• Tweet

De Ziua Europei, azi, președintele Nicușor Dan a livrat un mesaj care iese spectaculos din tiparul discursului pro-european standard practicat de clasa politică progresistă din România.

Nu a cerut ieșirea din UE, nu a pus sub semnul îndoielii apartenența europeană a țării - dar a făcut ceva de neimaginat, totuși, pentru un politician din spectrul său: a criticat explicit Bruxelles-ul pentru erori majore făcute în ultimii ani, adică de-a dreptul lezmajestate. Interesant de urmărit cum se vor poziționa adoratorii din secta bruxelleză față de noua fațetă a președintelui.

Pasajul-cheie al mesajului prezidențial: „Europa a făcut greșeli. Cînd a renunțat la nuclear [...] asta a fost o greșeală. Cînd și-a neglijat industria de apărare [...] asta a fost o greșeală. Cînd, în politica de mediu, a fixat niște ținte mult prea ambițioase [...] asta a fost o greșeală. Cînd, pe mai multe subiecte, a acționat ideologic [...] a fost o greșeală."

Patru critici de calibru în doar cîteva zeci de secunde. Cine ar fi crezut? Fiecare dintre aceste critici circulă de ani de zile în discursul politic al dreptei conservatoare europene - de la Viktor Orbán la Eric Zemmour, de la AfD la Fratelli d'Italia. A le auzi din gura unui președinte ales pe valul progresismului și plasat constant în tabăra occidentaliștilor necondiționați, reprezintă o mutație de registru cel puțin surprinzătoare.

Comparația cu Viktor Orbán nu este deloc forțată ca structură retorică. Liderul ungar a construit ani buni un discurs care nu cerea ieșirea Ungariei din UE, dar cerea mereu reforma unor politici europene pe care le considera greșite - de la migrație la Green Deal. Nicușor Dan urmează aceeași schemă logică: loialitate față de proiectul european în ansamblu, critică punctuală a unor decizii concrete.

Unii ar spune că Orbán a folosit această retorică pentru a-și legitima autocratizarea internă și alianțele cu Moscova. Nicușor Dan, dimpotrivă, se poziționează explicit pro-occidental și pro-NATO. Dar structura discursivă - critica unor decizii europene specifice, prezentată ca act de maturitate politică, nu de euroscepticism - este remarcabil de similară și nemaiîntîlnită la el pînă azi.

"Cred eu că, exact în acest moment, de Ziua Europei, trebuie să vorbim despre Europa altfel decît cu lozinci, să ieșim din logica în care, în loc de dezbatere, avem lozinci, pentru că, din păcate, Europa este un subiect care divizează societatea noastră și, în loc de dezbatere, cum am spus, avem lozinci" mai spune președintele.

Mai că te freci la ochi auzind asta de la Cotroceni... Este „pro-occidental" în loc de „pro-european" o schimbare deliberată?

Un al doilea semnal de ruptură, mai subtil, dar la fel de revelator: în ultimele săptămîni, Nicușor Dan a încetat să mai vorbească de „guvern pro-european" și a adoptat insistent formula „guvern pro-occidental". Nu e o banală variație stilistică. Este o alegere politică deliberată, ce lasă deschisă o distanță față de instituțiile UE ca atare, ancorînd România mai degrabă în Occident ca civilizație în ansamblu și în parteneriatul transatlantic - o nuanță perfect compatibilă cu un discurs critic față de Bruxelles, dar ireproșabil față de Washington. Formula clasică "pro-european" excludea America; ceva s-a schimbat, deci.

