Politico: Cazul misterios al jurnalistei ruse Ovsianikova faimoasă pentru pancarta anti-război afişată la TV!

Postat la: 03.05.2022 |

Cazul rusoaicei Marina Ovsianikova, editor la un canal al propagandei de stat, care a protestat în timpul unei transmisiuni în direct afişând o pancartă anti-război, a stârnit îndoială în Rusia şi printre activişti privind motivele sale, mai ales că jurnalista a scăpat doar cu amendă modică, nefiind condamnată penal, spre deosebire de alţi disidenţi.

Angajata „Canalului 1" a povestit într-un interviu pentru Politico ce s-a întâmplat la interogatorii şi care este în opinia sa tactica autorităţilor ruse. „În Rusia, lumea spune că sunt spion britanic sau trădătoare. Ca să îi facă pe ucraineni să se îndoiască de mine, au lansat şi [informaţia] că aş fi agent al KGB-ului", a explicat Ovsianikova strategia autorităţilor, menită să o discrediteze şi să facă uitată intervenţia sa la TV, văzută de milioane de oameni din întreaga lume.

Imediat după protestul ei, Marina Ovsianikova a fost reţinută şi interogată vreme de 14 ore la o secţie secretă a poliţiei, iar la un moment dat i s-a oferit o ceaşcă de ceai pe care, fără a se gândi la ceva rău, a acceptat-o. Dar în aceste ore multe alte lucruri s-au întâmplat, unele probabil hotărâtoare. Jurnalista a lucrat 20 de ani pentru Canalul 1, considerat un canal de propagandă al Kremlinului.

„Opriţi războiul. Nu credeţi propaganda. Ei vă mint", scria pe pancarta ei anti-război. Postul TV a tăiat imaginea, după care jurnalista a fost reţinută şi dusă iniţial la o secţie de poliţie din Ostankino,unde se afla şi televiziunea. „Hai să bem o ceaşcă de ceai. Să mâncăm nişte clătite. Tuturor ne e foame", a auzit jurnalista la primele ore ale dimineţii după o noapte de întrebări insistente într-o încăpere a poliţiei din cadrul unui centru de expoziţii din Moscova.

Nimeni nu ştia unde se afla, în timp ce toată lumea - alţi jurnalişti, avocaţi - o căuta, povesteşte ea. „Mă căutau în Ostankino, unde e un departament mare al poliţiei. Dar niciun jurnalist nu ştia că există un departament al poliţiei la centrul de expoziţie. E un departament secret, o secţie de poliţie mică, acolo unde m-au dus", spune ea.

„Nu mi-au pus cătuşele, nu m-au torturat", spune ea, precizând însă că au pus presiune constantă, nu era lăsată singură în cameră nicio clipă, cineva venea mereu să ţină locul celui ce trebuia să plece. Îşi aminteşte de două persoane în special, cineva ce condutcea interogatoriul şi cel care ajuta - amândoi aveau peste 30 de ani şi păreau oameni de rând, nu prea abili. Telefoanele lor sunau continuu şi Ovsianikova spune că i-a auzit vorbind cu superiorii lor inclusiv despre ce acuzaţii să formuleze împotriva ei.

Au fost două momente importante şi potenţial decisive - discursul din acea noapte al preşedintelui ucrainean care i-a mulţumit pentru protestul ei şi apoi oferta preşedintelui francez Emmanuel Macron care i-a oferit azil politic şi protecţia ambasadei. Asta pare să fi schimbat lucrurile, pentru că, după declaraţia lui Macron, jurnalista spune că a sunat telefonul şi s-au decis acuzaţii administrative, care se pedepsesc cu maxim 10 zile de detenţie în loc de cei 15 ani cât i-ar fi putut primi în cazul acuzaţiilor penale.

„Am putut să aud o parte din conversaţia lor. Am înţeles că primeau apeluri din partea superiorilor şi li se dădeau alte întrebări. Era clar că li se spunea ce să mă întrebe. După care investigatorul a glumit: ‘Ah, acum Macron te sună, ceva o să se schimbe'. Propunerea de colaborare din partea ziarului Die Welt a dus la proteste ale unor activişti ucraineni din Germania, Vitsche Berlin. : „Este imposibil să verificăm dacă Marina Ovsianikova a încetat să mai colaboreze cu Rusia. A plătit o sumă modică de 250 de dolari drept pedeapsă şi i s-a permis să părăsească teritoriul rusesc nestingherită."

„Nu există 'fostă propagandă' la fel cum nu există 'foşti propagandişti'", au spus ei argumentând că alţii au primit ani grei de închisoare pentru acţiuni asemănătoare. Sunt pregătită să fac testul cu poligraf, să răspund la orice întrebare.Kremlinul este destul de deştept. Au analizat situaţia şi au venit cu o strategie foarte bună: Încearcă în toate felurile să îmi discrediteze acţiunea, să mă umilească, să mă denigreze, să mă acopere cu noroi", a spus Ovsianikova pentru Politico.

„Sunt dispreţuită de ambele tabere, iar pentru Kremlin asta este foarte util. Cred că îşi freacă mâinile de bucurie acum, gândindu-se ce treabă bună au făcut când au rezolvat această problemă", a spus jurnalista din Rusia. Cei ce se îndoiesc de sinceritatea ei au observat că anumite detalii ale poveştii sale sunt uluitoare - precum faptul că a putut da buzna în studio în timpul programului de ştiri fără să fie oprită de nimeni şi faptul că, după o amendă simbolică, a fost lăsată să dea interviuri presei occidentale.

„Acum am ajuns într-un punct în care înţeleg, cu oroare, nedreptăţile care au avut loc în ţara noastră, cum s-au înmulţit, şi de ce am continuat să lucrăm pentru media de stat şi să minţim", spune jurnalista rusă, care, pe jumătate ucraineană, a trăit în Groznîi din Cecenia, de asemenea bombardat de ruşi, de unde a fost nevoită să fugă cu mama ei.

Dar ce a umplut paharul pentru ea nu au fost asasinatele oponenţilor politici sau reprimarea presei independente, ci întreruperea procedurilor de adopţie a copiilor ruşi din orfelinate de către cetăţeni americani, ca răzbunare a Moscovei pentru sancţiunile economice. „Am discutat despre asta cu atâta cinism la Canal 1 şi la toate celelalte canale guvernamentale. Am fost atât de cruzi. ... Aceşti copii săraci erau deja în drum spre SUA".