• Tweet

Șefa de cabinet a Casei Albe, Susie Wiles, a făcut o serie de evaluări neobișnuit de directe - unele dintre ele deloc flatante - despre președintele Donald Trump, agenda celui de-al doilea mandat și cercul său de putere, într-o amplă serie de interviuri publicate de revista Vanity Fair.

Declarațiile, culese de jurnalistul Chris Whipple pe parcursul ultimului an, au provocat șoc și confuzie în interiorul administrației Trump, atât prin sinceritate, cât și prin temele abordate. După publicarea interviurilor în Vanity Fair, Wiles a scris că declaraţiile ei au fost scoase din context. „Articolul publicat în această dimineaţă este un articol tendenţios despre mine şi despre cel mai bun preşedinte, personal al Casei Albe şi cabinet din istorie", a scris Wiles pe X.

În cadrul a peste 10 interviuri, Wiles a vorbit sincer despre munca sa pentru Trump, spunând că preşedintele „are personalitatea unui alcoolic", în ciuda faptului că este cunoscut ca fiind abstinent. Ea a recunoscut, de asemenea, apetitul preşedintelui pentru răzbunare şi admite că multe dintre acţiunile sale din al doilea mandat au fost motivate de dorinţa de răzbunare. Wiles sugerează că Trump urmăreşte schimbarea regimului din Venezuela prin campania sa de bombardare a ambarcaţiunilor, contrazicând justificările oficiale în privinţa acestor atacuri.

Totoadă, ea a descris mai multe domenii controversate în care preşedintele i-a ignorat sfaturile, inclusiv în ceea ce priveşte expulzările şi graţierile. Comentariile, făcute într-o serie de conversaţii pe care le-a avut în ultimul an cu autorul Chris Whipple, sunt surprinzătoare atât prin sinceritate, cât şi prin subiectele abordate. Wiles - care a afirmat marţi că vorbele ei au fost scoase din context într-un „articol de atac" - este cunoscută în interiorul Casei Albe ca o persoană prudentă, cu puţini adversari interni, spre deosebire de bărbaţii care au ocupat această funcţie în primul mandat al lui Trump.

Ea a păstrat încrederea lui Trump, în parte datorită faptului că a condus o echipă funcţională, care nu încearcă să limiteze impulsurile preşedintelui. Trump se referă în mod regulat la asistenta sa principală ca fiind „cea mai puternică femeie din lume", care are capacitatea de a influenţa afacerile globale printr-un singur telefon. Deşi este o prezenţă aproape constantă în timpul întâlnirilor şi apariţiilor sale publice, declaraţiile sale publice din timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump s-au limitat la câteva interviuri de convenienţă.

Profilul său discret face ca aceste comentarii din discuţiile sale cu Whipple, a cărui carte „The Gatekeepers" este considerată o lucrare fundamentală despre rolul şefului de cabinet, să fie cu atât mai frapante. Wiles a spus că Trump guvernează cu convingerea că nu există nimic ce nu poate face. Nimic, zero, nimic. „Alcoolicii cu funcţionalitate ridicată sau alcoolicii în general, personalităţile lor, sunt exagerate când beau", a spus ea. „Aşa că sunt oarecum expertă în personalităţi puternice", afirmă Wiles. Articolul menţionează că ea a crescut cu un tată alcoolic - legendarul comentator sportiv Pat Summerall.

În interviurile cu „Vanity Fair", Wiles a recunoscut în special că „ar putea exista un element de" răzbunare în urmăririle penale împotriva oponenţilor politici ai lui Trump. „Adică, oamenii ar putea crede că pare răzbunător", a spus ea ca răspuns la o întrebare despre urmărirea penală eşuată a fostului director al FBI, James Comey. „Nu pot să vă spun de ce nu ar trebui să credeţi asta", a adăugat Wiles. „Nu cred că se trezeşte dimineaţa gândindu-se la răzbunare. Dar când apare ocazia, va profita de ea", a precizat ea.

Wiles a descris de mai multe ori situaţii în care sfaturile ei nu au fost luate în considerare. Când a fost întrebată despre acuzaţiile de fraudă ipotecară împotriva procurorului general al New Yorkului, Letitia James, ea a răspuns: „Ei bine, asta ar putea fi singura răzbunare". Wiles a oferit evaluări puţin măgulitoare şi despre mai mulţi dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai preşedintelui în interviuri. Despre vicepreşedintele JD Vance, ea a spus că „de un deceniu este un adept al teoriilor conspiraţiei" şi a sugerat că evoluţia sa de la critic al lui Trump la aliat loial a fost „oarecum politică".

Despre miliardarul din domeniul tehnologiei şi fostul aliat al lui Trump, Elon Musk, Wiles a spus că este „un consumator declarat de ketamină" şi „o persoană ciudată, aşa cum cred că sunt geniile". Cu toate acestea, acţiunea sa de a desfiinţa Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională a „consternat-o". Wiles a recunoscut, de asemenea, că Trump nu avea dovezi care să susţină acuzaţia sa că fostul preşedinte Bill Clinton a vizitat insula privată a infractorului sexual condamnat Jeffrey Epstein. „Nu există dovezi", a spus Wiles despre presupusele vizite ale lui Clinton. Când „Vanity Fair" a întrebat dacă există ceva incriminatoriu despre Clinton în dosarele Epstein, ea ar fi adăugat: „Preşedintele s-a înşelat în privinţa asta".

