• Tweet

Măsuri asigurătorii în valoare de aproximativ 10 miliarde de lei emise de ANAF în cauze aflate în cercetare penală vor fi ridicate în 6 martie din cauză că legiuitorul - Guvernul sau Parlamentul - nu a reușit să corecteze în timp util o prevedere legală declarată neconstituțională de Curtea Constituțională.

În 21 ianuarie, Curtea Constituțională a publicat decizia 581 din 1 octombrie 2019 care stabilea că prelungirea automată a sechestrului ANAF până la finalul cercetării penale este neconstituțională.
Curtea a stabilit că legiuitorul nu are competenţa de a reglementa menţinerea măsurii asigurătorii administrative pe un termen nedefinit şi aleatoriu
Astfel, „revine legiuitorului să identifice mecanismele procedurale adecvate prin care să fie respectate exigenţele statului de drept" și care să asigure că drepturile şi/sau măsurile prevăzute nu sunt „teoretice şi iluzorii"
Potrivit legii CCR 47/1992, dispoziţiile declarate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei CCR dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei
Acest termen de 45 de zile expiră în 6 martie / Nici Parlamentul și nici Guvernul - la inițiativa Ministerului Finanțelor, ministerul de resort responsabil - nu au corectat prevederile legislative declarate neconstituționale
În dosarele penale aflate în prezent în cercetare penală sunt impuse măsuri asigurătorii de circa 10 miliarde de lei, pentru care nu există titluri de creanțe emise

În data de 21 ianuarie 2020, Curtea Constituțională a publicat decizia 581 din 1 octombrie 2019. Cauza - o societate comercială a contestat constituționalitatea art.213 alin.(8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanța Guvernului nr.30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și ale art.213 alin.(8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr.30/2017, într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel București.

Ce prevede acest articol:

(8) Prin excepție de la prevederile alin. (7), în situația în care au fost instituite măsuri asigurătorii și au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii subzistă până la data soluționării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanța de judecată. După comunicarea soluției date de către organele de urmărire penală sau hotărârii judecătorești, în cazulîn care măsurile asigurătorii instituite de către organul fiscal competent nu se transformă în măsurile executorii potrivit legii, acestea se ridică de către organul care le-a dispus."

Concret, articolul prelungea măsurile asigurătorii dispuse de ANAF până la finalizarea dosarului.Petenta a acuzat însă faptul că aceste prevederi „sunt neclare, lipsite de previzibilitate și lasă loc arbitrariului organelor fiscale". „Acestea permit organului fiscal să nu mai dispună ridicarea măsurii asiguratorii dacă a formulat sesizare penală, însă, fără a face vreo referire la menținerea în continuare a obligativității organului fiscal de a emite titlul de creanță. Or, în lipsa titlului de creanță - act administrativ împotriva căruia dispozițiile legale permit contribuabilului să urmeze calea administrativă de contestare și, ulterior, de sesizare a instanței de judecată - contribuabilul nu are deschisă calea legală de a accede la justiție".„Astfel, prin simpla sesizare a organelor penale, organele fiscale creează premisa prelungirii sine die a măsurilor asigurătorii", se arată în sesizare. În urma acestei sesizări, Curtea, cu majoritate, a admis în 1 octombrie 2019 excepția de neconstituționalitate și a constatat că „prevederile art.213 alin. (8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr.30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale".De menționat că CCR nu a decis anularea măsurilor asigurătorii, ci doar a cerut legiuitorului un termen rezonabil în care procurorul de caz să poată decide dacă impune sau nu astel de măsuri. Argumentația: decizia impunerii de măsuri asigurătorii să poată fi contestată în instanță. Decizia Curții a fost publicată în data de 21 ianuarie. De la acest moment curge termenul de 45 de zile în care legiuitorul, Guvernul sau Parlamentul, avea posibilitatea de a aduce în acord prevederile declarate neconstituționale cu decizia Curții. Ultima ședință de guvern a fost în 4 februarie iar Guvernul Orban, în care ministerul Finanțelor era condus de Florin Cîțu - care a devenit de atunci premier desemnat - a picat în 5 februarie. În ședința din 4 februarie, Guvernul a adoptat 25 de ordonanțe de urgență.În lipsa acestei puneri în acord, dispozițiile declarate neconstituționale „își încetează efectele juridice", după cum arată legea 57/1992 privind organizarea și funcționarea CCR.

Având în vedere că art. 213 aliniatul 8 a fost declarat neconstituțional, urmează să se aplice prevederile aliniatului 7 din același articol, care prevede că:

„(7) în situația în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea titlului de creanță acestea încetează dacă titlul de creanță nu a fost emis și comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii. în cazuri excepționale, acest termen poate fi prelungit până la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligația să emită decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii în termen de cel mult două zile de la împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, iar în cazul popririi asigurătorii să elibereze garanția".

Măsurile instituite anterior deciziei CCR și pentru care a fost sesizat parchetul și care îndeplinesc prevederile aliniatului 7 - termenul de 6 luni, respectiv 1 an - rămân valabile până la expirarea termenelor
Măsurile care în 6 martie au ieșit din aceste termene - 6 luni sau 1 an - vor fi ridicate