• Tweet

Filosoful rus considerat a fi „creierul lui Putin” analizează recentele afirmații ale premierului israelian despre superioritatea răului asupra binelui și chemarea acestuia de a-i urma pe evrei din „frică și reverență." Alexander Dugin interpretează discursul lui Benjamin Netanyahu ca pe o abandonare a arhetipului "Mesia suferind" (asociat cu Iisus și victimele Holocaustului) pentru a îmbrățișa "Mesia triumfător" inspirat de fascism al lui Jabotinsky.

Declarațiile recente ale premierului israelian Benjamin Netanyahu privind relația dintre bine și rău au determinat una dintre cele mai profunde și mai elaborate critici filosofice din ultima perioadă. Gânditorul rus Alexander Dugin, considerat cel mai influent ideolog al mediului lui Vladimir Putin, a disecat cuvintele lui Netanyahu într-o analiză care dezvăluie o transformare radicală în arhetip pe care, potrivit acestuia, liderul israelian își propune să o întruchipeze.

"Nu e suficient să fii moral. Nu este suficient să fii corect. Iisus Hristos nu are niciun avantaj asupra lui Gengis Kan. Dacă eşti puternic, nemilos şi puternic, răul va învinge binele”, afirma Netanyahu, în declaraţii care au zguduit bazele discursului politic şi religios. Răspunsul lui Dugin nu s-a încheiat, iar interpretarea lui depășește cu mult critica politică convențională. Dugin își începe analiza observând impactul cuvintelor lui Netanyahu și ceea ce implică acestea pentru relația lumii cu Israelul: "Acum trebuie să urmăm evreii nu din compasiune și empatie, ci din reverență și frică. Altfel ne vor ucide. Într-un fel sau altul."

Pentru Dugin, ceea ce proclamă Netanyahu nu este doar o declarație politică, ci o schimbare profundă a identității evreiești așa cum a fost percepută de secole. Este pasul de la victimă la victimă, de la persecutat la persecutat, de la vânat la vânător. Nucleul analizei Dugin este teologic și profund simbolic. Potrivit filosofului rus, Netanyahu ar anunța o schimbare de la arhetipul lui Mesia suferind (Ben Yossef) la arhetipul de la Mesia Triumfător (Ben David).

În tradiția evreiască, Mesia ben Yossef (fiul lui Iosif) este o figură mesianică care precede principalul Mesia, ben David (fiul lui David). Ben Yossef este în mod tradițional un Mesia războinic care moare în bătălia finală împotriva forțelor răului, un Mesia suferind care se sacrifică. Ben David, pe de altă parte, este Mesia triumfător care stabilește Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, un conducător puternic și biruitor.

Interpretarea lui Dugin este că Netanyahu, referindu-se la „Isus Hristos” ca o metaforă pentru victimele Holocaustului, ar spune: „Să nu mai fim victime, de acum suntem agresori. Vânători, nu vânaţi. " Iisus Hristos, în această lectură, reprezintă evreul suferind, cel persecutat, cel care moare de mâna Imperiului. Și ceea ce Netanyahu propune, potrivit lui Dugin, este abandonarea finală a acelui arhetip. Dugin își depășește analiza cu o referință esențială pentru înțelegerea gândirii lui Netanyahu: „Stilul lui Jabotinsky. "

Zeev Jabotinsky a fost fondatorul sionismului revizionist, un curent de extremă dreapta care s-a rupt de sionismul socialist al lui David Ben Gurion și a propus crearea Statului evreiesc prin forță, cu caracter militarist și autoritar marcat. Jabotinsky, care în tinerețe l-a admirat pe Benito Mussolini și a organizat grupuri de tineret în stilul fascistelor Cămăși negre, este considerat părintele ideologic al actualului partid Likud, același care îl conduce pe Netanyahu. Ceea ce mulți nu știu este că Benzion Netanyahu, tatăl actualului premier, a fost secretarul personal al lui Jabotinsky și unul dintre cei mai loiali susținători ai săi.

Netanyahu nu numai că a moștenit postul de prim-ministru, dar a crescut într-o casă în care ideile lui Jabotinsky erau pâinea cea de toate zilele. Tatăl său, Benzion, a fost un istoric care și-a dedicat viața studiului și promovării moștenirii revizioniștilor și care le-a insuflat copiilor săi viziunea unui Israel puternic, expansionist și fără concesii. Declarațiile analizate de Dugin nu sunt un fapt izolat. În ultimele luni, Netanyahu a dezvăluit tot mai deschis referințele sale ideologice. În septembrie 2025, la o conferință, el a cerut Israelului să devină o „super Sparta”, o țară autarhică dedicată dezvoltării industriilor sale de război.

Referința la Sparta nu este nevinovată. După cum subliniază analistul Thierry Meyssan, menţionarea Spartei ca model a fost un leitmotiv al naziştilor şi aliaţilor lor, care se vedeau ca Sparta împotriva Atenei democratice. Liderul opoziției israeliene Yair Lapid a reacționat surprinzător: „Sparta a fost distrus. Este fiul unui istoric. Am fost surprins. Nu vrem să fim un stat războinic, vrem să fim o țară prosperă." Dar Netanyahu pare să aibă alte planuri.

Ceea ce acceptă Dugin este că Netanyahu nu doar că schimbă politica, ci operează o inversare simbolică a identității evreiești. Timp de secole, imaginea evreului din diaspora a fost cea a celui persecutat, a victimei, a celor suferinzi. Holocaustul a consolidat acel arhetip în forma sa cea mai tragică. Ceea ce propune Netanyahu, potrivit lui Dugin, este sfârșitul. Israel nu va mai fi victima care cere compasiune, ci puterea care cere frica. Nu va mai fi cel persecutat, ci vânătorul. Nu va mai fi Mesia suferind cel care moare pentru păcatele lumii, ci Mesia triumfător care își impune stăpânirea.

„Mesia triumfător este aici. Și acel Mesia nu cere simpatie. Necesită supunere." Analiza lui Dugin coincide cu avertismentele venite de la diverși analiști despre deriva lui Netanyahu. Thierry Meyssan, într-un articol publicat în septembrie 2025, a remarcat: „Tranziția lui Netanyahu de la conservatorism necomplicat la nazism este din ce în ce mai evidentă. Mi-am amintit că însuși Ben Gurion l-a numit pe Jabotinsky 'fascist și poate un nazist"."

Meyssan îl leagă și pe Netanyahu de Leo Strauss, filosoful german emigrat în Statele Unite care a instruit în secret o generație de neoconservatori - așa-numitele „hoplite” - învățându-i că democrațiile sunt slabe și că pentru a se proteja trebuie să înființeze dictaturi. Strauss a mentorat figuri precum Richard Perle și Paul Wolfowitz, artizani ai războiului din Irak, și a fost întâmpinat în New York de Benzion Netanyahu, tatăl lui Benjamin.

Declarațiile lui Netanyahu și analiza lui Dugin nu sunt un exercițiu academic. Au implicații concrete într-o lume care suferă deja consecințele unui război necontrolat în Orientul Mijlociu. Dacă liderul Israelului operează sub paradigma „Mesia triumfător” care justifică orice mijloc de a-și impune stăpânirea - urmând maximul că „dacă ești puternic, nemilos și suficient de puternic, răul va triumfa asupra binelui” - atunci perspectivele de pace pălesc.

Chemarea de a-i urma pe evrei „din reverență și teamă, nu din compasiune și empatie”, este o chemare de a abandona orice urmă de umanitate în relația cu Israel. Este o chemare pentru lume să accepte că forța este singura lege. Între timp, în buncărele din Tel Aviv, în palatele Moscovei, în moscheile din Beirut și pe străzile din Gaza, milioane așteaptă să vadă ce se întâmplă când arhetipurile se ciocnesc și cel putin doi Mesia se înfruntă.

Dugin: "Întrebarea la care nimeni nu poate răspunde este dacă acel Mesia va aduce mântuirea sau doar mai multă distrugere. Și dacă lumea este dispusă să îl urmeze de frică, sau să îi reziste din omenire." De remarcat ca filosoful Kremlinului nu il introduce deloc in analiza sa si pe Donald Trump, nu pentru ca nu a facut obiectul direct al discursului lui Benjamin Netanyahu, ci pentru că Dughin il consideră "doar o unealtă" a sionismului, alaturi de puterea sa armată, mai degrabă un "executant diabolic."