Uniunea Europeana e convinsă că Putin plănuiește ceva și mai rău decât războiul

Postat la: 04.02.2022 |

Dezacordul dintre America și Europa e din ce in ce mai marcant cu privire la situația din Ucraina. Pentru Statele Unite și președintele Biden, care miercuri au aprobat oficial desfășurarea de trupe americane în Europa de Est, o invazie rusă ordonată de președintele Vladimir Putin este o „posibilitate distinctă". "Pentru Europa, nu chiar atât.

Un înalt diplomat german a rezumat divergența: „SUA cred că Putin va face un război în toată regula", a spus el. „Europenii cred că blufează", scrie New York Times. Poate că asta e de așteptat. La urma urmei, războiul pe scară largă este în general la fel de inimaginabil pentru un public vest-european ca o invazie extraterestră. Multe decenii de pace din Europa de Vest, combinate cu dependența profundă a continentului de petrolul și gazul Rusiei, înclină oficialii să spună că mișcările agresive ale Rusiei trebuie să fie un șiretlic.

Dar tendința europeană de a acomoda Rusia nu explică de ce oficialii ucraineni, după alarmarea inițială, par să împărtășească acum aceeași părere. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a minimizat săptămâna trecută amenințarea imediată de război, sugerând că situația este „periculoasă, dar ambiguă". Pentru o țară amenințată de 130.000 de soldați ruși la granița sa, este o evaluare izbitoare. Ce se află în spatele ei, se întreabă NYT?

Răspunsul este surprinzător, chiar paradoxal. Europenii și ucrainenii sunt sceptici cu privire la o invazie majoră rusă în Ucraina nu pentru că au o viziune mai bună despre Putin decât omologii lor americani. Dimpotrivă, pentru că ei îl văd ca fiind mai rău intenționat. Războiul, argumentează ei, nu este jocul Kremlinului. În schimb, este o suită extinsă de tactici concepute pentru a destabiliza Occidentul. Pentru Europa, amenințarea războiului s-ar putea dovedi a fi mai distructivă decât războiul însuși.

America și Europa nu au opinii divergente în ceea ce privește scopul urmărit de Putin. Cu toate speculațiile despre motive, asta este clar: Kremlinul vrea să îngroape ordinea post-Război Rece. Aceasta ar lua forma unei noi arhitecturi europene de securitate care recunoaște sfera de influență a Rusiei în spațiul post-sovietic și respinge universalitatea valorilor occidentale. Mai degrabă decât restaurarea Uniunii Sovietice, scopul este recuperarea a ceea ce Putin consideră Rusia istorică.

La Washington și Bruxelles, mesajul a ajuns. Există un acord general de ambele maluri ale Atlanticului că liderul de la Kremlin, orice ar face în continuare, nu va rămâne nemișcat. Rusia nu se va face pur și simplu un pas înapoi. Dar, în timp ce americanii tind să creadă că Putin are nevoie de un război fierbinte în Ucraina pentru a-și realiza marile ambiții, europenii și probabil și ucrainenii cred că o strategie hibridă - care implică prezența militară la graniță, armonizarea fluxurilor de energie și atacurile cibernetice - îi va fi mai de folos.

Asta se bazează pe un raționament solid. O incursiune rusă în Ucraina ar putea, într-un mod pervers, să salveze actuala ordine europeană. NATO nu ar avea de ales decât să răspundă ferm, impunând sancțiuni dure și acționând într-o unitate decisivă. Reținerea, dimpotrivă, ar putea avea efectul opus: politica de presiune maximă, cu excepția unei invazii, poate ajunge să divizeze și să paralizeze NATO.

Pentru a vedea cum ar putea evolua, trebuie doar să ne uităm la Germania. Înainte de criză, Germania era cel mai apropiat aliat al Americii în Europa, se lăuda cu o relație specială cu Moscova și era cel mai important partener pentru Europa Centrală și de Est. Astăzi, unii de la Washington au pus la îndoială disponibilitatea țării de a se confrunta cu Rusia, relația Berlinului cu Moscova se deteriorează rapid și mulți est-europeni sunt agitați de aparenta reticență a Germaniei de a veni în sprijinul lor. Dificultățile Germaniei sunt un indiciu a ceea ce ar putea veni în cazul în care Putin își continuă starea de război, fără a oferi certitudinea unei invazii reale.

Germania, în mod esențial, nu s-a schimbat, dar lumea în care acționează s-a schimbat. (Țara este „ca un tren care stă nemișcat după ce gara a luat foc", spune Bojan Pancevski, corespondentul The Wall Street Journal în Germania.) Astăzi, puterea geopolitică este determinată nu de cât de multă putere economică poți deține, ci de câtă durere poți îndura. Dușmanul tău, spre deosebire de vremea Războiului Rece, nu este cineva în spatele unei cortine de fier, ci cineva cu care faci comerț, de la care primești gaze și către care exporti bunuri de înaltă tehnologie. Puterea soft a făcut loc rezilienței.

Aceasta este o problemă pentru Europa. Dacă succesul lui Putin va fi determinat de capacitatea societăților occidentale de rezista la presiunea prețurilor ridicate la energie, dezinformare și instabilitate politică pe o perioadă prelungită, atunci el are motive întemeiate să fie plin de speranță. La felul în care stau lucrurile, Europa este evident nepregătită pentru aceste provocări. Remedierea acestui fapt, prin investiții în capacități militare, diversificarea surselor de energiei și construirea coeziunii sociale, ar trebui să fie punctul central al continentului.

Europenii au dreptate să creadă că invadarea Ucrainei de către Rusia nu este inevitabilă - și poate chiar să fie corect că nu este scenariul cel mai probabil. Dar nu ne putem înșela că putem sări peste testul de rezistență. „Dacă inviți un urs la dans, nu tu ești cel care decide când se termină dansul, ci ursul", spune un proverb rus.