• Tweet

Complicitatea Bisericii Ortodoxe Ruse cu regimul de la Moscova și a Patriarhului Kirill cu președintele Vladimir Putin au început să coste grav. Influența și infrastructura Bisericii Ortodoxe Ruse se reduc, pe fondul invaziei din Ucraina, scrie Novaia Gazeta, care analizează situația în Ucraina, în țările baltice și Polonia, în diaspora occidentală, dar și în Rusia.

Înainte de începerea evenimentelor tragice actuale, aproximativ 13.000 de parohii se aflau sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, unite în 53 de eparhii ale Bisericii Ortodoxe a Ucrainei-Patriarhia Moscovei (BOU-PM). Încă aproximativ 8.000 de parohii ucrainene aparțin Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOU), care este independentă de Moscova. Deja în primele zile ale „operațiunii speciale", una după alta, eparhiile ucrainene au început să înceteze pomenirea Patriarhului Moscovei Kirill, care, în opinia lor, împărtășește responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă și își declară dorința de autocefalie (biserică independentă complet). În tradiția ortodoxă, refuzul de a pomeni Întâistătătorului înseamnă practic o ieșire de sub jurisdicția sa.

Geografia „ne-pomenirii" acoperă întreaga Ucraine. În estul rusofon, eparhiile Sumi și Vojesenskaia au renunțat la pomenirea lui Kirill, în vestul vorbitor de ucraineană - Luțk, Vladimir-Volin, Lviv, Mukacevo, Ternopil, Cernăuți, în centru - Bila Țerkva, Vinnița, Șepetovskaia ... Există aproximativ 20 de astfel de eparhii, dar la nivelul parohiilor lui Kirill acesta nu este pomenit nici în alte eparhii. Cetatea veche de secole a „lumii ruse" - Lavra Pociaev din Volin - a oprit, de asemenea, pomenirea, iar în alte „lavre"- Kiev-Pecersk și Sviatogorsk - Kirill este comemorat cu voce tare, fără titulaturi mărețe. Pe 20 martie, întreaga mănăstire a BOU-PM, Novoafonski din Lviv, a trecut la BOU.

Pe 21 martie, sinodul BOU, care s-a întrunit la Kiev, a cerut clerului și comunităților BOU-PM să rupă rămășițele legăturilor canonice cu Moscova și să treacă la BOU. Li se garantează păstrarea structurii diecezane sau stavropegiei existente - cu subordonarea directă la nivelul Întâistătătorului BOU, ocolind episcopii locali. Pe fondul „operațiunii speciale", ucrainenii ortodocși care doresc să păstreze legătura cu ortodoxia mondială nu au de ales. Solicitarea autocefaliei față de Moscova, așa cum au propus anterior ierarhii „moderați" ai BOU-PM, este absolut nerealistă în noile condiții. Patriarhia Moscovei a anulat chiar Consiliul Episcopal, programat pentru luna mai, din cauza faptului că la el nu aveau să vină episcopii ucraineni și alți străini. Iar fără un astfel de consiliu, care, conform Cartei Bisericii Ortodoxe Ruse, se convoacă cel puțin o dată la patru ani, Patriarhia se află în afara câmpului legal și canonic. Autoritatea sa în Ortodoxia mondială a fost pierdută. Comuniunea cu Kirill arată acum ca o „complicitate", iar lumea creștină nu recunoaște Biserica Ortodoxă Rusă ca parte a acesteia.

În semn de solidaritate cu frații ucraineni, clericii Exarhatului Belarus al Bisericii Ortodoxe Ruse au oprit și ei pomenirea patriarhului, această mișcare câștigând teren în Belarus. Cu astfel de clerici, conform grupului Christian Vision, creat în timpul protestelor din 2020, „structurile competente" lucrează deja... După câteva săptămâni de ezitare, pe 17 martie, mitropolitul Innochentie (Vasiliev) al Vilniusului și Lituaniei a declarat că „condamnă ferm (...) Rusia împotriva Ucrainei" și a recunoscut „discrepanța dintre opiniile" turmei sale și cele ale patriarhului lui Putin.

A doua zi, a apărut un apel al Mitropolitului de Riga și al întregii Letonii, Alexandru (Kudriașov), în care sunt folosiți termeni interziși în Rusia, cu referire la „operațiunea specială". „Rezolvarea problemelor relațiilor internaționale prin mijloace militare este inacceptabilă", exclamă Alexander. Exprimând teama evidentă din cauza creșterii firești a sentimentelor anti-ruse, ierarhul a asigurat că „letonii ortodocși vorbitori de rusă sunt patrioți și loiali Letoniei și nu sunt responsabili pentru acțiunile altor state".

Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Ruse din Estonia, Evgheni (Reșetnikov), care a condus până de curând Academia Teologică din Moscova, a semnat o declarație a Consiliului Bisericilor din Estonia prin care se condamnau „evenimentele teribile (...) din Ucraina" și erau enumerate faptele șocante, a căror citare ne este interzisă, în ciuda menționării lor în rezoluția Adunării Generale a ONU. Dar cel mai surprinzător lucru la acest document nu este textul său, ci faptul că mitropolitul Evgheni ajunsese la Moscova pe 20 martie, unde a slujit cu patriarhul în Catedrala Mântuitorului Hristos, ascultând cu umilință o altă predică „sfântă" în sprijinul „operațiunii speciale".

Parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse din Occident au fost folosite încă de pe vremea lui Stalin ca un fel de centre misionare ale lumii sovieto-ruse. Clericii și consiliile parohiale ale unor astfel de biserici sunt formate în majoritatea cazurilor din susținători ai politicii Kremlinului, care preferă să „iubească Patria Mamă" de la distanță. Totuși, chiar și pentru acești compatrioți dovediți și îndârjiți, evenimentele din Ucraina sunt prea mult. Preotul Vadim Karpenko, de la Catedrala Învierii din Berlin, a trecut, la sfârșitul lunii februarie, la Patriarhia Constantinopolului, fapt pentru care Biserica Ortodoxă Rusă i-a „interzis" să slujească. Însă parohia Sf. Nicolae din Amsterdam, din care toți cei șase preoți s-au mutat din Biserica Ortodoxă Rusă în aceeași Patriarhie a Constantinopolului, a devenit un „exemplu de urmat". Această parohie a ocupat o poziție proeminentă în Patriarhia Moscovei ca etalon pentru „serviciul misionar într-un mediu cultural străin".

În urmă cu doar doi ani, șeful Arhiepiscopiei Parisului, Mitropolitul Ioan (Renneto), a intrat în Biserica Ortodoxă Rusă, iar acum trebuie să caute rapid modalități de revenire la Patriarhia Constantinopolului. Fără să aleagă cu grijă expresiile, i-a scris o scrisoare lui Kirill, declarându-și „solidaritatea deplină" cu Ucraina. Ca urmare episcopiei BOU-PM, Ioan îi cere patriarhului măcar un apel către Putin pentru a opri „conflictul fratricid dintre două popoare și două țări, care până nu demult părea imposibil, două țări unite de secole de istorie și de o credință comună în Hristos". A fost surprins să descopere că patriarhul nu a înțeles Evanghelia și a permis clerului său să nu-l pomenească pe Întâistătător.

Acea parte a Bisericii Ruse din Străinătate (BRS) s-a aflat într-o situație dificilă când, în 2008, a recunoscut puterea Patriarhiei Moscovei asupra sa. Turma ei este concentrată mai ales în Statele Unite și percepe „operațiunea specială" extrem de negativ. În parohiile din BRS, s-a răspândit informația potrivit căreia sinodul acestei biserici a permis semioficial să decidă în mod independent asupra pomenirii patriarhului, recunoscând că unii dintre episcopi încetaseră să o mai facă. Cu toate acestea, sinodul nu confirmă oficial această informație.

Protopopul Andrei Kordochin, secretar al eparhiei hispano-portugheze a Bisericii Ortodoxe Ruse, care rămâne în continuare sub patriarh, dar care îi critică dur poziția, constată că practica reprimării disidenței în biserică este sortită eșecului. Potrivit acestuia, dorința Kremlinului și a patriarhiei de a decide singuri soarta pentru ucraineni nu are perspective, ceea ce înseamnă că „operațiunea specială" (pr. Andrei o numește altfel) nu va avea succes. În 19 martie, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Poloneze, Mitropolitul Sava, a făcut ultima încercare de a „ajunge pe aceeași lungime de umdă cu fratele său". El l-a îndemnat pe Patriarhul Kirill să facă apel direct la „Armata Rusă" cu un mesaj corespunzător, din convingerea naivă că această armată „va asculta puterea autorității spirituale a patriarhului". Acum, site-ul oficial al Bisericii Poloneze este blocat în Federația Rusă. Fără a aștepta un răspuns de la patriarh, deja întregul episcopat al Bisericii Ortodoxe Polone a făcut apel direct la Președintele Federației Ruse, în numele lui Hristos, cerându-i să oprească ostilitățile.

Episcopii ortodocși ai Poloniei, în siajul mitropolitului Onufrie al Kievului, echivalează „operațiunea specială" cu păcatul biblicului Cain, care l-a ucis pe fratele său, Abel. Consiliul declară profanarea altarelor și distrugerea bisericilor ca urmare a ostilităților și nu poate înțelege motivele și scopurile acestor acțiuni. Ignorarea de către Kirill a acestor cereri s-a soldat cu trecerea Bisericii poloneze - în trecut un aliat fidel al Bisericii Ortodoxe Ruse - în tabăra „anti-Moscova" a Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului. Împreună cu președintele Poloniei, Duda, mitropolitul Savva l-a invitat pe Bartolomeu să vină în Polonia „pentru a sprijini refugiații din Ucraina". Și patriarhul a acceptat imediat această invitație - pentru a „binecuvânta, consola și întări pe nenumărații refugiați" aflați pe mochia „operațiunii speciale". ... Episcopii propagandişti ruşi continuă să concureze în virtuozitatea neo-vorbii orwelliene. Episcopul de Sizran votează o rezoluție privind sprijinul necondiționat pentru Comandantul Suprem, arhiepiscopul de Siktivkar cântă în versuri „soluția finală a chestiunii ucrainene", iar mitropolitul de Riazan îi declară dezertori pe toți cei care au părăsit Federația Rusă, incapabil de a rezista exploziei militarismului patriotic sau de frică.

Protodiaconul Andrei Kuraev, care nu a ținut cont de instrucțiunile Roskomnadzor, în blogurile sale și nu a părăsit Moscova, a fost blocat și asupra sa planează perspectiva urmăririi penale, de care a fost vizat deja colegul său ateu de opoziție, Alexander Nevzorov. În ciuda atitudinilor lor diferite și chiar opuse în ceea ce privește credința în Dumnezeu, Kuraev și Nevzorov s-au găsit de aceeași parte, la acel moment. Dar cum rămne cu patriarhul? Se pare că are compasiune! Dar selectiv. El îi trimite condoleanțe înduioșătoare lui Xi Jinping, în legătură cu moartea a 130 de chinezi într-un accident de avion, dar tace cu privire la moartea poporului ortodox „pe pământurile Rusiei istorice". Ceea ce înseamnă că exodul creștinilor din Biserica Ortodoxă Rusă va continua.