Misterul unor epidemii bizare din istorie. Dansul, râsul și somnul, contagioase și periculoase

Postat la: 05.08.2023 |

Misterul unor epidemii bizare din istorie. Dansul, râsul și somnul, contagioase și periculoase

Deși știința a avansat puternic în ultimii 200 de ani, inclusiv în domeniul medicinei, încă există mistere de neelucidat privind o serie de epidemii care au lovit în diferite părți ale lumii. Unele par hilare, dar la momentul respectiv au creat panică în rândul populației.

De-a lungul timpului epidemiile au secerat în rândul populației de pe glob. Unele dintre acestea au adus populația de pe anumite continente, cum a fost Ciuma Neagă în Europa medievală, de exemplu, în pragul extincției.

Dacă majoritatea epidemiilor au putut fi explicate din punct de vedere științific, adică se cunoaște exact de la ce bacterie, virus sau parazit au pornit, în cazul unor valuri ciudate de îmbolnăvire, planează încă misterul.

Culmea, misterul există chiar și în cazul unor epidemii apărute în anii '60 ai secolului al XX-lea, când medicina deja cunoscuse progrese impresionante. Trei dintre aceste epidemii sunt de-a dreptul bizare și nici astăzi nu există o explicație corerentă privind cauzele acestora.

Râsul este foarte sănătos, atât pentru starea de spirit, cât și pentru sănătatea psihică. Nu însă și atunci când devine molipsitor, obositor și poate duce la probleme grave de sănătate.

În anul 1962, în Tanzania a avut loc una dintre cele mai neobișnuite epidemii din istoria lumii. Este vorba despre o epidemie de râs.

Totul a început, la finele lunii ianuarie a anului 1962 în satul Tanganyka, cunoscut astăzi drept Kashasha. A început banal cu trei adolescente, de la școala cu internat din localitate, care se amuzau într-o pauză de cursuri.

Până la finalul zilei, 95 de persoane râdeau deja isteric fără să se mai poată opri.

În câteva zile, aproape toată școala a fost cuprinsă de această epidemie de râs isteric. Erau efectiv crize de râs care durau și câte 16 ore, izbucnind iar și iar, fără un motiv clar. În câteva luni școala a fost efectivă închisă. Fetele afectate au fost trimise de urgență în alte sate.

Acest lucru nu a făcut decât să răspândească epidemia. În lunile ce au urmat, satele Nshamba și Bukoba au fost afectate de epidemia de râs. Iar lucrurile nu s-au oprit aici. Din cauza epidemiei de râs au fost închise 14 școli cu peste 1.000 de oameni afectați.

Cei loviți de epidemie râdeau isteric, în crize care se repetau la câteva ore și care puteau dura și o zi întreagă.

Epidemia a durat nu mai puțin de doi ani și a cuprins o bună parte din țară. Pe lângă râs mai apăreau și alte simptome, precum probleme cu respirația, uneori erupții cutanate, flatulență sau urlete stridente.

Deși râsul a împiedicat procesul educațional și a provocat epuizare extremă în unele cazuri, nimeni nu a murit.

Epidemia s-a încheiat la fel de brusc cum a început. Deși au fost implicați numeroși specialiști în găsirea unei explicații pentru această situație, nimeni nu a venit cu un răspuns clar. Diagnosticul estimativ este de „isterie în masă", dar nimeni nu știe ce a provocat-o și cum de s-a răspândit atât de repede.

O altă epidemie, la fel de ciudată, a fost raportată în anul 2013 în satul Kalachi din Kazakhstan. Localnicii au fost cuprinși de o boală molipsitoare a somnului. Ei dormeau exagerat, aproape tot timpul, până în pragul stărilor comatoase. Situația a fost deosebit de gravă și a afectat destul de mulți oameni.

Totul a început în luna martie a anului 2013. Peste 140 de localnici din satul Kalachi și Krasnogorsk din Kazakhstan au început să adoarmă brusc, oriunde se aflau. Unii cădeau efectiv din picioare și adormeau pe loc. Mulți elevi adormeau instant la școală. Ba chiar și animalele erau afectate, cu crize de somn brusc și prelungit.

Mulți dintre cei care adormeau instantaneu puteau rămâne în această stare timp de 5-6 zile, aproape până la comă. Când se trezeau aveau pierderi de memorie, amețeală și dureri de cap.

