• Tweet

Vizibil că am intrat în era tribalismului politic unde în esență totul se duce spre radicalizarea lui "ai noștri" și "străinul/dușmanul": prieten - dușman în teoria lui Schmitt. A propos, citiți Carl Schmitt că va fi tare solicitat în următoare perioadă - este cea mai radicală critică a liberalismului dinspre zona conservatoare și e mai actuală pe alocuri - suveranitate, putere de lege, stare de excepție - decât critica sofisticată neo-marxistă care azi a devenit super academică și elitistă de campus universitar.

Era tribalismului - bine ați venit în ea. Frații anglosaxoni o numesc "sectarian war" cu toate că ea depășește conceptul de "sectă". În esență e o formă de contract politic de radicalizare și antagonizare. În esență cele două baricade luptă prin negarea reciprocă a diferențe lor specifice. Globaliști versus suveraniști - o negare radială prin diabolizarea diferenței lor specifice. Progresiști versus înapoiați, soroșiști versus putiniști sau trumpiști și tot așa.

O negare radicală care nu permite niciun punct de negociere și dialog. Ambele grupări se văd tot mai mult nu ca niște competitori, ca jucători egali pe câmpul politic - nici măcar adversari care să lase un loc pentru dialog sau luptă politică - ci dușmani de moarte care se lichidează reciproc. Ori ei - ori noi: împreună nu se poate. Până și formalismul alegerilor e pus sub semnul întrebării.

Ambele tabere se văd ca trădători a ceva esențial și asta face ca întreg câmpul politic cât de cât democrat să fie dizolvat și să fie înlocuit cu un război civil al triburilor sau cum zic englezii -"sectarian war". Dușmanii, trădătorii trebuie lichidați - deocamdată doar prin vorbe. Câmpul politic liberal clasic nu mai funcționează - iar câmpul statului social este demantelat total spre privatizarea si transformarea bunului comun în marfă: de la educație la sănătate.

Mitul piață liberă = democrație e doar un mit. Pare a fi pe invers: pierdem și statul liberal și statul social. Și întrăm într-un război civil European. Scriam acum o lună un text: "Bilete la preț redus pe Titanic. Anii 90 s-au terminat - numai ai noștri cred că abia încep. Tragedia e când dansezi Lambada și cânți Bella Ciao fără să știi pe ce Titanic ești" Acum are loc o nouă mutație masivă - un soi de contrarevoluția 89. Habar nu am cum se va numi epoca ce vine dar epoca 90 cu întreg discursul său, cu toată practica sa politică, ideologică și social-economică se mută, se transformă - tot eșafodajul se mută radical. Probabil o vom numi: Era noului tribalism.

Uitați anii 90-2000-2010. Gata - s-au încheiat. O spun mai degrabă cu îngrijorare căci orice schimbare bruscă și mai ales radicală vine cu multe probleme: tot eșafodajul s-a mutat, s-a dislocat. Anii 90 s-au terminat: și ideologic, și politic, și chiar economic & social căci acolo se ascund rădăcinile. Lumea liberal-social-democrată așa cum o știm noi nu mai există decât formal și mimetic. Foarte curând se v-a schimba totul. Intrăm în era tribalismului politic cu al său război de durată. Să sperăm că nu foarte violent.

Atenție: prima care intră în război e limba. Iar limba e de ceva timp „în stare de război": limba română este în pragul unei crize de nervi. Însă această „criză" ascunde o „isterie" politică şi o situație de fapt mult mai profundă. Dezumanizăm prin cuvinte adversarul ca pe urmă să-l putem distruge.

Am mai povestit de profesorul de sociolingvistică Kronhaus care a analizat etapa de dinainte de războiul din Est: despre felul în care s-a construit noul limbaj al războiului din Ucraina, în care totul e împărțit, într-o manieră radicala, între două tabere.
Fenomenele sunt asemănătoare peste tot, unde au loc astfel de conflicte. Chiar şi la noi, unde are loc un „război civil" de un cu tot alt ordin.

Există un lexic întreg, folosit în scopuri de propagandă, nu pentru a ne fi descrise evenimentele sau a ni se explica fenomene. Mai întâi, textele elitei noastre politice şi mediatice (dar și culturale) sunt dominate de un vocabular evaluativ, element central al propagandei. Scopul propagandei e de a convinge cititorul că unii sunt buni şi alţii sunt răi, că unii înving şi alţii pierd, că unii sunt superiori şi alţii inferiori, că unii sunt educaţi şi alţii needucaţi, că unii sunt bogaţi sau săraci, fiecare după merit, că unii sunt civilizaţi şi alţii necivilizați. De aceasta, se fac evaluări, se pun note deasupra oricărui cuvânt. Dar acesta e începutul.

