• Tweet

Romanul utopic al lui Mihail Iuriev din 2006, "Al treilea imperiu: Rusia aşa cum ar trebui să fie" , anticipează - cu o precizie uluitoare - strategia de război hibrid a Rusiei şi campaniile sale militare recente.

"In careta lui Iuriev din 2006 putem citi politica externă imperialistă a liderului rus: războiul din 2008 cu Georgia, anexarea Crimeei în 2014, incursiunea în regiunile Doneţk şi Lugansk în acelaşi an şi atacul actual al Rusiei asupra Ucrainei", scrie Dina Kapaeva, directorul programului de studii ruse la Georgia Tech's School of Modern Language. Cartea lui Iuriev, ca şi războiul lui Putin în Ucraina, este o expresie a neomedievalismului post-sovietic, o ideologie de extremă dreaptă, anti-occidentală şi antidemocratică care atribuie „civilizaţiei ortodoxe ruse" un rol dominant asupra Europei şi Americii.

Iuriev, un om de afaceri şi fost vicepreşedinte al Dumei de stat, care a murit în 2019, a fost membru al consiliului politic al Partidului Eurasia, care prevede o ordine socială esenţial feudală, supravegheată de o clasă politică care guvernează prin frică. Putin şi Iuriev se cunoşteau. Se zvoneşte că „Al Treilea Imperiu" este populară şi foarte influentă în cercul liderului rus; o publicaţie rusă a descris -o drept „cartea preferată a Kremlinului".

Naratorul romanului, a cărui acţiune se desfăşoară în 2054, este un istoric brazilian care descrie originile renaşterii ruseşti începute de Vladimir al II-lea Restauratorul şi finalizate de succesorul său, Gavriil cel Mare. (Primul imperiu la care se face referire în titlul cărţii a fost cel al ţarilor; al doilea a fost Uniunea Sovietică.) În Al treilea imperiu, Iosif Stalin este Iosif cel Mare, pe care Iuriev îl laudă pentru că a cucerit noi pământuri, a distrus elitele fără valoare şi duşmanii Rusiei în timpul epurărilor din anii 1930 şi a deportat popoare întregi în timpul şi după cel de-al Doilea Război Mondial - care a dus la moarte în masă. În ultimii 20 de ani, Kremlinul a realizat proiecte de re-stalinizare în Rusia, reabilitându-l totodată pe fostul dictator ca un manager eficient şi un conducător aspru, dar corect. Putin foloseşte tactica lui Stalin şi în războiul actual. Autorităţile din Mariupol raportează că forţele ruse deportează cu forţa locuitorii oraşului asediat.

La începutul romanului, o revoltă pro-rusă, sponsorizată de Kremlin are loc în Ucraina. Obiectivele sale includ „reunificarea cu Rusia şi abandonarea integrării involuntare în Europa, precum şi respingerea blocului NATO anti-rus". Această revoltă are ca rezultat un război nedeclarat, cu trupele ruse care mărşăluiesc în Ucraina. În curând, nouă regiuni din estul şi sudul Ucrainei, inclusiv Crimeea, Doneţk, Lugansk şi alte zone aflate astăzi sub ocupaţia rusă, anunţă „nerecunoaşterea autorităţilor ucrainene şi a statului ucrainean" şi proclamă o „Republică Doneţk-Marea Neagră" pro-Rusia. " În referendumul care urmează, „82% din populaţie votează în favoarea aderării la Rusia". Şi în Rusia, 93% votează pentru „admiterea Ucrainei de Est la Rusia".

Poate nu întâmplător, din 2008, Putin a susţinut în repetate rânduri că Ucraina „ nu este nici măcar un stat". Raţionamentul său seamănă cu cel al împăratului Gavriil, din romanului lui Iuriev, care „a refuzat categoric ucrainenilor... şi belarusilor statutul de naţiuni separate". În ochii lui Gavriil, „încercările de a le considera nişte etnii separate de ruşi" fac „parte din complotul occidental de secole de a distruge Rusia".

Deşi Iuriev nu a anticipat valul de sancţiuni şi frontul unit prezentat de Occident, acum, el a prevăzut dorinţa Rusiei de a se angaja în şantaj nuclear. În „Al treilea Imperiu" , Rusia câştigă al treilea război mondial pentru că Occidentul se teme de război nuclear. „Liderii americani au ezitat să ordone un asalt", scrie Iuriev, „în timp ce ruşii şi-au arătat în mod clar disponibilitatea de a merge până la capăt". Astăzi, Putin mizează pe acurateţea prognozei lui Iuriev. În ultimii ani, preşedintele Rusiei a ameninţat lumea cu arme nucleare. De exemplu, în 2018, el a spus că, în cazul Armaghedonului nuclear, „ruşii ar fi victime şi martiri şi vor merge în rai"; Occidentul „doar croncăne" şi „nici măcar nu ar avea timp să se pocăiască". Puţine alte guverne îşi tratează propriul popor cu un dispreţ atât de sincer, scrie Dina Kapaeva.

Iuriev şi-a imaginat, de asemenea, cu o acurateţe tulburătoare, modul în care dependenţa Europei de sursele ruseşti de energie ar fi limitat pedepsirea Rusiei. Declaraţiile lui Vladimir al II-lea din „Al treilea Imperiu" sunt aproape identice cu discursurile contemporane ale lui Putin. „Nu ne placi?" îl intreabă împăratul în batjocură pe un jurnalist de la televiziune franceza. „Bine atunci, declară-ne la război şi cucereşte-ne... Sau refuză să ne cumperi produsele energetice, petrol şi gaze, astfel încât să murim de foame." Naratorul notează că pierderea petrolului rusesc ar fi ridicat preţurile şi ar fi „afectat economia europeană".