Epidemia de somn a durat trei ani, iar autoritățile au fost nevoite să evacueze cele două sate, pentru că niciun specialist nu găsea o rezolvare și o soluție la această problemă.

Leonid Rikhvanov, un profesor și specialist rus, a precizat că o posibilă explicație este faptul că satele se aflau prea aproape de o mină de uraniu închisă încă din perioada URSS. Explicația nu este însă fără echivoc și încă nimeni nu poate spune ce a produs acea epidemie de somn.

În topul epidemiilor bizare se află și o întâmplare din Europa medievală: este vorba despre epidemia de dans din anul anul 1518.

Deși pare greu de crezut, este un fapt istoric cât se poate de real. Așa cum ne indică și denumirea, epidemia de dans presupunea crize incontrolabile de dans, continuate până la epuizare totală. Orașe întregi au fost afectat timp de două luni, fără niciun fel de explicație logică.

Totul a început în luna iulie a anului 1518, în orașul Strasbourg, pe atunci un oraș liber din cadrul Imperiului Romano-German. O femeie numită Troffea a ieșit în mijlocul străzii și a început să danseze. A dansat mai bine de o oră și s-a oprit doar după ce a căzut din cauza epuizării. După ce s-a odihnit, femeia s-a apucat din nou să danseze frenetic.

După câteva zile, peste 30 de persoane au fost afectate, dansând până la epuizare. Se odihneau și o luau de la capăt. Și o țineau așa cu zilele, până aproape mureau din cauza oboselii.

Autoritățile au crezut că soluția este să-i încurajeze pe dansatori, poate vor ajunge la epuizare și se vor opri.

Consiliile multor orașe germane afectate pe capete de această epidemie au angajat muzicieni și au organizat ringuri de dans. Aceste măsuri nu au făcut decât să răspândească și mai tare epidemia de dans. Sute de oameni dansau pe străzi până cădeau jos. O parte au murit din cauza epuizării.

În luna septembrie, epidemia a luat sfârșit. Pe cât de brusc a început, pe atât de repede s-a oprit. Nimeni nu știe nici până acum care au fost cauzele.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Misterul unor epidemii bizare din istorie. Dansul, râsul și somnul, contagioase și periculoase

Postat la: 05.08.2023 |

0

Deși știința a avansat puternic în ultimii 200 de ani, inclusiv în domeniul medicinei, încă există mistere de neelucidat privind o serie de epidemii care au lovit în diferite părți ale lumii. Unele par hilare, dar la momentul respectiv au creat panică în rândul populației.

De-a lungul timpului epidemiile au secerat în rândul populației de pe glob. Unele dintre acestea au adus populația de pe anumite continente, cum a fost Ciuma Neagă în Europa medievală, de exemplu, în pragul extincției.

Dacă majoritatea epidemiilor au putut fi explicate din punct de vedere științific, adică se cunoaște exact de la ce bacterie, virus sau parazit au pornit, în cazul unor valuri ciudate de îmbolnăvire, planează încă misterul.

Culmea, misterul există chiar și în cazul unor epidemii apărute în anii '60 ai secolului al XX-lea, când medicina deja cunoscuse progrese impresionante. Trei dintre aceste epidemii sunt de-a dreptul bizare și nici astăzi nu există o explicație corerentă privind cauzele acestora.

Râsul este foarte sănătos, atât pentru starea de spirit, cât și pentru sănătatea psihică. Nu însă și atunci când devine molipsitor, obositor și poate duce la probleme grave de sănătate.

În anul 1962, în Tanzania a avut loc una dintre cele mai neobișnuite epidemii din istoria lumii. Este vorba despre o epidemie de râs.

Totul a început, la finele lunii ianuarie a anului 1962 în satul Tanganyka, cunoscut astăzi drept Kashasha. A început banal cu trei adolescente, de la școala cu internat din localitate, care se amuzau într-o pauză de cursuri.

Până la finalul zilei, 95 de persoane râdeau deja isteric fără să se mai poată opri.

În câteva zile, aproape toată școala a fost cuprinsă de această epidemie de râs isteric. Erau efectiv crize de râs care durau și câte 16 ore, izbucnind iar și iar, fără un motiv clar. În câteva luni școala a fost efectivă închisă. Fetele afectate au fost trimise de urgență în alte sate.

