• Tweet

Organizaţia iraniană pentru energie atomică a declarat că centrala nucleară de la Bushehr a fost lovită într-un atac aerian care nu a provocat pagube, acuzând Statele Unite şi Israelul că se află în spatele acestei acţiuni, notează AFP.

"În timp ce inamicul americano-sionist îşi continuă ostilităţile (...), un proiectil a lovit interiorul centralei de la Bushehr", a raportat organizaţia, precizând că nu au fost semnalate până în prezent "pagube materiale sau tehnice, nici pierderi de vieţi omeneşti".

La scurt timp după aceea, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) a cerut "reţinere maximă pentru a evita orice risc la adresa siguranţei nucleare în perioadă de conflict".

Centrala nucleară de la Bushehr, în sudul Iranului, a fost lovită săptămâna trecută de un "proiectil", care nu a provocat pagube infrastructurii sau răniţi, a informat AIEA.

Rusia, ai cărei specialişti lucrează în această centrală, a denunţat un "atac iresponsabil". Centrala de la Bushehr, singura operaţională din Iran, are o capacitate de producţie de 1.000 de megawaţi, ceea ce reprezintă doar o fracţiune din necesarul de energie electrică al ţării.

Un alt atac mult mai grav asupra centralei nucleare iraniene de la Bushehr riscă să provoace nu doar o catastrofă economică, ci și una ecologică și umanitară. Și nu este vorba doar de Iran. Zeci de țări din regiune, indiferent de orientarea lor politică, inclusiv partenerii Statelor Unite, ar fi afectate.

Statele Unite amenință că vor lovi centralele electrice iraniene în cinci zile, adică până la sfârșitul acestei săptămâni, dacă Iranul nu deblochează strâmtoarea Ormuz.

Atacul asupra centralei nucleare iraniene de la Bushehr prezintă un pericol deosebit, deoarece riscă să provoace o catastrofă economică și ecologică. Rosatomul rus se teme de o catastrofă nucleară care nu ar afecta doar Iranul, ci întreaga regiune.

„Nu trebuie să se permită niciun risc, nici pentru centrala în funcțiune, nici pentru cea în construcție, nici pentru personal, indiferent de naționalitatea acestuia. De aceea, suntem în contact permanent nu numai cu centrala și autoritățile din Iran, ci și cu conducerea AIEA", a declarat Alexei Likhatchiov, directorul general al companiei Rosatom.

„Nu trebuie să se lovească în această direcție, deoarece cantitatea de materiale fisionabile este prea mare, atât în reactor, cât și în bazinele de dezafectare și în depozite. Ar fi o catastrofă la scară regională. Indiferent de simpatiile sau antipatiile politice, indiferent de cine este de partea cui, întreaga regiune ar fi grav afectată", a adăugat Likhachiov.

Centrala nucleară de la Bushehr este o centrală de a doua generație, a cărei finalizare a fost realizată ținând cont de sistemele de securitate de a treia generație. Pe de o parte, această centrală dispune, pe lângă cuva principală solidă a reactorului, de o incintă de izolare. Este vorba de o structură din beton armat care acoperă reactorul de sus și este concepută pentru a rezista la impactul unui avion ușor. Rezistența unor astfel de incinte de izolare a fost demonstrată de exemplul centralei nucleare de la Zaporijjia. Fukushima este o centrală de prima generație, unde astfel de incinte de izolare nu existau.

Acesta nu este singurul sistem al cărui atac ar putea duce la o catastrofă. Există numeroase sisteme mult mai sensibile la agresiunile externe.

„Riscul nu constă doar într-un atac țintit asupra reactorului, ci în orice atac asupra amplasamentului care perturbă răcirea, alimentarea cu energie electrică, etanșeitatea sau gestionarea combustibilului. În plus, un atac în apropierea reactoarelor este periculos din cauza combustibilului deja acumulat pe amplasament", explică Vladimir Cernov, analist la Freedom Finance Global. Potrivit lui Likhatchiov, pe amplasament se află 72 de tone de materiale fisionabile și 210 de tone de combustibil nuclear uzat.

Directorul general al AIEA, Rafael Grossi, a declarat clar că chiar și avarierea a două linii de alimentare cu energie electrică externe ar putea provoca o fuziune a miezului reactorului, cu o emisie ridicată de radioactivitate.

În ceea ce privește sistemul de răcire al reactorului, pentru a produce 1 GW de energie electrică, la fel ca la centrala iraniană, este necesară o disipare termică enormă de aproximativ 4 GW, care este de obicei emisă în mediu sub formă de apă caldă. Pentru răcirea acestei ape se utilizează pompe de circulație puternice. Importanța acestora poate fi înțeleasă luând ca exemplu centrala nucleară de la Fukushima. În această centrală, alimentarea electrică a pompelor de circulație a fost întreruptă, ceea ce a provocat o încălzire necontrolată a miezului reactorului. Au avut loc așa-numitele reacții zircon-parazircon, care au dus la eliberarea de hidrogen care s-a amestecat cu oxigenul, provocând explozia reactorului.

