• Tweet

O stire care a apărut in urma cu doua zile arata ca Pamântul va traversa o criză de apă potabilă fără precedent. Stirea e de-a dreptul ingrijoratoare: in fiecare secundă la nivel global se pierde apa potabilă echivalenta a doua bazine olimpice.

In primul rând, fenomenul se datoreaza unei incalziri globale care modifică circuitele naturale ale apei potabile, dar nu acea incalzire globala de care s-ar face vinovat omul ca ar creste nivelul de dioxid de carbon din atmosferă. Este un fenomen natural descris in "ciclurile Milankovici", care descriu modul în care micile mişcări ale Pământului afectează clima planetei. Aceste cicluri sunt denumite după Milutin Milankovitch, un astrofizician sârb ce a început să investigheze cauzele erelor glaciare, din trecut, ale Pământului.

Cea mai recentă Eră Glaciară de pe Pământ a avut loc în timpul Pleistocenului, ce a durat din urmă cu 2,6 milioane de ani până cu 11.700 de ani în urmă. Timp de mii de ani, chiar şi regiunile temperate de pe glob erau acoperite de gheţari şi un strat de gheaţă. Pentru a determina modul în care Pământul a experimentat aceste schimbări climatice drastice de-a lungul timpului, Milankovitch a încorporat datele despre variaţiile poziţiei Pământului în timpul erelor glaciare din timpul Pleistocenului. El a studiat variaţiile de pe Pământ din ultimii 600.000 de ani şi a calculat cantitatea de variaţii a radiaţiilor solare produse în urma modificării parametrilor orbitei Pământului. Astfel, el a reuşit să asocieze cantităţile reduse de radiaţii solare din latitudinea nordică înaltă cu ere glaciare anterioare produse pe Terra, scrie Live Science.

Pe de alta parte, o pierdere majora de apă potabila, legat de incalzirea naturala ciclică, se face prin topirea ghetarilor. Acestia erau considerati rezervoare imense de apa potabilă, care ar fi reglat distributia de apă dulce a planetei. Numai ca topirea acestora se face in mari si oceane ceea ce duce la cresterea nivelurilor de apă sarata in intreaga lume. Mai nou s-a descoperit ca sun crusta terestra in afara panzelor freatice traditionale exista uriase trasee de apă potabilă, adevarate râuri si "oceane" care se retrag in golurile terestre de la mari adancimi, odata cu variatiile de presiune atmosferica de la suprafata. Dar si modificarea curentilor oceanici, sau curentilor de ser de la mare altitudine.

Peste toate, Inteligenta Artificială si goana după AGI si SAI presupune consumuri de apă imense pentru racirea instalatiilor din serverele din ce in ce mai mari cu procesoare din ce in ce mai puternice care formează "cloud"-urile globale. In momentul de fata, dupa cum arata o stire la fel de alarmanta, Inteligenta Artificiala a consumat in 2025 la fel de multa apa potabila ca si intreaga industrie a apei imbuteliate. După ce a combinat nevoile estimate de răcire ale centrelor de date cu datele în mare parte opace privind consumul de apă pe care companiile de tehnologie de top aleg să le dezvăluie, de Vries-Gao concluzionează că operațiunile de inteligență artificială consumă probabil între 312,5 miliarde și 764,6 miliarde de litri de apă pe an - încadrând și potențial depășind cele 446 de miliarde de litri de apă îmbuteliată pe care oamenii o beau la nivel global.

Aceste cifre exclud apa substanțială „încarnată" necesară pentru fabricarea cipurilor și hardware-ului de inteligență artificială, ceea ce l-a determinat pe cercetătorul Shaolei Ren de la UC Riverside să susțină că totalul real este chiar mai mare și că proiecțiile anterioare au fost prea conservatoare. Un studiu din 2023 arată că o simplă conversație cu un model AI consumă, indirect, apa necesară răcirii serverelor - aproximativ cât conținutul unei sticle. Conform acelorași cercetări, doar antrenarea modelului GPT-3 a implicat peste 5,4 milioane de litri de apă. Se estimează că GPT-5 a consumat pe antrenamente cel putin dublu, iar utilizarea acestei inteligente a OpenAI a consumat deja un miliard de litri de apă potabilă (racirea are nevoie de apă purificată). Daca punem la socoteală că Gemini, Grok, DeepSeek etc. - primele zece pe plan global - urmeaza la mici diferente in spatele Chat GPT, atunci vorbim de o estimare a consumului a peste 10 miliarde de litri de apă. Adică 0,01 kilometri cubi de apă.

