Ploaia de diamante - un fenomen strălucitor din adâncul planetelor Jupiter și Saturn!

Postat la: 07.04.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

Pe planetele gigant gazoase Jupiter și Saturn plouă cu diamante. Metanul din atmosfera acestor planete este supus unor presiuni și temperaturi atât de extreme încât carbonul se cristalizează, formând diamante care "cad" spre nucleul planetelor. Oamenii de știință estimează că aproximativ 1.000 de tone de diamante se formează astfel în fiecare an.

În spațiul adânc al Sistemului Solar, acolo unde giganticele planete Jupiter și Saturn domină peisajul cosmic cu dimensiunile lor uriașe, are loc un fenomen care pare desprins dintr-un vis fantastic: ploaia de diamante. Departe de a fi o simplă metaforă, această idee este susținută de cercetări științifice serioase care sugerează că, în condițiile extreme din atmosferele acestor planete gazoase, diamantele chiar se formează și „cad" ca ploaia în adâncurile lor.

Jupiter și Saturn sunt compuse în principal din hidrogen și heliu, dar conțin și cantități semnificative de metan (CH₄), un compus format din carbon și hidrogen. Pe măsură ce metanul pătrunde mai adânc în atmosfera planetară, este supus la presiuni de milioane de ori mai mari decât cele de pe Pământ și la temperaturi de mii de grade Celsius.

În aceste condiții extreme, moleculele de metan se descompun, iar atomii de carbon se eliberează. Acest carbon liber se condensează și se transformă, mai întâi în grafit, apoi - sub presiune și temperatură tot mai mari - în diamante solide, la fel cum se formează și în mantaua Pământului, dar la o scară planetară mult mai vastă.

Odată formați, acești cristali de diamant încep să cadă prin straturile dense ale atmosferei, asemenea unor fulgi grei de zăpadă cosmică. Gravitația uriașă a acestor planete face ca diamantele să „plouă" în jos cu o viteză considerabilă, iar presiunea din ce în ce mai mare le-ar putea chiar mări dimensiunea în timpul căderii.

Unii cercetători cred că aceste cristale ar putea ajunge la dimensiuni vizibile, poate chiar mari cât un bob de mazăre sau mai mult, înainte de a fi absorbite sau topite în adâncurile interioare ale planetelor. Este posibil ca diamantele să nu supraviețuiască până la nucleu, ci să se transforme din nou în altă formă de carbon sub influența temperaturilor și presiunilor colosale.

Cercetătorii estimează că, pe Saturn de exemplu, se pot forma în jur de 1.000 de tone de diamante pe an, un volum care sfidează cu mult întreaga producție de diamante naturale de pe Terra. Acest calcul ia în considerare cantitatea de metan disponibilă, adâncimea stratului atmosferic și condițiile chimice și termodinamice necesare formării cristalelor.
Pe Jupiter, fenomenul este mai greu de cuantificat, dar este probabil chiar mai intens, având în vedere masa și presiunea mai mare a planetei.

Ploaia de diamante nu este doar un fapt curios, ci și o fereastră în fizica și chimia planetelor. Ea arată cât de diverse și neașteptate pot fi condițiile naturale în alte lumi. De asemenea, demonstrează cum un element obișnuit precum carbonul, prezent în multe forme (cărbune, grafit, diamant), poate suferi transformări spectaculoase în funcție de mediul în care se află.
Aceste procese nu doar că schimbă felul în care înțelegem planetele gigant, dar oferă și perspective pentru cercetarea exoplanetelor - lumi îndepărtate care pot avea condiții similare și, deci, forme de geologie și chimie complet necunoscute nouă.