Tocmai de aceea, presupun experții, centrala nucleară de la Bushehr va fi acum descărcată la maximum și readusă la puterea minimă.

„În prezent, centrala de la Bushehr produce aproximativ 2% din energia electrică a țării. Adică, pentru întregul sistem energetic iranian, centrala este importantă, dar nu critică la scara țării. Teheranul ar putea, teoretic, să înlocuiască parțial pierderea unei astfel de producții cu centrale termice pe gaz și păcură, dar acest lucru ar crește sarcina asupra rețelei, ar spori consumul de combustibil și ar perturba echilibrul în provinciile din sud. Ar fi vorba mai degrabă de întreruperi rotative, de deficite în anumite noduri ale rețelei și de o creștere a avariilor, mai degrabă

Ar fi vorba mai degrabă de întreruperi rotative, de deficite în anumite noduri ale rețelei și de o creștere a numărului de avarii, decât de o pană totală de curent în întreg Iranul. „Dar dacă atacul nu ar duce doar la oprirea reactorului, ci ar avaria reactorul, bazinele de dezafectare sau alimentarea electrică externă, amploarea tragediei ar fi cu totul diferită", estimează Vladimir Cernov.

Problema energetică a Iranului ar trece atunci pe plan secund, lăsând loc catastrofelor ecologice și umanitare. AIEA a avertizat că, în acest caz, ar putea fi necesare evacuări, adăpostirea populației, distribuirea de iod stabil, restricții privind produsele alimentare și o supraveghere radiologică pe distanțe cuprinse între câteva zeci și câteva sute de kilometri.

Sudul Iranului, zona de coastă a Golfului Persic, ar fi afectată în primul rând. Nordul și estul țării nu ar fi neapărat expuse la același val radioactiv. Totul ar depinde de direcția vântului, de natura emisiilor și de faptul dacă s-a produs o contaminare a mării. Dar chiar dacă contaminarea directă nu ar acoperi întreaga țară, criza economică ar deveni una națională. Iranul ar suferi un șoc în ceea ce privește energia electrică, transporturile, sănătatea, exporturile și cheltuielile bugetare dedicate gestionării consecințelor.

Nu numai Iranul și adversarii săi ar fi amenințați, ci și țările de pe ambele maluri ale Golfului Persic, inclusiv partenerii Statelor Unite. Radiațiile nu fac distincție între aliați și adversari, iar contaminarea apei și a aerului ar afecta, de asemenea, monarhiile din Golf, unde se află baze americane și infrastructuri esențiale de petrol și gaze. Zona direct amenințată ar fi mai întâi sudul Iranului, apoi Kuweitul, Bahrainul, Qatarul, estul Arabiei Saudite, Emiratele Arabe Unite și, în funcție de condițiile meteorologice, Omanul și sudul Irakului.

AIEA a declarat că, în cel mai rău caz, ar putea fi necesare măsuri de protecție și monitorizare radiologică pe distanțe cuprinse între câteva zeci și câteva sute de kilometri.

Iranul nu este singura țară care deține o centrală nucleară. Există centrul de cercetare israelian de la Dimona, pe care Iranul l-ar lovi fără îndoială ca represalii. Și există o centrală nucleară în Emiratele Arabe Unite, construită de coreeni, care ar putea deveni, de asemenea, victima unui nou atac.

Există trei căi de contaminare. Prima este transportul aerian de aerosoli radioactivi. A doua este contaminarea zonei maritime a Golfului Persic, ceea ce este deosebit de sensibil pentru țările a căror aprovizionare cu apă depinde în mare măsură de desalinizarea apei de mare. A treia este constituită din restricții alimentare, potențiala interzicere a produselor pescărești și perturbări în porturi, logistică și transport maritim.

Pentru țările din Golf, acest lucru este deosebit de dureros, deoarece pentru ele marea nu este doar un mijloc de transport, ci și o sursă de apă. Chiar și o urmă radioactivă limitată în zona maritimă ar putea duce la oprirea capacităților de desalinizare până la finalizarea verificărilor, ceea ce ar constitui deja un risc umanitar direct, adaugă expertul.

Dacă substanțe radioactive pătrund în Golful Persic, planctonul, peștii și lanțurile trofice vor fi afectate. Experiența de la Fukushima arată că radionuclizii pot ajunge în mare și se pot răspândi odată cu curenții. NOAA a detectat urme de cesiu provenit de la Fukushima chiar și în tonul din Pacific, în largul coastelor Statelor Unite.

Acest lucru nu înseamnă că tot peștele ar deveni mortal de periculos, dar înseamnă că contaminarea s-ar putea extinde mult dincolo de zona accidentului și ar necesita o monitorizare pe termen lung. Pentru Golful Persic, problema este și mai gravă din cauza zonei maritime relativ închise și a presiunii puternice exercitate asupra litoralului.

Prin concepția sa, reactorul de la Bushehr nu este Cernobîl, dar în ceea ce privește amploarea consecințelor transfrontaliere, un accident ar putea deveni pentru Orientul Mijlociu o catastrofă de un nivel comparabil cu cele mai mari catastrofe nucleare din epoca modernă.