• Tweet

Ucraina depinde de Statele Unite ale Americii (SUA) în ceea ce privește cursul războiului cu Rusia, notează analistul american George Friedman într-un articol publicat pe siteul său, Geopolitical Futures.

El afirmă că în timp ce SUA poate livra armament Ucrainei o perioadă îndelungată de timp, implicarea Kievului este limitată de viețile omenești pierdute. „În final SUA controlează cursul războiului din Ucraina și deci Ucraina este ostatica intereselor americane. Dar pentru că pentru Ucraina sunt vieți la mijloc, există o limită de durată și intensitate până la care poate duce războiul. Scopul Americii este să țină trupele rusești cât mai la est posibil, departe de NATO. Scopul Rusiei este să recaptureze întreaga Ucraină", a scris Friedman. Analistul american consideră că producția de armament este crucială și că la acest capitol SUA domină. Dacă Rusia nu va putea să ajungă, „rapid" la același nivel, va trebui să facă concesii:

Un nou comandament pentru același război

În urmă cu câteva zile, președintele rus Vladimir Putin a decis să îl înlocuiască pe comandantul militar responsabil de războiul din Ucraina cu generalul Serghei Surovikin, schimbând astfel cultura militară a conflictului în sine. A fost o mișcare importantă, dar nu neapărat din motivele oferite de majoritatea presei. Ea a venit după ce Ucraina, înarmată în principal de Statele Unite, a preluat inițiativa pe câmpul de luptă ucrainean. Credibilitatea lui Putin era în joc chiar și în rândul elementelor aparent pro-război, care începeau acum să-i critice prestația.

Originea criticilor este importantă. Unul dintre cei mai vehemenți critici ai strategiei Rusiei în Ucraina a fost Ramzan Kadîrov, funcționarul de mult timp al lui Putin care a folosit brutalitatea extremă la ordinul lui Putin pentru a ține sub control revolta din Cecenia. Kadyrov și Putin s-au angajat amândoi să oprească fragmentarea Rusiei și să recupereze ceea ce putea fi recuperat. Kadîrov a susținut invazia Ucrainei, dar a fost îngrozit de slăbiciunea de care a dat dovadă armata rusă, în special înaltul său comandament. Din punctul său de vedere, era necesară o operațiune nemiloasă împotriva populației și armatei ucrainene - cu alte cuvinte, un război de tip cecen. Așadar, iată că un aliat de nădejde al lui Putin a criticat public incompetența și moliciunea armatei ruse, pentru ca apoi să fie numit un nou comandant.

Comandanții care arată bine în exerciții și în ședințele de stat major eșuează uneori în luptă. Uneori, înlocuirea unui comandant, indiferent de circumstanțe, este critică. Se întâmplă tot timpul. Este clar de ceva timp că planul de război al Rusiei a fost defectuos de la început. Un nou plan de război necesită un nou comandament. Noul comandant a ordonat imediat un baraj de rachete îndreptate spre Ucraina.

Războiul constă în a frânge voința inamicului de a rezista; un asalt nemilos în care totul este văzut ca o posibilă țintă este primul pas. Al doilea pas este de a le face clar soldaților ruși că se confruntă cu un pericol extrem din partea propriei tabere dacă nu reușesc să performeze pe câmpul de luptă. Moralul și motivația sunt importante, dar nu funcționează dacă armata este prost echipată sau soldații săi sunt prost pregătiți. Tragerea rachetelor, așadar, semnalează ceea ce ne așteaptă în viitor, dar acel viitor nu va veni doar dacă trupele se tem de comandanții lor. El vine cu o bună pregătire la toate nivelurile, cu arme adecvate și cu alte instrumente ale războiului modern. Realizarea oricăreia dintre ele și, în mod ideal, a ambelor, necesită timp. Un baraj de rachete sincronizat în mod oportun ajută puțin în această privință.

Pentru a câștiga mai mult timp, un atac de la periferie ar ajuta și mai mult. Există rapoarte despre forțele rusești în Belarus, de exemplu, și zvonuri conform cărora armata belarusă se pregătește de război. Dacă este adevărat, un atac dinspre sud din Belarus ar putea foarte bine să câștige timp. Aceasta ar forța Ucraina să se apere pe un alt front și ar amenința linia de aprovizionare ucraineană din Polonia. Desigur, acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut. Nu este clar dacă Belarusul este capabil să ducă un război de mare intensitate, iar simplul fapt de a trimite trupe rusești acolo este dificil.

Un atac periferic ar fi putut fi posibil înainte ca armata ucraineană să se întărească în luptă și înainte ca SUA să înceapă să furnizeze în masă arme Kievului. De asemenea, un tratat de pace ar fi fost posibil și  el - asta dacă cineva ar fi fost serios interesat de el. Nimic din toate acestea nu este posibil atunci când Rusia este, după propriile standarde, slabă. Un baraj de rachete, împreună cu armata rusă reconstruită, este probabil menit să creeze o pârghie pentru Rusia acolo unde nu exista. Ferocitatea studiată a noului comandant ar putea, în teorie, să creeze o bază pentru o înțelegere.

În cele din urmă, SUA controlează cursul războiului din Ucraina și, prin urmare, Ucraina este ostatica intereselor americane. Dar pentru că Ucraina are vieți în joc, are o limită în ceea ce privește durata și intensitatea războiului. Obiectivul american este de a ține forțele rusești cât mai departe de est, departe de NATO. Obiectivul rusesc este de a recâștiga toată Ucraina.

Așadar, progresul într-un fel sau altul în acest conflict depinde într-o oarecare măsură de cât de credibili sunt noii lideri militari ruși și de modul în care pot motiva trupele existente în timp ce construiesc o nouă forță în primăvară. Până atunci, ei trebuie să demonstreze că soldații care se află deja acolo trebuie luați în serios și că s-ar putea să vină și mai rău. Ei trebuie să-i sperie pe ucraineni și pe americani. Data viitoare, criticile cuiva ca Kadîrov s-ar putea să nu mai fie suficiente. Producția de arme este fundamentul acestui război, iar SUA domină producția. Dacă Rusia nu o poate egala rapid, trebuie să facă unele concesii, posibil unele majore. Aceasta este problema de luptă cu care se confruntă noul comandament.

George Friedman