• Tweet

Arabia Saudită nu se mai bazează în mod satisfăcător pe SUA pentru a acționa ca un bastion împotriva Iranului. Într-o lume din ce în ce mai multipolară, Arabia Saudită caută în altă parte parteneri de securitate mai puțin supuși capriciilor ciclurilor electorale și mai puțin predispuși să o hărțuiască pe tema drepturilor omului, relatează într-o analiză The Telegraph.

Între timp, o China în revenire urmărește o politică externă mai puternică sub conducerea președintelui Xi Jinping. Departe de a fi împins să sprijine sancțiunile împotriva Iranului, ca în 2010, Beijingul speră astăzi să remodeleze Orientul Mijlociu prin medierea unui acord major de reconciliere între Riad și Teheran.

Ironia este că, exact în momentul în care președintele american Joe Biden se îndepărtează de Orientul Mijlociu pentru a se confrunta cu China în legătură cu influența sa militară și economică în Asia-Pacific, Beijingul a văzut o deschidere în Golf.

Dezangajarea Americii din Orientul Mijlociu se pregătește de mai bine de un deceniu. În primul deceniu al secolului XXI, regiunea a fost un teren critic pentru Statele Unite și, într-o măsură mai mică, pentru Marea Britanie. Washingtonul depindea în mare măsură de petrolul saudit și, în schimb, Riadul se putea aștepta la o aprovizionare constantă cu arme americane și la un partener de securitate de încredere dispus să limiteze Iranul, rivalul său regional. Criticii au afirmat că petrolul se afla în centrul politicii Washingtonului în Orientul Mijlociu, chiar și în cazul invaziei Irakului din 2003.

În ultimii 15 ani, însă, dependența americană de petrolul din Golf a scăzut mult. O revoluție a șisturilor a crescut producția internă de energie a SUA prin introducerea fracturării hidraulice și a forajului orizontal. În prezent, SUA importă mai puțin de șase procente din petrolul său din Arabia Saudită.

Politica externă americană a recuperat lent decalajul, deoarece administrațiile succesive s-au luptat cu modul în care să scoată SUA din războaiele costisitoare împotriva "terorismului", cu obiective și strategii de ieșire nedefinite în Irak, Afganistan și în alte părți.

Administrațiile Obama, Trump și Biden au luat toate măsuri pentru a diminua importanța strategică a Orientului Mijlociu, chiar dacă Washingtonul a continuat să conducă eforturile diplomatice regionale, cum ar fi impulsul de normalizare care a făcut ca Emiratele Arabe Unite și Bahrainul să recunoască Israelul în 2020.

Cel mai recent, Biden a făcut campanie promițând că îl va face pe Mohammed bin Salman, liderul de facto al Arabiei Saudite, "un paria", după ce CIA a concluzionat că prințul moștenitor a ordonat uciderea în 2018 a editorialistului Jamal Khashoggi de la Washington Post în consulatul regatului din Istanbul.

Prin retragerea din Afganistan și dezangajarea din Orientul Mijlociu, președintele Biden a sperat să pivoteze pentru a se confrunta cu China și cu influența sa militară și economică în creștere în Indo-Pacific și dincolo de acesta.

Pierderea unui partener de securitate cândva solid și prelegerile din ce în ce mai dese privind drepturile omului au făcut ca liderii saudiți să fie resemnați și să caute în altă parte sprijin pentru a-și proteja interesele. În acel moment, China căuta să joace un rol mai proactiv în afacerile globale.

După un deceniu la putere, în martie 2023, președintele Xi a dezvăluit un nou slogan de 24 de caractere care subliniază ceea ce ar putea deveni noua mantră a politicii externe "Xiplomacy".

Intrând într-un al treilea mandat, Xi a declarat că China ar trebui să fie hotărâtă, proactivă și să îndrăznească să lupte. Aceasta a fost o formulare mult mai activă decât strategia de 24 de caractere a fostului lider chinez Deng Xiaoping, emisă în 1990. Aceasta a venit pe fondul alarmei de la Beijing, pe măsură ce comunismul din Europa de Est se prăbușea, și a pus accentul pe securizarea poziției Chinei, pe așteptarea timpului și pe menținerea unui profil scăzut.

O demonstrație majoră a noii influențe a Beijingului a avut loc în februarie, când China a dezvăluit că a obținut un acord pentru ca Iranul și Arabia Saudită să restabilească relațiile diplomatice, într-o lovitură diplomatică care a luat Washingtonul prin surprindere.

Apoi, săptămâna aceasta, Arabia Saudită a anunțat că se asociază cu blocul de securitate condus de China, Organizația de Cooperare de la Shanghai. La Washington, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Vedant Patel, a minimalizat decizia, spunând că era așteptată de mult timp. "Fiecare țară are propriile sale relații", a declarat el miercuri.

Aprofundarea legăturilor dintre Riad și Beijing reflectă schimbarea piețelor pentru exporturile de petrol. China a devenit principalul importator de petrol saudit, cumpărând 1,75 milioane de barili pe zi în 2022. Consolidând relația, gigantul petrolier Saudi Aramco și-a majorat marți investițiile de mai multe miliarde de dolari în China cu două acorduri care sunt cele mai mari anunțate de la vizita domnului Xi în regat în decembrie.

Prin recentele sale mișcări față de China, Arabia Saudită semnalează că "va acționa pentru a-și asigura propriul interes național pe măsură ce regiunea și lumea din jurul ei se schimbă", a declarat Kristian Ulrichsen, cercetător pentru Orientul Mijlociu la Institutul Baker al Universității Rice. "Mohammed bin Salman gândește pe termen lung și evaluează lumea în care Arabia Saudită va naviga la jumătatea secolului, iar în această lume China probabil că se profilează mai mare decât SUA în toate felurile", a spus el.

Acest calcul este departe de cel din 2010, când Gates a încercat să minimalizeze pagubele pe care dezvăluirile jenante ale WikiLeaks le-au provocat politicii externe americane. "Guvernele tratează cu Statele Unite pentru că este în interesul lor, nu pentru că ne plac, nu pentru că au încredere în noi și nu pentru că cred că putem păstra secrete", a spus el. "În esență, suntem încă, așa cum s-a mai spus, națiunea indispensabilă. Așa că alte națiuni vor continua să trateze cu noi".

Astăzi, însă, SUA nu mai sunt națiunea indispensabilă, cel puțin nu pentru Riad, relateză sursa citată.