• Tweet

Războiul declanşat de Rusia împotriva Ucrainei a aruncat Germania şi elitele sale într-un proces dureros de introspecţie, îndoială de sine şi recriminare, scrie Politico. Rareori în istorie s-a întâmplat ca încrederea unei ţări privind imaginea şi locul său în istorie să fie atât de zdruncinate peste noapte.

După ani de zile în care a insistat că un pic de politică răsăriteană e tot ce e necesar pentru a ţine Rusia în frâu, invazia Ucrainei a prilejuit elitelor politice, jurnalistice şi academice o întrebare obsedantă: Cum au putut să se înşele atât de tare în privinţa Rusiei? După o opoziţie iniţială, noul cancelar social democrat Olaf Scholz a anunţat o schimbare la 180 de grade a decenii de politică externă: numit Zeitenwende („schimbare istorică") noul plan include un angajament de a aloca 100 de miliarde de euro pentru apărare. Procesul de decizie prin care a trecut Germania de la începutul invaziei - de la încăpăţânare la sfidare şi în final acceptare a situaţiei arată că relaţiile dintre Rusia şi Germania sunt vechi - Germania nu şi-a vândut sufletul Rusiei peste noapte, ci în timp, până când întreaga ţară a devenit complice, scrie Politico.

Niciun german nu este mai responsabil pentru criza din Ucraina decât Angela Merkel, scrie Politico. Cancelar al Germaniei între 2005-2021, a fost principala forţă din spatele deciziei NATO de a refuza aderarea Ucrainei la alianţă. În ciuda numeroaselor fapte dovedind contrariul - invadarea Georgiei, bombardarea Siriei, anexarea Crimeei, războiul din Donbas, doborârea zborului MH-17, asasinarea criticilor Kremlinului sau otrăvirea lui Alexei Navalnîi - Merkel a insistat mereu că se poate negocia cu Putin.

A fost atât de convinsă că angajarea diplomatică cu Rusia promovează pacea încât a dat undă verde proiectului Nord Stream 2. După invazia Ucrainei, Merkel a transmis prin purtătorul său de cuvânt că îşi menţine decizia din 2018 în privinţa aderării Ucrainei la NATO. Un promotor al alianţei energetice între Germania şi Rusia şi un apropiat al fostului cancelar Gerhard Schröder, a susţinut că proiectul gazoductului Nord Stream ar putea garanta pacea prin crearea unei dependenţe reciproce a celor două ţări.

În calitate de ministru de externe sub Merkel, a continuat să-şi susţină această poziţie în ciuda acţiunilor tot mai agresive ale Rusiei. A jucat un rol-cheie în eforturile de a forţa o soluţie diplomatică în privinţa Ucrainei prin aşa-numita „formulă Steinmeier" care ar fi consolidat influenţa Rusiei asupra ţării. El a recunoscut recent că a greşit în privinţa proiectului Nord Stream şi că s-a înşelat şi în privinţa lui Putin. A făcut recent pace cu preşedintele ucrainean după ce acesta a refuzat să-l primească la Kiev.

Un lider politic de admirat dacă, după ce a pierdut postul de cancelar în favoarea lui Merkel, nu ar fi devenit preşedintele comitetului acţionarilor proiectului Nord Stream, pe care l-a aprobat în ultimele zile la şefia ţări. Acesta s-a dovedit un om loial, doar că faţă de Moscova, după o relaţie de frăţie cu Putin I se poate ierta că s-a înşelat în privinţa primului gazoduct dar el a continuat să-l apere pe Putin, râmânând cel mai mare apărător al său în Occident. Schröder a spus recent pentru New York Times că războiul Rusiei a fost o „greşeală", dar a refuzat să se considere responsabil: „Nu îmi fac mea culpa". Vizita lui la Moscova în martie, într-un efort de a media un acord de pace, a fost privită ca o încercare de a-şi repara imaginea.

Nimeni nu a fost un susţinător mai înverşunat al comerţului cu Rusia decât el, în calitate de director executiv al companiei Siemens între 2013 şi 2021. După anexarea Crimeei, a refuzat să-şi anuleze călătoria programată la Moscova, unde urma să se întâlnească cu Putin, şi spunând că nu va permite ca nişte „turbulenţe temporare să aibă prea multă influenţă asupra planurilor noastre pe termen lung". Recent, a admis că Putin l-a păcălit şi a dat prea mult credit principiului de politică „Wandel durch Handel", prin care statele autoritare ar fi îmblânzite datorită dezvoltării legăturilor comerciale.