Se estimează ca până în 2030 să se ajungă la 1 km cub anual, urmând ca până în 2050 dacă se păstrează trendurile să se ajungă la 1.000 de km cubi anual, odată cu dezvoltarea vitezelor procesoarelor și extinderii serverelor, precum și răcirea centralelor de energie electrică. Adică aproape o treime din cât consumă toate persoanele de pe planetă pentru a bea, a se spăla, sau alte activități casnice. Dacă și populația planetei crește iar apă rămâne limitată se pune problema ca AI va "bea" din apa oamenilor, iar unii vor muri de sete. Firește, apa aceasta despre care vorbim ca o consuma AI nu s-a volatilizat, ci este captivă în sistemele de răcire. Iar cifrele cresc pe masură ce se dezvoltă capacitățile de stocare și implicit de răcire a serverelor.

Sigur, la câtă apă există pe planetă pare puțin acum. Omenirea consuma anual 3.600 de kilometri cubi de apă potabilă (care reprezintă 2,5% din totalul de apă planetar - restul fiind apă sărată, apă din atmosferă, apă stocată în plante sau în organisme bilologice). Pe de altă parte, degajarea de căldură de la procesele de răcire va conduce într-un viitor apropiat la creșterea încălzirii globale cu 1-1,2 grade Celsius, ceea ce va duce și la topirii unei parti a ghețarilor, adică un aport de apă dulce în mari, oceane, dar și în atmosferă, ceea ce va aduce o cantitate de apă dulce suplimentară.

Chestiunea este, însă, mult mai amplă, întrucât se presupune că într-un viitor estimat la 10-15 ani, mare parte din supercomputerele și serverele folosite de AI vor fi cuantice, iar acestea au nevoie de capabilitați de răcire de o sută de ori mai mari, ele lucrând la temperaturi la care are loc superconductibilitatea. Intr-un astfel de viitor oamenii chiar nu vor mai avea ce să bea, dimpotrivă, apa stocată în organisme biologice (apă pură) să fie "cultivată" de AI pentru supraviețuire, caz în care chiar ca am fi ca în filmul Matrix, numai că mașinile nu ne-ar cultiva numai pentru energie, ca pe niște baterii, dar și pentru apă. Pentru activiștii preocupați de sustenabilitate, astfel de estimări pun sub semnul întrebării „costul real" al fiecarei interacțiuni digitale.

Pe plan local, la nivelul Europei, seceta se acutizeaza în mai toate regiunile fata de cele de la mijlocul anului trecut. De aceasta data pare ca e randul regiunilor dominate in mod traditional de circulatia atlantica. Platoul de maxim solar din acest ciclu a crescut treptat frecventa tiparelor cu circulatia de blocaj. Acestea domina acum peisajul european, depasind o frecventa de 50% din timp in aceasta toamna. Acest lucru se vede, prin faptul ca in ciuda unui Decembrie foarte secetos, nu vorbim de seceta in zona Campiei Romane sau a Moldovei.

Insa cu blocaje atat de frecvente, circulatia atlantica aproape ca a lipsit sau atunci cand nu a facut-o, a fost extrem de turbulenta. Din cauza traiectoriilor deviate ale ciclonilor atlantici (deviate de anticicloni de blocaj), zonele care primeau frecvent precipitatii din acesti cicloni au intrat intr-un deficit puternic de precipitatii. Situatia ar trebui sa se imbunatateasca treptat, pe masura ce parasim acest platou, in 2026. Faza scaderii solare, care urmeaza pana-n 2029/2030 va aduce regimuri anticiclonice ceva mai moderate si implicit mai putine perturbari ale fluxului atlantic. De aceea, in România se preconizeaza o seceta mai mare decat cea medie eruropeana, dar agravata de contextul mondial, ceea ce va duce la prabusirea agriculturii si la educerea rezervelor de hrana, implicit datorate lipsei apei potabile.