Acest lucru nu a făcut decât să răspândească epidemia. În lunile ce au urmat, satele Nshamba și Bukoba au fost afectate de epidemia de râs. Iar lucrurile nu s-au oprit aici. Din cauza epidemiei de râs au fost închise 14 școli cu peste 1.000 de oameni afectați.

Cei loviți de epidemie râdeau isteric, în crize care se repetau la câteva ore și care puteau dura și o zi întreagă.

Epidemia a durat nu mai puțin de doi ani și a cuprins o bună parte din țară. Pe lângă râs mai apăreau și alte simptome, precum probleme cu respirația, uneori erupții cutanate, flatulență sau urlete stridente.

Deși râsul a împiedicat procesul educațional și a provocat epuizare extremă în unele cazuri, nimeni nu a murit.

Epidemia s-a încheiat la fel de brusc cum a început. Deși au fost implicați numeroși specialiști în găsirea unei explicații pentru această situație, nimeni nu a venit cu un răspuns clar. Diagnosticul estimativ este de „isterie în masă", dar nimeni nu știe ce a provocat-o și cum de s-a răspândit atât de repede.

O altă epidemie, la fel de ciudată, a fost raportată în anul 2013 în satul Kalachi din Kazakhstan. Localnicii au fost cuprinși de o boală molipsitoare a somnului. Ei dormeau exagerat, aproape tot timpul, până în pragul stărilor comatoase. Situația a fost deosebit de gravă și a afectat destul de mulți oameni.

Totul a început în luna martie a anului 2013. Peste 140 de localnici din satul Kalachi și Krasnogorsk din Kazakhstan au început să adoarmă brusc, oriunde se aflau. Unii cădeau efectiv din picioare și adormeau pe loc. Mulți elevi adormeau instant la școală. Ba chiar și animalele erau afectate, cu crize de somn brusc și prelungit.

Mulți dintre cei care adormeau instantaneu puteau rămâne în această stare timp de 5-6 zile, aproape până la comă. Când se trezeau aveau pierderi de memorie, amețeală și dureri de cap.

Epidemia de somn a durat trei ani, iar autoritățile au fost nevoite să evacueze cele două sate, pentru că niciun specialist nu găsea o rezolvare și o soluție la această problemă.

Leonid Rikhvanov, un profesor și specialist rus, a precizat că o posibilă explicație este faptul că satele se aflau prea aproape de o mină de uraniu închisă încă din perioada URSS. Explicația nu este însă fără echivoc și încă nimeni nu poate spune ce a produs acea epidemie de somn.

În topul epidemiilor bizare se află și o întâmplare din Europa medievală: este vorba despre epidemia de dans din anul anul 1518.

Deși pare greu de crezut, este un fapt istoric cât se poate de real. Așa cum ne indică și denumirea, epidemia de dans presupunea crize incontrolabile de dans, continuate până la epuizare totală. Orașe întregi au fost afectat timp de două luni, fără niciun fel de explicație logică.

Totul a început în luna iulie a anului 1518, în orașul Strasbourg, pe atunci un oraș liber din cadrul Imperiului Romano-German. O femeie numită Troffea a ieșit în mijlocul străzii și a început să danseze. A dansat mai bine de o oră și s-a oprit doar după ce a căzut din cauza epuizării. După ce s-a odihnit, femeia s-a apucat din nou să danseze frenetic.

După câteva zile, peste 30 de persoane au fost afectate, dansând până la epuizare. Se odihneau și o luau de la capăt. Și o țineau așa cu zilele, până aproape mureau din cauza oboselii.

Autoritățile au crezut că soluția este să-i încurajeze pe dansatori, poate vor ajunge la epuizare și se vor opri.

Consiliile multor orașe germane afectate pe capete de această epidemie au angajat muzicieni și au organizat ringuri de dans. Aceste măsuri nu au făcut decât să răspândească și mai tare epidemia de dans. Sute de oameni dansau pe străzi până cădeau jos. O parte au murit din cauza epuizării.

În luna septembrie, epidemia a luat sfârșit. Pe cât de brusc a început, pe atât de repede s-a oprit. Nimeni nu știe nici până acum care au fost cauzele.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE