• Tweet

După ce vinde discreționar și imoral creanțele aflate în plată ale clienților către firme dubioase de recuperare, fără nici cea mai mică justificare economică, CEC BANK are tupeul să-i mai întrebe pe aceștia dacă sunt de acord să plătească mai mult pentru presupuse „servicii competitive" viitoare.

În ediția din 9 februarie anul curent relatam cazul unui împrumutat, care s-a trezit că creanța i-a fost vândută, deși de mai bine de-un an de zile i se reținea lunar o anumită sumă de bani din pensie. Mai mult, după ce i-a vândut creanța, odioasa conducere a băncii a continuat să-i poprească bani din pensie în mod nelegal și samavolnic, până când omul s-a plâns publicației ZiuaNews, care a luat atitudine.

Creanță vândută pe șest, la coț de stradă

De reclamația depusă de dl. Gheorghe M., pe conducerea CEC BANK a durut-o drept în cot; totuși, după ce i-a furat bani acestuia din cont, în două luni consecutive, fără niciun drept - deoarece Banca denunțase contractul de împrumut și îi vânduse creanța la colț de stradă - a remis o rată recuperatorului, iar cealaltă rată fostului client grav prejudiciat în interesele sale. Mai exact, despre ce a fost vorba.

Pensionarul nostru a contractat un împrumut de 10.000 de lei de la CEC, după care l-a refinanțat în mai multe rânduri. Când a ajuns în imposibilitatea de-a plăti, i s-a pus poprire pe pensie suma lunară de 70 de lei. Pe parcursul întreg anului 2014, creditorul și-a încasat lunar banii, debitorul pensionar bucurându-se pentru soluția găsită de CEC BANK. Asta până când s-a trezit că creanța rămasă, în sumă de 5.630 de lei, i-a fost vândută - fără ca măcar să fie întrebat de vorbă - recuperatorului Secapital SRL din Luxemburg, reprezentată de KRUK România, care are o reclamă bine regizată, dar totodată mincinoasă, pe mai multe canale TV din țara noastră.

Aviz DNA!

Se știe foarte bine că prețul la care firmele de recuperare cumpără creanțele de la bănci se situează între 7 și 14% din prețul acestora. De unde se pune următoarea întrebare: de ce a preferat conducerea CEC BANK să încaseze o singură dată câțiva arginți de la Secapital SRL, când foarte bine îi putea recupera lunar de la debitor în maximum opt luni de zile, cu posibilitatea de a beneficia în timp întregul credit acordat? Răspunsul de bun simț nu poate fi decât următorul: datorită unor interese care opiniei publice îi scapă, bazate pe comisioane din șpăgi și alte asemenea. Că doar acționarul principal al instituției este statul și de aici se poate delapida în voie. Aviz DNA!

CEC recidivează

Nu este pentru prima dată când, asupra conducerii dualiste a CEC BANK, planează grave suspiciuni de corupție, spălare de bani și înșelăciune, ca să nu mai amintim de bătaia de joc la adresa clienților. Banca și-a permis de-a lungul timpului, mult prea adesea, să modifice în mod unilateral comisioanele percepute, după bunul plac, fără a da nimănui socoteală. Iar clienții au plătit fără să crâcnească, că ce erau să facă?! Nu mai târziu de anul trecut, pentru asemenea practici dolosive în defavoarea clienților, instituția a fost amendată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor cu o importantă sumă de bani. Cu alte cuvinte, s-a pupat piața independenței... O instituție a statului a fost amendată de o altă instituție cu capital de stat, iar banii au ajuns tot la bugetul statului, doar cetățeanul fiind cel păgubit și nimeni altcineva...

Clienții jecmăniți fără rușine

Revenind, după ce-a fost tratat ca ultimul om, deși plătea lunar rate pentru acoperirea creditului angajat, conducerea CEC i-a vândut clientului pe nimic creanța, înregistrând un prejudiciu contabilizat cu zâmbetul pe buze. Apoi, la data de 31.03.2015, i-a adresat dlui Gheorghe M. o notificare de-a dreptul deșănțată și scandaloasă. Cum omul a rămas cu un cont deschis la această bancă ticăloasă - în opinia lui îndreptățită -, banca i-a trimis câteva cuvinte de-a dreptul revoltătoare: „Ne bucurăm să venim în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră financiare cu o gamă diversificată de produse și servicii competitive"..., dar „Vă comunicăm că, în linie cu dinamica pieței financiar-bancare, Banca va revizui nivelul comisioanelor aferente operațiunilor derulate prin contul curent și de card, începând cu 01.06.2015" și „Aveți obligația de a vă prezenta la Bancă pentru actualizarea datelor personale cel puțin o dată pe an sau ori de câte ori intervin modificări ale acestora, urmând să semnați o nouă Fișă Client cu informațiile actualizate". Ce înseamnă asta, pe scurt? Că posesorul unui cont deschis la CEC BANK se va trezi cu alte comisioane pe cap, fiind obligat să mai și semneze, ca să fie jecmănit fără rușine.

Orice cont bancar poate fi denunțat unilateral de către client, în orice împrejurări

În încheierea notificării instituției, directoarele Raluca Bănuță și Mihaela Bujac, care semnează somația, îl informează pe client că nu trebuie să fie neapărat de acord cu modificările aduse la contractul inițial, dar este obligat să comunice refuzul aferent până la data de 30.05.2015. Că dacă nu, din 1 iunie 2015 se consideră că este de acord să fie jecmănit în continuare, după cum are chef conducerea CEC.

Ce nu știu majoritatea clienților băncilor, oameni de rând, constă în următorul aspect. În orice moment, fie că contul este ori nu blocat de vreun executor judecătoresc ori este grevat de vreo altă datorie către bancă sau de aiurea, clientul are dreptul de-a denunța unilateral contractul, fără nici cea mai sumară explicație. O stipulează cu maximă claritate Codul civil al României, cel puțin la art. 1276 alin. 2) și art. 1277, dar și altele. Și asta indiferent dacă acel cont este descoperit, urmând ca banca să-și recupereze ulterior debitul pe căile legale pe care le are la îndemână ori le găsește de cuvință.

Nici BCR nu e ușă de biserică

Într-o astfel de eroare intenționată - după părerea noastră - se află și Banca Comercială Română, care i-a refuzat în mod nelegal clientului Gheorghe Adrian T. (probabil și multor altora) închiderea contului bancar, în care nu se afla niciun franc, pe motiv că asupra acestuia nu-știu-care executor judecătoresc a înființat poprire. Adică, banca va încasa de la acest client, în continuare și cât are chef, tot felul de comisioane de administrare și alte speze, deși omul nu-l mai folosește.

Pentru a mima o oarecare stare de legalitate, conducerea BCR argumentează refuzul închiderii contului la cererea expresă a clientului, invocând prevederile art. 149 alin. 12 din Codul de procedură fiscală. Care prevederi n-au nici cea mai mică legătură cu denunțarea unilaterală a contului bancar și, în niciun caz, nu pot fi mai importante decât cele ale Codului civil, cu care intră în contradicție flagrantă, chiar dacă banca intenționează să-și jecmănească în continuare clienții, fie și după ce aceștia au renunțat la atari „servicii". Moment în care autoritățile statului, investite cu supravegherea financiară, ar trebui să se autosesizeze, pe baza celor expuse până aici. Dar numai dacă au chef...

Dan Coste