Puţini directori germani au fost mai apropiaţi de guvernul lui Putin decât Reitzle, un fost director de la BMW care a devenit director şi apoi preşedinte al gigantului industrial al gazelor naturale, Linde. În ultimii 20 de ani, a fost principala forţă care a împins Linde tot mai adânc pe piaţa din Rusia. Linde nu s-a retras până acum din proiectul de 6 miliarde de dolari semnat anul trecut cu Gazprom pentru a construi un hub de gaze naturale în apropiere de graniţa Rusiei cu Estonia. Dacă Reitzle nu a spus până acum nimic despre situaţia din Ucraina, Linde a transmis că este „foarte îngrijorată de criza umanitară" provocată de război.

Deşi, la prima vedere, noul lider al conservatorilor germani nu pare să aibă nicio legătură cu Rusia s-a poziţionat de mai multe ori de partea greşită a istoriei, scrie Politico. Un fost avocat corporatist, şi un promotor al proiectului Nord Stream 2, a fost convins abia după otrăvirea opozantului Alecsei Navalnîi că probabil continuarea proiectului nu este o idee prea bună, dar chiar şi atunci s-a împotrivit doar printr-un moratoriu asupra construcţiei. După invazia din 24 februarie, Merz s-a împotrivit eliminării Rusiei din sistemul de plăţi interbancare SWIFT, avertizând că mişcarea ar putea fi echivalentul unei „bombe atomice" pe pieţele financiare. Recent însă, a schimbat direcţia, propunând o atitudine mai dură faţă de Rusia. El a mers şi la Kiev.

Un binecunoscut reporter şi prezentator al jurnalului de ştiri „Monitor", a răspândit narativa controversată a Rusiei cum că expansiunea NATO în estul Europei a alianţei ar fi de vină pentru acţiunile agresive ale Rusiei. Deşi l-a criticat pe Putin şi războiul declanşat în Ucraina, pe care a început de curând să îl acopere de la Kiev, Restle a susţinut la un post de televiziune public - care e principala sursă de informare a germanilor- teza că Occidentul este la fel de vinovat ca Putin pentru conflictul cu Rusia. „Încrederea a fost distrusă în bună măsură în ultimii ani şi Rusia nu este, sub nicio formă, singurul vinovat", spunea Restle în 2018 ca o introducere la comentariile sale critice la adresa NATO pentru că organiza exerciţii militare pe flancul estic al alianţei.

„Istoria recentă arată că, mai mult decât oricine, Occidentul, îmbătat de victoria din Războiul Rece, a ignorat interesele Rusiei în nenumărate rânduri, părând că nu a învăţat nimic sau nu a vrut [să înveţe]", a spus Restle. Cu două zile înainte de invazie, a deplâns „ignorarea de către Occident a intereselor de securitate ale Rusiei, minciunile SUA în privinţa războiului din Irak şi misiunea NATO în Kosovo", chiar dacă a admis că acestea nu pot fi folosite ca justificare pentru „încălcarea şocantă a normelor internaţionale" de către Putin. Un fost premier al statului german Brandenburg şi lider social-democrat, Platzeck, care a crescut în Germania de Est, a reprezentat faţa mai blândă şi binevoitoare la Berlin a agresiunii ruse, scrie Politico.

Platzeck, un invitat frecvent al emisiunilor de talkshow din Germania, a argumentat că Rusia este neînţeleasă şi că Occidentul ar trebui să se deschidă mai mult faţă de Rusia pentru a câştiga încrederea Moscovei. În cartea sa din 2020, „Aveam nevoie de o nouă politică răsăriteană", Platzeck a spus că Peninsula Crimeea ar trebui să fie recunoscută drept teritoriu rusesc de către comunitatea internaţională. El a spus prima dată asta la scurt timp după invazia Rusiei din 2014. Între timp însă şi-a revizuit poziţia. La o zi după ultima invazie a Rusiei, acesta a admis că s-a înşelat în privinţa Rusiei: „M-am amăgit pentru că ceea ce s-a întâmplat acum a fost de necrezut pentru mine", a spus Platzeck. La doar câteva zile după ce a spus asta, şi-a dat demisia din postul de preşedinte al Forului ruso-german, un grup non-profit pe care l-a condus pentru a promova legăturile dintre cele două ţări.