Și dacă Putin nu a greșit calculul? Dacă țintele sale reale sunt bogățiile energetice din estul Ucrainei? (Analiza New York Times)

Postat la: 31.03.2022 |

Opinia generală este aceea că Vladimir Putin și-a greșit în mod catastrofal calculele. A crezut că rușii din Ucraina îi vor aplauda trupele. Nu au făcut-o. A crezut că va răsturna rapid guvernul lui Volodimir Zelenski. Nu a făcut-o. A crezut că va dezbina NATO. A unit-o.

A crezut că și-a blindat economia împotriva sancțiunilor. Și-a distrus-o. A crezut că îl vor ajuta chinezii. Ei trag de timp, în expectativă. A crezut că armata sa modernizată va măcelări forțele ucrainene. Ucrainenii îi măcelăresc forțele, cel puțin pe unele fronturi. Calculele eronate ale lui Putin ridică întrebări cu privire la judecata lui strategică și starea sa mentală. Cine îl consiliază (dacă îl consiliază cineva)? A pierdut contactul cu realitatea? E bolnav? Bolnav mintal chiar?, se întreabă Bret Stephens în New York Times.

Asediile Rusiei de la Mariupol și Harkov - două orașe cu o populație considerabilă de ruși pe care Putin pretinde că le „eliberează" de oprimarea ucraineană - seamănă cu ce i-au făcut naziștii Varșoviei, de fapt cu ce a făcut însuși Putin mai demult cu Groznîi. Mai mulți analiști l-au comparat pe Putin cu un șobolan încolțit, mai periculos acum, când nu mai controlează evoluția evenimentelor. Ei vor să i se ofere o cale de scăpare din calvarul în care, aparent, el singur s-a băgat. De aici și oprobriul aproape universal care se revarsă asupra lui Joe Biden pentru că a declarat în Polonia: „Pentru numele lui Dumnezeu, acest om nu poate rămâne la putere".

Opinia generală e perfect plauzibilă. Are și avantajul de a valida strategia Occidentului de a sprijini Ucraina defensiv. Și tinde către concluzia că deznodământul cel mai bun ar fi unul prin care Putin va găsi o cale de scăpare fără a-și șifona imaginea: poate încă un teritoriu ucrainean, poate neutralitatea Ucrainei, poate ridicarea unor sancțiuni.

Dar dacă opinia generală e greșită? Dacă Vestul nu face altceva decât să-i facă - pentru a câta oară! - jocul lui Putin? Această posibilitate e indicată de un articol din The Times de Carlotta Gall, în care ea își amintește experiențele trăite în calitate de corespondentă de război relatând despre asediul rus asupra orașului Groznîi, în cursul primului război cecen de la mijlocul anilor '90. În fazele timpurii ale războiului luptătorii ceceni, motivați, au șters de pe fața pământului o brigadă rusească de blindate, provocând șoc la Moscova. Rușii s-au regrupat și au șters, la rândul lor, de pe fața pământului Groznîi, dar de la distanță, cu artileria și forțele aeriene.

Rusia operează și astăzi după același manual. Când analiștii militari occidentali argumentează că Putin nu poate învinge militar în Ucraina, ce vor ei să spună, de fapt, e că el nu poate învinge cinstit. Dar de unde și până unde a jucat Putin vreodată cinstit? „În manualul lui Putin urmează acum o întreagă etapă nouă, pe care cecenii o cunosc foarte bine", scrie Gall. „Pe măsură ce trupele rusești obțineau controlul la sol în Cecenia, ele zdrobeau orice fel de dizidență prin arestări și lagăre de filtrare și prin cooptarea și împuternicirea unor protejați și colaboraționiști locali." Să presupunem doar pentru o clipă că Putin n-a intenționat niciodată să cucerească întreaga Ucraină: că, de la bun început, țintele sale reale sunt bogățiile energetice din estul Ucrainei, unde se află al doilea cel mai mare zăcământ cunoscut de gaz din Europa (după al Norvegiei).

Coroborați acest lucru cu anterioarele rapturi teritoriale ale Rusiei, Crimeea (care are enorme zăcăminte energetice offshore) și provinciile estice Luhansk și Donețk (sub care se află o parte a unui imens câmp de gaze de șist), precum și cu încercarea lui Putin de a captura cea mai mare parte ori întreaga coastă ucraineană. Acum conturul ambițiilor lui Putin devine clar. El nu e interesat să reunifice lumea rusă atât cât e interesat să securizeze dominanța energetică a Rusiei.

„Sub pretextul unei invazii, Putin execută un jaf colosal", a afirmat expertul canadian în energie David Knight Legg. Cât despre ce ar mai rămâne din Ucraina, lăsată aproape fără ieșire la mare, ea ar rămâne probabil la mila Vestului, care va plăti nota pentru strămutarea refugiaților ucraineni în case noi, în afara controlului Rusiei. Și, în timp, un personaj de genul lui Viktor Orban ar putea obține președinția Ucrainei, imitând acel stil de politică autocrată pe care Putin îl preferă la vecinii săi. Dacă această analiză e corectă, atunci Putin nu mai pare a fi perdantul care și-a greșit calculele, așa cum îl consideră criticii lui.

Această analiză explică și strategia lui de a viza civilii. Mai mult decât o simplă modalitate de a compensa incompetența armatei ruse, uciderea în masă a civililor pune o presiune enormă pe Zelenski, în sensul de a accepta tocmai acele lucruri pe care Putin le cere de la bun început: concesii teritoriale și neutralitatea țării. Occidentul va căuta și el orice ocazie de detensionare, mai cu seamă dacă reușim să ne convingem că Putin, în instabilitatea lui mentală, e pregătit să folosească arma nucleară.

În Rusia, războiul deservește deja obiectivele politice ale lui Putin. Mulți profesioniști din clasa de mijloc - categoria care simpatizează cel mai mult cu dizidenți precum Aleksei Navalnîi - s-au auto-exilat. Ultimele vestigii ale presei libere au fost spulberate - probabil odată pentru totdeauna. Chiar dacă armata rusă se va fi făcut de râs, acest lucru e mai probabil să ducă la o epurare bine calibrată de sus în jos, mai degrabă decât la o revoluție amplă în sens invers. Iar noile bogății energetice ale Rusiei ar putea s-o ajute să se smulgă într-o bună zi din ghearele sancțiunilor. Această analiză alternativă a comportamentului lui Putin poate fi greșită. Și totuși, în război, politică și viață este întotdeauna mai înțelept să-ți tratezi adversarul ca pe o vulpe șireată, iar nu ca pe un nerod smintit.