Referindu-se la procurorul general Pam Bondi, Wiles a spus că aceasta „a eşuat complet" în modul în care a gestionat dosarele Epstein. „Cred că a dat complet greş în a aprecia că acesta era grupul ţintă care se interesa de acest lucru", a spus Wiles despre Bondi, care a dat dosare cu materiale despre caz unui grup de influenceri conservatori. „Mai întâi, le-a dat dosare pline cu nimic. Apoi a spus că lista martorilor sau lista clienţilor se află pe biroul ei. Nu există nicio listă de clienţi şi cu siguranţă nu se afla pe biroul ei". (Bondi a apărat-o pe Wiles într-o postare pe X marţi, numind-o „dragă mea prietenă" şi scriind despre administraţie: „Suntem o familie. Suntem uniţi.")

Într-un alt comentariu frapant, Wiles l-a descris pe Russell Vought, coautor al proiectului conservator Project 2025 şi şef al Oficiului de Management şi Buget, ca fiind „un fanatic absolut de dreapta". (Vought a scris mai târziu pe X că Wiles este „aliata" lui şi o şefă de cabinet „excepţională".) Wiles şi-a exprimat, de asemenea, unele rezerve politice pe parcursul interviurilor.

În ceea ce priveşte expulzările, ea a spus că administraţia trebuie să „analizeze mai atent", pentru a evita greşelile. Iar în privinţa Venezuelei, ea a spus că preşedintele „vrea să continue să arunce în aer ambarcaţiuni până când (preşedintele Nicolás) Maduro va ceda", adăugând: „şi oameni mult mai deştepţi decât mine în această privinţă spun că aşa va fi". Ea a recunoscut că Trump ar avea nevoie de autorizarea Congresului pentru a efectua atacuri în Venezuela, despre care el a spus că vor avea loc „în curând".

Wiles mărturiseşte, de asemenea, că l-a îndemnat pe Trump să nu-i graţieze pe cei mai violenţi revoluţionari din 6 ianuarie 2021, sfat pe care acesta l-a ignorat în cele din urmă, şi a spus că l-a presat fără succes să amâne anunţarea tarifelor majore în contextul a ceea ce ea a descris ca fiind un „dezacord uriaş" între consilierii săi. Ea a recunoscut, pe de altă parte, că doreşte ca preşedintele să se concentreze mai mult pe economie şi mai puţin pe Arabia Saudită şi a evaluat potenţialii succesori, distingând modul în care personalităţi precum Vance şi secretarul de stat Marco Rubio au ajuns să-l susţină pe Trump după ce iniţial s-au opus lui.

După publicarea interviurilor, marţi dimineaţă, consilierii şi aliaţii lui Trump de la Casa Albă au fost şocaţi de unele dintre evaluările brutal de sincere. „Este în toate discuţiile de grup", a declarat un aliat al lui Trump pentru CNN, adăugând: „Toată lumea este şocată şi confuză". „Vai", a reacţionat un consilier senior al Casei Albe.

După publicarea interviurilor în Vanity Fair, Wiles a scris că declaraţiile ei au fost scoase din context. „Articolul publicat în această dimineaţă este un articol tendenţios despre mine şi despre cel mai bun preşedinte, personal al Casei Albe şi cabinet din istorie", a scris Wiles pe X. „Contextul semnificativ a fost ignorat şi o mare parte din ceea ce eu şi alţii am spus despre echipă şi despre preşedinte a fost omis din articol. După ce l-am citit, presupun că acest lucru a fost făcut pentru a crea o imagine extrem de haotică şi negativă despre preşedinte şi echipa noastră", a comentat ea.

Într-o reacţie acordată New York Post, Trump a spus că este de acord că are o „personalitate posesivă şi dependentă", dar a respins speculaţiile că slujba lui Wiles ar putea fi în pericol. „Nu l-am citit (interviul), nu citesc Vanity Fair - însă ea a făcut o treabă fantastică", a spus Trump. Într-o declaraţie separată, secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt, a spus că Trump „nu are un consilier mai bun sau mai loial decât Susie". „Întreaga administraţie îi este recunoscătoare pentru conducerea sa constantă şi o susţine pe deplin", a adăugat Leavitt.

Vicepreşedintele Vance a recunoscut marţi, în timpul unui discurs în Pennsylvania, că „uneori" este un adept al teoriilor conspiraţioniste, dar că el crede doar „în teoriile conspiraţioniste care sunt adevărate". El a apărat-o pe Wiles, în ciuda a ceea ce el a numit dezacorduri ocazionale. „Suntem de acord în mult mai multe privinţe decât suntem în dezacord", a spus el. „Dar nu am văzut-o niciodată să fie neloială faţă de preşedintele Statelor Unite, iar asta o face cea mai bună şefă de cabinet a Casei Albe pe care preşedintele şi-ar putea-o dori", a declarat Vance.

Whipple şi-a apărat articolul într-un interviu acordat marţi seara lui Anderson Cooper de la CNN, menţionând că toate interviurile pe care le-a realizat pentru articol au fost înregistrate. „Totul a fost pus scrupulos în context", a punctat el. „Dovada este că nu au putut contesta niciun singur fapt", a arătat jurnalistul.

Interviul a stârnit speculaţii intense în cercurile lui Trump, cu o întrebare centrală: de ce ar face Wiles asta? Căuta să se răzbune pe cineva? Este pe cale să plece? A existat o neînţelegere cu jurnalistul cu privire la care dintre remarci sale erau oficiale şi care puteau fi publicate?

Toată lumea a fost de acord cu un lucru: Wiles este una dintre cele mai calculate şi mai strategice persoane din politică - iar un interviu ca acesta trebuie să însemne ceva. Un consilier a remarcat că Wiles, în postarea sa pe X, nu a negat că a făcut comentariile. Altul a spus că fiecare citat părea să fie vocea ei.