Putin a făcut un gest similar în 2014 cu privire la perspectiva ca Europa să se vadă fără petrol şi gaze ruseşti. „Pur şi simplu le va distruge capacitatea de a concura", a spus el. Putin are dreptate. Rezistând presiunii internaţionale de a interzice importurile ruseşti de energie, cancelarul german Olaf Scholz continuă să explice „importanţa esenţială" a petrolului şi gazelor ruseşti pentru economia europeană (a se citi: germană). Mai presus de toate, fantezia lui Iuriev este deconcertant pentru că a anticipat pusilanimitatea Occidentului, subliniază Dina Kapaeva.

În 2006, Iuriev a prezis că Occidentul va reacţiona la invazia rusă a Crimeei şi a Ucrainei de Est, potolindu-l pe agresor. Într-adevăr, sancţiunile impuse Rusiei în 2014 au fost blânde. Mai alarmant este că Iuriev se aştepta şi ca Rusia să nu se oprească cu anexarea parţială a Ucrainei. Invazia care a început luna trecută a dovedit că această prognoză este la fel de exactă. Astăzi, alarmat de agresiunea rusă, Occidentul ar putea încerca să oprească războiul făcând presiuni asupra administraţiei Zelenski să accepte măcar o parte din condiţiile Rusiei. Iuriev se bucură de capacitatea Rusiei de a profita de diplomaţia occidentală. El scrie:

Deşi anexarea Ucrainei de Est de către Rusia nu a fost recunoscută oficial... linia de demarcaţie [pe care] părţile s-au angajat să nu o încalce... a fost fixată. S-a stipulat că Rusia a renunţat la orice invadare a teritoriului de la vest dincolo de linia de demarcaţie. Acesta a fost pur PR din partea Statelor Unite, deoarece ştiau perfect că Rusia nu avea aşa ceva în minte. Foaia de parcurs a lui Iuriev pentru politica externă a lui Putin evidenţiază inutilitatea încercărilor occidentale pentru o soluţie diplomatică fără schimbare de regim în Rusia. Sub Putin, Rusia va ataca din nou este de părere autoarea.

În „Al treilea Imperiu" , ambiţiile geopolitice ruseşti obligă Statele Unite şi Uniunea Europeană să-i declare război. Iuriev îşi imaginează că Rusia are o armă secretă care face ţara invincibilă în faţa unui atac nuclear. (Putin încearcă să modifice logica descurajării nucleare într-un mod oarecum diferit, prin sistemul de rachete hipersonice pe care l-a descris în decembrie 2018 ca fiind „invulnerabil la sistemele de apărare antiaeriană şi de apărare antirachetă ale unui potenţial inamic". " În cele din urmă, americanii şi europenii se predau. L.

umea intră sub dominaţie rusă. Punctul culminant al romanului este o paradă în Piaţa Roşie. Printre participanţii aduşi cu forţa se numără reprezentanţi ai elitei americane: preşedintele George Bush III şi foştii preşedinţi Bill Clinton, Bush Junior şi Hillary Clinton; membri actuali şi foşti ai cabinetului, congresmani; bancheri şi industriaşi; comentatori de ziare şi prezentatori de televiziune; avocaţi celebri şi modele de top; cântăreţi pop şi actriţe de la Hollywood. Toţi au trecut prin Piaţa Roşie în cătuşe şi cu plăcuţe cu numere la gât. ... Guvernul rus a vrut în felul acesta ca propriilor săi cetăţeni şi întreaga lum să ştie că Rusia a luptat şi a învins nu numai armata americană, ci şi civilizaţia americană.

Cu astfel de scene, Iuriev oferă perspective importante asupra mentalităţii Kremlinului, a modului în care Putin şi cercul său gândesc despre Occident şi atitudinile lor faţă de ţările vecine. Nimeni nu se aşteaptă ca Putin să-i aducă pe Clinton în lanţuri în Piaţa Roşie. Dar când Volodimyr Zelenski avertizează că, dacă Ucraina va cădea, războiul se va muta mai departe în Europa, ar trebui să fie crezut, susţine Dina Kapaeva.

Chiar dacă recentele eşecuri ale Rusiei au ca rezultat o înfrângere militară în Ucraina, Putin ar putea ataca una dintre ţările baltice pentru a submina NATO. Naţiunile occidentale ar putea decide să nu rişte al treilea război mondial de dragul, Estoniei, de exemplu . Dacă NATO nu răspunde militar agresiunii Rusiei asupra unuia dintre membrii săi, dezintegrarea de facto a alianţei ar putea contrabalansa dezastrul militar din Ucraina, salvând astfel regimul lui Putin. Romanul lui Iuriev este, desigur, ficţiune, dar ar trebui să ajute totuşi Occidentul să calculeze riscurile potolirii agresiunii lui Putin. Înţelegerea viziunii expansioniste a Rusiei ar trebui să joace un rol important în deciziile occidentale cu privire la războiul din Ucraina: Ucraina nu este singura ţintă a lui Putin, concluzionează Dina Kapaeva.