O teorie a conspirației care întrece orice imaginație: Garguii din vechile catedrale nu ar fi sculpturi, cii ființe odată vii și pietrificate cu arme DEW!

Postat la: 01.03.2026 |

De fiecare dată când vizitez o biserică sau o catedrală, mă surprind petrecând mai mult timp uitându-mă în sus decât înainte de a începe cercetările mele despre Tartaria. Se spune că Catedrala Notre-Dame are aproximativ 100 de gargui și, cu cât îi studiez mai mult, cu atât mai mult cred că există mult mai multe lucruri decât ni s-a spus.

Nu sunt doar forme simple sau piese decorative - foarte multe dintre ele prezintă de fapt o anatomie atentă, fețe expresive și o tensiune reală prin membre. Meșterii zidari din Evul Mediu și din perioadele ulterioare erau foarte pricepuți, dar chiar și așa, realizarea manuală a unei singure creaturi detaliate din piatră putea dura săptămâni întregi, în funcție de piatră și de complexitatea designului. Înmulțiți asta cu 100 de figuri și veți obține un program de lucru important și organizat, care implică ateliere, muncitori și sculptori specializați.

Acest lucru ridică în mod natural întrebarea cine a fost responsabil pentru realizarea lor și în ce interval de timp a fost finalizată lucrarea. De asemenea, ridică problema designului, deoarece aceste figuri nu sunt monștri aleatorii inventați pe loc. Multe dintre ele prezintă o musculatură și o postură foarte specifice - genul de detalii pe care meșterii le realizează de obicei pe baza materialelor de referință. Istoric, pietrarii foloseau desene, cărți cu modele, sculpturi mai vechi sau animale reale atunci când lucrau la figuri complexe. Acest lucru face rezonabilă întrebarea ce surse au fost utilizate și cum s-a menținut coerența desenelor pe atât de multe piese separate, precum și pe continente.

Latura practică este la fel de interesantă, deoarece unele secțiuni ale catedralei Notre-Dame se ridică la aproximativ 30-35 de metri deasupra solului. Fiecare dintre aceste figuri grele din piatră a trebuit să fie ridicată la acea înălțime și fixată în siguranță în structură. Explicația repetată în mod obișnuit este că s-au folosit frânghii, scripeți și macarale cu roată de mână, dar dacă luăm în considerare greutatea, echilibrul și formele incomode implicate, devine clar că aceasta ar fi fost o operațiune logistică serioasă.

În plus, un număr mare de figuri par să se agațe de zidărie, lipindu-se de structură într-un mod care dă o puternică impresie de tensiune și mișcare. Numeroși cercetători independenți propun acum că aceste figuri erau odată creaturi vii, poziționate pe aceste clădiri ca paznici, ținând la distanță entitățile dăunătoare, motiv pentru care au adesea un aspect atât de înfricoșător.

În timpul ultimei Mari Resetări, dovezile pe care le-am adunat sugerează cu tărie că au fost folosite arme cu energie dirijată (DEW) pentru a pietrifica ființele vii, topind și deformând în același timp structurile de piatră. Dacă aceste figuri se leagă de perioada tartariană, atunci există posibilitatea ca unele dintre ele să nu fi fost sculptate în sensul convențional, ci să fi fost înghețate exact acolo unde stăteau de mulți, mulți ani.

Guy Anderson