• Tweet

Un tratament experimental care acţionează simultan asupra a două mecanisme implicate în cancer a îmbunătăţit supravieţuirea pacienţilor cu o formă avansată de cancer pulmonar fără celule mici, comparativ cu pembrolizumab, una dintre imunoterapiile utilizate în prezent ca tratament de primă linie. Rezultatul provine dintr-un studiu clinic de fază III desfăşurat în China.

Cancerul pulmonar fără celule mici (NSCLC) reprezintă cea mai frecventă categorie de cancer pulmonar. În formele local avansate sau metastatice, alegerea tratamentului depinde, printre altele, de caracteristicile moleculare ale tumorii şi de expresia unor proteine care pot indica probabilitatea de răspuns la imunoterapie.

Una dintre acestea este PD-L1. La pacienţii ale căror tumori exprimă această proteină, medicamentele care blochează calea PD-1/PD-L1 pot împiedica celulele tumorale să dezactiveze răspunsul sistemului imunitar împotriva cancerului.

Medicamentul pembrolizumab, un anticorp care blochează PD-1, este utilizat de mai mulţi ani în tratamentul cancerului pulmonar fără celule mici avansat şi reprezintă una dintre terapiile de referinţă cu care sunt comparate noile tratamente.

Noul tratament, ivonescimab, este un anticorp bispecific conceput să acţioneze simultan asupra PD-1 şi VEGF.

Prima ţintă, PD-1, este implicată în mecanismul prin care tumorile pot limita răspunsul imun împotriva celulelor canceroase. VEGF, în schimb, favorizează formarea vaselor de sânge de care tumora are nevoie pentru a creşte şi contribuie, de asemenea, la crearea unui mediu tumoral care poate reduce eficienţa răspunsului imun.

Prin blocarea simultană a celor două căi, tratamentul urmăreşte atât intensificarea răspunsului imun împotriva tumorii, cât şi limitarea unor mecanisme care susţin dezvoltarea cancerului.

Eficacitatea acestei strategii este evaluată în studiul HARMONi-2, un studiu clinic randomizat, dublu-orb, de fază III, desfăşurat în 55 de spitale din China.

Studiul a inclus 398 de adulţi cu cancer pulmonar fără celule mici local avansat sau metastatic, care nu primiseră anterior tratament sistemic pentru boala avansată. Tumorile aveau o expresie PD-L1 de cel puţin 1%, măsurată printr-un indicator numit Tumor Proportion Score (TPS), care arată proporţia celulelor tumorale ce exprimă această proteină.

Pacienţii nu prezentau mutaţii EGFR sau modificări ALK pentru care există terapii ţintite specifice.

Participanţii au fost repartizaţi aleatoriu pentru a primi ivonescimab sau pembrolizumab, ambele administrate ca tratament unic.

Primele rezultate importante ale studiului HARMONi-2 au vizat supravieţuirea fără progresia bolii, adică perioada în care pacienţii au rămas în viaţă fără agravarea cancerului.

Aceste date au fost publicate în 2025 în revista The Lancet.

Timpul median de supravieţuire fără progresia bolii a fost de 11,14 luni în grupul tratat cu ivonescimab şi de 5,82 luni în grupul care a primit pembrolizumab. Supravieţuirea fără progresia bolii (PFS) măsoară timpul de la repartizarea în studiu/începerea tratamentului până la progresia cancerului sau deces, indiferent dacă între timp tratamentul a fost întrerupt.

În grupul care a primit noul tratament, riscul de progresie a bolii sau deces a fost cu aproximativ 49% mai mic decât în grupul tratat cu pembrolizumab, în perioada analizată.

La momentul publicării acestor rezultate, datele privind supravieţuirea globală nu erau încă suficient de mature pentru a permite stabilirea unui eventual avantaj al noului tratament asupra duratei de viaţă a pacienţilor.

Noua analiză intermediară, prestabilită în protocolul studiului, indică faptul că diferenţa dintre cele două tratamente nu se limitează la întârzierea progresiei cancerului.

Potrivit rezultatelor anunţate joi, noul anticorp a determinat şi o îmbunătăţire semnificativă statistic a supravieţuirii globale comparativ cu tratamentul de referinţă.

Supravieţuirea globală măsoară perioada de la intrarea în studiu până la deces, indiferent de cauză, şi este unul dintre cei mai importanţi indicatori utilizaţi pentru evaluarea beneficiului unui tratament oncologic.

Analiza a fost realizată după atingerea numărului de evenimente stabilit anterior pentru această evaluare, iar rezultatul a fost analizat de un comitet independent de monitorizare a datelor.

Companiile biofarmaceutice Akeso, din China, şi Summit Therapeutics, din Statele Unite, care dezvoltă tratamentul, nu au comunicat încă datele care să arate cât timp au supravieţuit pacienţii din cele două grupuri şi cât de mare a fost reducerea riscului de deces. Aceste informaţii sunt necesare pentru a putea evalua amploarea beneficiului observat.

Rezultatele complete urmează să fie prezentate la un congres medical internaţional şi transmise spre publicare într-o revistă de specialitate evaluată de alţi cercetători.

Rezultatul este important şi prin prisma tratamentului de comparaţie. Noul tratament nu a fost comparat cu placebo, ci direct cu o imunoterapie utilizată în practica oncologică pentru pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici avansat eligibili pentru acest tip de tratament.

Există însă o limitare importantă în ceea ce priveşte aplicarea rezultatelor la populaţiile din alte regiuni.

Toţi participanţii la HARMONi-2 au fost recrutaţi în China, unde terapia este autorizată ca tratament de primă linie al pacienţilor cu cancer pulmonar fără celule mici local avansat sau metastatic şi expresie PD-L1, indicaţia fiind aprobată în aprilie 2025 pe baza rezultatelor privind supravieţuirea fără progresia bolii. Diferenţele dintre populaţii, caracteristicile tumorilor şi practica medicală fac necesară confirmarea rezultatelor în studii internaţionale.

Tratamentul rămâne experimental în Statele Unite şi Europa.

În paralel sunt în desfăşurare programe internaţionale de fază III care evaluează această strategie în cancerul pulmonar.