Schimbarea de atitudine față de UE, dar și față de SUA, mai rece cu prima, mai caldă cu a doua, poate avea mai multe explicații, începînd cu cea potrivit căreia începe și la noi să se remarce că Bruxellesul devine pe zi ce trece tot mai slab și mai nesemnificativ geopolitic, în timp ce SUA lui Trump, ne place, nu ne place, învîrte planeta pe degete după bunul plac.
"Europa și România au nevoie ca UE să aibă un parteneriat corect, solid, echitabil cu Statele Unite, și România este un susținător al unui astfel de parteneriat" e o exprimare care susține și ea această teză, fiind, practic, o critică subtilă la adresa îndepărtării Bruxellesului de Washington.

Calculul electoral nu trebuie neglijat. Președinția impune un electorat mai larg decît primăria. Nicușor Dan trebuie să vorbească acum și alegătorilor care nu s-au identificat cu tabăra civic-progresistă. Un discurs european nuanțat - nu critic în fond, dar critic în formă - poate recupera votanți din zona de centru-dreapta și chiar suveranistă moderată.

Pe de altă parte, războiul din Ucraina și criza energetică au produs o revizuire reală a unor politici europene - inclusiv față de nuclear, față de Green Deal industrial și față de capacitatea de apărare. Nicușor Dan poate reflecta pur și simplu la realitățile anului 2026, cu adaptarea necesară la ele. O Europă în schimbare cere un discurs în schimbare. Contextul european din 2026 nu mai este cel din 2007. Chiar și lideri de centru-stînga din Franța, Germania sau Țările de Jos și-au revizuit pozițiile privind Green Deal, industria auto sau migrație. Nicușor Dan poate fi pur și simplu în acord cu centrul de greutate al noii Europe, nu în rupere față de ea.

Nu în ultimul rînd, avem presiunea valului suveranist în România. Rezultatele lui Călin Georgescu, ale AUR, și succesul discursului anti-establishment au arătat că o tot mai mare parte a societății românești simte că vocea sa nu mai e reprezentată în dezbaterea europeană, adică ceva ce Nicușor recunoaște acum explicit în mesajul său:
"Este, de asemenea, adevărat că România a fost de multe ori slabă în interiorul UE, în discuțiile care au avut loc acolo. România nu și-a apărat de multe ori în mod coerent obiectivele, pentru că, din nou e adevărat, pentru că e politică, nu este cenaclu, în interiorul UE, țările europene își promovează interesele naționale".

Un discurs prezidențial care validează unele frustrări ale oamenilor, poate fi o tentativă de a ocupa un teren politic altfel cam lăsat gol. Oricum ar fi, a-l auzi pe Nicușor vorbind de nevoia susținerii interesului național în interiorul UE e o premieră spectaculoasă. Până acum, politicienii din spectrul USR-PNL-Nicușor Dan evitau orice critică publică la adresa UE, considerînd-o riscantă electoral și ideologic incompatibilă cu identitatea lor. Mesajul de azi sparge cu zgomot acest tabu.

Una peste alta, mesajul lui Nicușor Dan de Ziua Europei nu este o ruptură cu UE, dar este, în opinia noastră, o recalibrare importantă. Dacă era pînă ieri garantul deplin al narativului „Europa nu greșește niciodată", acum schimbă brusc foaia și propune o relație mai matură, mai critică, dar și mai onestă cu proiectul european. Riscul politic al acestei poziții este real: tabăra pro-europeană clasică poate simți că pierde un aliat ferm, în timp ce tabăra suveranistă îl va percepe oricum ca adversar.

Deși, la cum merg lucrurile în acest moment, ne-am putea curînd trezi cu un Nicușor apărat de PSD și de suveraniști în fața criticilor tot mai dure ale progresiștilor care și-au găsit un alt Mesia în Bolojan. Mereu imprevizibila Românie.
Ceea ce rămîne de urmărit este dacă această schimbare de ton se va traduce în poziții concrete - în negocierile europene, în agenda guvernamentală, în relația cu Comisia - sau dacă va rămîne doar o ajustare de imagine a unui politician prăbușit în sondaje și care a descoperit tardiv că președinția cere un alt limbaj decît primăria.

Bogdan Tiberiu Iacob