% din PIB ar urma să fie direcționat către cerințele militare de bază, iar până la 1,5% către investiții legate de apărare și securitate, precum protejarea infrastructurii critice, reziliență și dezvoltarea bazei industriale de apărare.

La summitul NATO de la Ankara din iulie 2026, secretarul general Mark Rutte afirma că Alianța a trecut deja de la stabilirea obiectivelor la accelerarea producției și livrarea efectivă a noilor capabilități militare.

Whitaker insistă asupra aceleiași idei.

„Trebuie să ne pregătim, trebuie să investim în astfel de capacități", a declarat ambasadorul SUA la NATO.

Rusia funcționează deja pe o economie de război

Una dintre marile vulnerabilități identificate în comparația dintre Rusia și NATO este diferența dintre ritmul în care Moscova produce armament și capacitatea actuală a aliaților occidentali de a răspunde.

Rusia și-a restructurat o parte importantă a economiei pentru susținerea războiului împotriva Ucrainei, iar aproape 40% din cheltuielile federale sunt alocate apărării și securității, potrivit informațiilor prezentate de USA Today.

Max Bergmann, director al Programului pentru Europa, Rusia și Eurasia din cadrul Center for Strategic and International Studies, rezumă diferența astfel: Rusia se află pe picior de război, în timp ce NATO nu este.

Problema este vizibilă inclusiv în producția de muniție și rachete. Capacitatea Rusiei de a produce rachete de croazieră este pusă în contrast cu ritmul occidental de producție a interceptorilor necesari pentru apărarea împotriva acestora.

Paradoxul lui Putin: Presiunea asupra Europei ar putea resuscita NATO

Avertismentul american coincide cu o amplă analiză publicată de Corriere della Sera, citată de Rador Radio Romania, care pornește de la provocările și „micro-agresiunile" atribuite Rusiei împotriva Germaniei și a statelor de pe flancul nord-estic al NATO.

Publicația italiană identifică trei explicații posibile pentru escaladare.

Prima este că Vladimir Putin ar încerca să extindă confruntarea cu Occidentul. A doua este că liderul rus testează nivelul de pregătire și coeziunea unor state europene.

Există însă și un al treilea scenariu: prin intensificarea presiunii asupra Europei, Putin ar putea obține exact rezultatul pe care încearcă să îl evite - revigorarea unei Alianțe Atlantice despre care numeroși analiști vorbeau până recent în termenii unei crize profunde.

Ideea este sintetizată de analiza italiană printr-un paradox geopolitic: existența unui adversar activ oferă NATO din nou un motiv foarte clar pentru solidaritate, reînarmare și consolidarea apărării colective.

NATO a mai trecut prin crize majore

Analiza Corriere se sprijină și pe concluziile foștilor oficiali americani Kurt Campbell și Rush Doshi, care susțin că actualele tensiuni transatlantice nu trebuie confundate automat cu destrămarea alianței dintre SUA și Europa.

Ei amintesc că NATO și alianțele conduse de Statele Unite au traversat de-a lungul timpului numeroase crize: disputa privind Canalul Suez, retragerea Franței din comandamentul militar integrat al NATO, tentativele de reducere drastică a prezenței militare americane în Europa sau conflictele economice dintre Washington și aliații săi.

În pofida acestor episoade, structurile militare, economice și instituționale ale alianțelor au supraviețuit.

În prezent, amenințările venite dinspre Rusia și competiția strategică cu China ar putea avea chiar efectul de a apropia din nou interesele Statelor Unite, Europei și aliaților din Asia.

Europa rămâne dependentă militar de Statele Unite

Un alt argument al analizei privește limitele autonomiei strategice europene.

În ciuda eforturilor de reînarmare, Europa continuă să depindă de tehnologia și industria militară americană pentru o serie de capabilități esențiale.

Analiza citată arată că ponderea achizițiilor europene de armament direcționate către companii americane a crescut puternic în ultimii ani, iar Europa nu dispune încă de alternative proprii pentru anumite sisteme esențiale de avertizare antirachetă, informații, supraveghere, recunoaștere și comandă.

Concluzia este că, în pofida tensiunilor politice dintre Washington și unele capitale europene, infrastructura profundă a alianței transatlantice rămâne dificil de înlocuit.