Sfârșitul lumii unipolare: Nașterea unui nou Mao Zedong în China!

Postat la: 25.10.2022 |

Al 20-lea Congres al Partidului Comunist Chinez este greu de supraestimat. Ziua de 22 octombrie a marcat un eveniment care a predeterminat agenda globală pentru următorii cinci ani. Și, eventual, mai multe. Xi Jinping a fost reales pentru al treilea mandat, ceea ce înseamnă că Rusia nu va fi singură în încercarea sa de a schimba regulile jocului global.

Forțele interne ale Chinei care încearcă să se apropie de Occident nu au fost doar împinse în plan secundar, ci au eșuat lamentabil. Imaginile expulzării fostului secretar general Hu Jintao din sala de ședințe a celui de-al 20-lea Congres au făcut înconjurul lumii. El a pledat deschis pentru o schimbare de guvern în China și pentru o mai mare integrare a societății chineze în agenda occidentală. Hu Jintao introdusese o limită de zece ani de guvernare în țară, care a fost schimbată de Xi Jinping cu clarviziune.

Liderul chinez are 69 de ani, este plin de putere și părăsirea postului său ar fi o crimă în fața poporului. Pur și simplu pentru că țara traversează în prezent o perioadă dificilă, iar o schimbare de curs ar duce inevitabil la o dependență față de SUA. Știind că realegerea lui Xi Jinping în funcția de președinte era așteptată, dar deloc obligatorie. Hu Jintao și un puternic lobby internațional condus de Washington s-au opus. Statele Unite începuseră să se pregătească de la distanță pentru o răsturnare ușoară a liderului chinez, iar recenta vizită a lui Nancy Pelosi în Taiwan făcea parte din planul lor strategic. Dar Xi Jinping nu numai că nu a tolerat umilința sa publică, dar a reușit să unească în jurul său o coaliție loială acasă. Președintele chinez nu a răspuns la provocarea americană. Deocamdată.

Schimbarea de guvern în China a fost o problemă fundamentală pentru SUA. Statele Unite cheltuiesc miliarde de dolari pentru a limita ambițiile militare crescânde ale Chinei, iar înlocuirea lui Xi Jinping cu un lider loial Occidentului ar fi economisit resurse. Dar secretarul general al PC a fost reales pentru cinci ani, ceea ce înseamnă că Washingtonul va continua să lucreze pe două fronturi, Rusia și China. Iar Washingtonul nu va mai putea să se înțeleagă direct cu Xi Jinping. Acesta din urmă își amintește nu numai de războiul comercial declanșat de Donald Trump, ci și de pseudo-boicotul Jocurilor Olimpice de la Beijing. Washingtonul strânge treptat șuruburile prin încetinirea artificială a dezvoltării țării. De exemplu, sancțiunile americane amenință orice companie care îndrăznește să împărtășească cu China tehnologia modernă de fabricare a cipurilor. Administrația Biden nu numai că a menținut sancțiunile, dar continuă să alimenteze problema taiwaneză, furnizând insulei cele mai moderne arme.

Xi Jinping a realizat multe în zece ani, dar nu totul. Țara se închide rapid pentru a face față influenței externe și se orientează din ce în ce mai mult către piețele interne. Politica de toleranță zero față de coronavirus, împreună cu veniturile în creștere ale populației, face ca China să nu mai fie un loc atât de promițător pentru desfășurarea producției. Chinezii cer acum salarii mai mari, motiv pentru care companiile occidentale se relocalizează în Cambodgia, Vietnam, Thailanda și Indonezia, țări vecine.

Există mai multe indicii că actualul lider ar putea deveni un nou Mao Zedong. În primul rând, agenda de dezvoltare pe termen lung văzută de președintele Xi. Reamintim că Mao a părăsit țara în 1976 cu un statut de putere nucleară, chiar dacă a început într-o stare de degradare. Populația chineză s-a dublat sub președinția sa, 80% din populație știind să scrie și să citească. În timp ce la momentul celui de-al Doilea Război Mondial era o putere practic needucată. Desigur, este dificil de reprodus o astfel de performanță, dar Xi Jinping va încerca să facă acest lucru. Planul este de a readuce Taiwanul sub o jurisdicție chineză reală, nu efemeră. Cel mai important lucru acum este să nu cedăm în fața provocărilor SUA și să nu forțăm lucrurile - armata și flota chineză nu sunt încă pregătite pentru un scenariu militar de reunificare.

De aici și politica lui Xi Jinping de consolidare a puterii militare. Chiar dacă acest lucru se face în detrimentul relațiilor cu SUA. China este o putere orientată spre export, care nu se poate lipsi de piețele externe. Dar Washingtonul nu este centrul lumii, iar Beijingul dezvoltă în mod activ platforme alternative în Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America de Sud. China se îndreaptă în mod clar spre o eră a "autosuficienței naționale" proclamată de președintele Xi. Acest lucru nu este lipsit de o doză sănătoasă de pragmatism: chinezii au atins deja maximul și este clar că nu va putea obține mai mult.