Pentru propagandă se inventează cuvinte şi situații speciale pentru ca orice acțiune neutră să capete semnul „plus" sau „minus" în mod automat. Putem da exemple. Pentru elita noastră, votanții nu sunt egali între ei, nu au toţi aceleaşi drepturi. Totul pornește de la faptul că, pentru această elita, există un "vot bun" şi un "vot rău" de aceea trebuie date note gradual. La noi nu se spune că 45 % au votat pe x şi 55 % pe y. La noi se dau direct etichete: „ciuma roșie", "bătrîni ştirbi", "needucaţii", „beţivii", "asistaţii sociali", "leneşii", "țăranii", "necivilizaţii", „barbarii" au votat cu x: "putiniști" sau "soroșiști".

Cealaltă tabără capătă automat un semn plus: „diaspora", „educaţii", „clasa creativă", „nivel ridicat de educație", „nivel de bunăsare", "o țară ca afară" etc. Barbarie versus civilizație: fiecare tabără vrea lichidarea celeilalte. Cum observă un amic - ne amintește de Republica de la Weimer - procesul politic prin care o anumită violență structurală a produs o violență politică reală - plus masa imensă de nereprezentați.

În realitate avem câteva fenomene îngrijorătoare:
a. Totală neîncredere în stat, politicieni și instituțiile lui - la limita de jos a încrederii. Ba chiar mai mult: politicienii, statul, instituțiile lui produc reacții virulente de negare. De aici și nevoia de alternative radicale.
b. Totala neîncredere în justiție ca element de dreptate și echitate - corpul juridic văzut ca o castă de privilegiați. Mare risc.
c. Totala neîncredere în ascensoare sociale, în meritocrație, în mecanisme reale de a te realiza - e nevoie de trib, de de grup, de relații: tribalism relaționa. Țara e văzută ca fiind sub ocupație. De cine? De un alt trib.
d. Abandonul în care se simte mai bine de 50% a populație și nereprezentarea duce la căutarea unor soluții radical diferite - orice ofertă mai anti stat este bine primită. Pe acest val a venit și USR și AUR. Dar ei sunt doar începutul.
c. Totala neîncredere și negarea mass-mediei "lumii bune" - tot ce se numește la noi "quality" - e văzut ca putere ce slujește "deep state" - establishment-ul. Nu e despre adevăr ci despre încredere. Adevărul fără încredere nu are putere. De aici și fuga spre zone de informare și comunicarea - halucinante.
d. Toate aceste duc la diverse forme de "tribalism politic": de la informare, reacții, organizare, politici de supraviețuire și relaționare.

Există o căutare furibundă a onor structuri politice care să-i reprezinte, în care să se încreadă. Iar în contextul unei violențe structurale și reale - fie și verbale - aceasta împinge spre o formă de luptă politică tribală: la noi deja a ieșit din matca mediatică și de rețea. Încet o vom vedea tot mai prezentă. Fenomenul nu este doar la noi - este global și mai ales este tot mai prezent în spațiul țărilor dezvoltate: SUA, Anglia, Germania, Franța.

Atenție: Trump nu a venit pe câteva zile ci pe lungă durată - până și antitrumpiștii vor fi trumpiști. America și-a mutat structural poziția. Ce vedem în Europa - mai ales în țările mai puternice - e deja un semn că nu mai este cale de întoarcere. Iar China vine pe o dominație lungă - ea e deja aici. Îmi pare rău să anunț: la Bruxelles tronul e gol - doar prea mulți lobbiști se folosesc de asta.

La noi? Lumea crede că anii 90 sunt după colț. Noroc că nu prea contăm - ne poate salva dar ne poate și îngropa. Cert este că ceea ce numim clasă politică e mult sub nivelul de evoluție a populației. Dar e la fel și cu media și cu elitele "conducătoare" de tot felul. Poporul a luat-o pe cont propriu mult înainte. Practic? În acest moment guvernul compus din PSD, PNL, USR, UDMR este unul de conjunctură. Realitatea ne arată că PSD - USR sunt pe baricade opuse. AUR e văzut ca imaginea unei baricade - Georgescu e din același spectru. La polul opus ai USR.

PSD-PNL sunt văzute ca "deep state" dar care au rezerve să slujească celor două triburi noi AUR-USR care sunt din același aluat structural politic chiar dacă la poli opuși. PSD are combustibil pentru AUR iar PNL pentru USR. AUR însă este o formă mai arhaică a PSD - pe când USR este o formă accelerată a PNL.

Pe acest fond - ținând cont de contextual global care face acum o adevărată turnură spre conservatorismul libertarian plus o armată de oamnei care nu se regăsesc în tandemul alternativ AUR-USR, vor face pe model american - căci el e modelul - un MAGA de România. E chestiune de timp. Ce va ieși - vom vedea. Dar cert este că va semăna mai mult cu băiatul cu "drujba" - cam pe modelul Milei din Argentina: structural încolo ne îndreptăm. Iar Președintele-și va face un partid conservator unde va cupla ONG-ismul cu BOR-ul, cu sclipici puțin social: piste de biciclete pentru cei ce nu au bani de BMW electroeco. Va fi o nouă construcție chiar și pentru România: ong-ismul este o religie laică - și se vor înțelege. Așa că puneți-vă centurile: Epoca politicii tribale nu mai poate fi ocolită.

Vasile Ernu

Fotografia asta mă bântuie de câteva zile - este realizată de artistul Ștefan Cosma