• Tweet

În vara acestui an, Curtea de Apel Cluj a decis suspendarea Hotărârii de Guvern care permitea scoaterea din fondul forestier a aproape 40 de hectare de pădure pentru finalizarea hidrocentralei de la Răstolița. "Ingineria" era facuta de fosta conducere a Hidroelectrica prin Karoly Borbely (scos din schema de conducere de la 19 septembrie 2025 pe motiv de PNRR), in complicitate cu Sebastian Burduja, fostul ministru al Energiei. Borbely e de la UDMR, o organizatie obsedata de defrisarisarea si valorificarea cu parandărăt a padurilor din România. Rom silva si implicit Fondul Forestier sunt in administrarea directa si indirecta a UDMR.

Pe scurt, baronii de la Hidroelectrica - in frunte cu un udemerist de marcă - solicitau scoaterea de la Fondul Forestier a aproape 40 de ha de padure si defrisarea acestei suprafete, motivand ca Hidrocentrala de la Rastolnita este "un proiect de interes national" si ca e prinsa in PNRR. Ce urma sa se faca cu lemnul de pe cele 40 de ha de teren? Urma sa fie valorificat "in cadrul proiectului", cu alte cuvinte, se vindea cum se putea si banii urmau sa fie reinvestiti in proiectul de modernizare. Adica o varianta ca sa se piarda urma lemnului, printr-o licitatie mascata, sau printr-o negociere directa, cu un "investitor strategic", mai bine zis "de-al casei".

Numai ca manevra a fost mirosita de doua asociatii care au blocat manevra. Dosarul are ca părți Asociația Declic și Bankwatch România, în calitate de reclamanți, și compania de stat Hidroelectrica, alături de Consiliul Județean Mureș, ca pârâți. Cazul a reaprins dezbaterea asupra unui proiect cu rădăcini adânci în istoria energetică a României. Lucrările la amenajarea hidroenergetică Răstolița - care include baraj, lac de acumulare și o centrală electrică - au fost demarate în 1989, în ultimele luni ale regimului comunist. Autorizația de construire și acordul de mediu au fost emise în 1990, într-o perioadă în care legislația privind protecția mediului era aproape inexistentă.

Trei decenii mai târziu, proiectul este încă neterminat și se află prins între două viziuni contradictorii: nevoia de energie și protecția biodiversității. Hidrocentrala de la Răstolița a fost gândită pe finalul comunismului, actualizată în anii '90, relansată politic după 2022 și blocată de trei ori în instanță în această vară. Pe 4 iunie 2025, Curtea de Apel Cluj a suspendat acordul de mediu care stătea la baza „lucrărilor rest de executat".

Pe 24 iulie, aceeași instanță a suspendat Hotărârea de Guvern nr. 327/2025, care permitea scoaterea definitivă din fondul forestier a 37,5263 ha pentru finalizare. În 10 septembrie, Tribunalul Cluj a dispus oprirea lucrărilor până la judecata pe fond. Faptele sunt tranșante: proiectul e aproape terminat tehnic (cca. 92%), dar juridic stă pe loc.

Organizațiile Declic și Bankwatch au obținut în instanță suspendarea autorizațiilor care permiteau defrișările și lucrările finale la Răstolița. Principalele lor argumente se bazează pe mai multe date concrete:

• Debit instalat de doar 17 mc/s, ceea ce face ca centrala să producă o cantitate relativ „mică" de energie.
• Proiectul ar urma să asigure 0,081% din producția totală anuală de electricitate a României, adică aproximativ 46,3 GWh, într-o țară care produce anual peste 57 TWh.
• Hidrocentrala ar afecta habitate protejate din rețeaua europeană Natura 2000 și ar presupune defrișarea a 37,52 hectare de pădure.
• Autorizațiile de mediu ar fi fost suspendate în trecut, însă lucrările ar fi continuat, în ciuda hotărârilor judecătorești.
• Consiliul Județean Mureș ar fi extins ilegal termenul de finalizare a lucrărilor.

„Pentru o contribuție de doar 0,081% la producția anuală de electricitate, proiectul ar avea un impact devastator asupra mediului. Vorbim despre distrugerea unor habitate esențiale, printre care și unul dintre ultimele locuri de reproducere ale lostriței în România", declara la 10 septembrie Viviana Stoica, coordonatoarea campaniei de hidroenergie a Bankwatch. 

De partea cealaltă, compania de stat Hidroelectrica insistă că hidrocentrala este "un proiect de interes național", mintind cu nerusinare. Argumentele aduse în instanță și în spațiul public sunt următoarele:

• Răstolița face parte din strategia energetică națională, aprobată prin HG 900/2017.
• Proiectul este inclus în programul european REPowerEU, care finanțează investiții menite să reducă dependența energetică a statelor membre.
• Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a emis în 2022 o hotărâre prin care a exceptat proiectul de la unele prevederi ale legislației de mediu (Legea 292/2018)
• În contextul războiului din Ucraina, finalizarea proiectului ar întări independența energetică a României.
• În plus, fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja, a declarat că blocajele generate de litigii au produs pierderi masive. Hidroelectrica ar fi raportat pierderi estimate la 443 de milioane de euro pentru companie și pentru statul român.

Un punct central al disputei este raportul dintre beneficiile energetice și pierderile ecologice. ONG-urile vorbesc despre distrugerea iremediabilă a habitatelor, în timp ce Hidroelectrica invocă o suprafață defrișată infimă raportat la totalul pădurilor din România. ONG-urile susțin că nu este vorba doar de cifre, ci de calitatea ecosistemului. În plus, zona afectată face parte din Parcul Național Călimani și găzduiește specii rare de pește, precum lostrița.

Doar că legea nu îngăduie să „cumperi" aria protejată cu megawați; cere să demonstrezi că nu există alternative mai bune, că nu fragmentezi habitate, că nu distrugi locuri de reproducere ale unor specii protejate, sau că, la un nivel minim, există un plan de refacere al ecosistemului. hidrocentrala răstolița

Proiectul Răstolița a fost gândit la finalul anilor '80, într-o perioadă în care barajele și hidrocentralele erau considerate simboluri ale progresului industrial. În 1996, proiectul a fost modificat, debitul instalat scăzând de la 25 la 17 mc/s. De-a lungul anilor, investiția a trecut pe la Ministerul Mediului și apoi la Hidroelectrica, însă banii nu au fost suficienți pentru finalizare.

În 2002, Hidroelectrica a preluat șantierul și a adus lucrările la un stadiu de aproximativ 90%, dar în următorul deceniu proiectul a intrat într-o lungă perioadă de stagnare. De abia în 2022, odată cu REPowerEU și cu urgentările guvernamentale, proiectul a fost reactivat. Totuși, opoziția ONG-urilor și procesele din instanțe au blocat din nou avansarea.  Dacă hidrocentrala Răstolița ar fi fost cu adevărat vitală pentru independența energetică a țării, finalizarea ei ar fi trebuit să fie realizată în anii '90 sau 2000, când presiunile europene pentru protecția mediului nu erau la fel de puternice.