Interviu exceptional cu Miklos Lukacs: Marele război al secolului al XXI-lea e unul antropologic. Omul în slujba tehnologiei vs tehnologia în slujba oamenilor!

• Tweet

Într-un excepțional interviu acordat analistului internațional Alvaro Peñas Lopez și publicat în The European Conservative, profesorul peruan Miklos Lukacs de Pereny atrage atenția asupra transumanismului și ideologiilor care urmăresc să transforme umanitatea, despre progresul tehnologic și tranziția către homo deus, despre noua „moralitate" progresistă și rezistența la această evoluție profund antiumană.

Câteva date biografice:

Miklos Lukacs de Pereny (născut în 1975, la Lima) este un profesor universitar din Peru specializat în filosofia tehnologiei. El deține un doctorat în Management și un masterat în Managementul Inovării la Universitatea din Manchester, Marea Britanie, un masterat în Dezvoltare Internațională la Universitatea din Wellington, Noua Zeelandă, și este licențiat în medicină veterinară la Universidad Mayor de Chile. De asemenea, este absolvent al programului de Inteligență Artificială al Universității Oxford.

În prezent, este profesor titular de știință și tehnologie la Universitatea San Martin de Porres din Peru și profesor invitat de etică și tehnologie la Panamerican Business School din Guatemala. A fost lector la Universitățile Essex și Manchester din Anglia și ESAN din Peru, cercetător principal la Mathias Corvinus Collegium din Ungaria și cercetător invitat la Institutul de Tehnologie din Paris. A susținut conferințe academice și publice în: Anglia, Argentina, Brazilia, Chile, China, Cuba, Ecuador, Franța, India, Indonezia, Mexic, Peru, România, Scoția, Suedia și Ungaria. În prezent locuiește în Anglia.

Lukacs tocmai și-a publicat prima carte, Neo entes: Tecnología y cambio antropológico en el siglo XXI („Neo entități: Tehnologie și schimbare antropologică în secolul XXI"), în care avertizează asupra pericolelor transumanismului.

În cartea dumneavoastră vorbiți despre progresism ca despre o religie. Cum promovează această religie transumanismul?

O promovează ca pe o îmbunătățire materială, ca pe o idee de progres în care omul este îmbunătățit, Îl înlocuiește pe Dumnezeu și chiar devine Dumnezeu datorită tehnologiei. Această abordare este o falsă și goală promisiune. Condiția sine qua non a acestui proces este că ființa umană încetează să mai fie umană. Veți progresa, dar costul acestui progres este că veți înceta să mai fiți ceea ce sunteți. Astfel, homo sapiens poate tranziționa către un homo deus sau orice altceva, către ceea ce eu numesc o neo-entitate. Practic, tehnologia îți va permite să fii orice vrei, aceasta fiind una dintre promisiunile progresului.

Acest progres tehnologic este însoțit de un progres moral postmodern, în care toate valorile iudeo-creștinismului devin irelevante. Această morală progresistă este cu totul anticreștină. Vom fi mai buni din punct de vedere intelectual, cognitiv, fizic și moral, dar această moralitate este, de fapt, o amoralitate, întrucât nu are niciun reper. Este o moralitate relativistă.

Ideea de homo deus îmi amintește de „omul nou" sovietic și de alte experimente similare, care rupe omul de rădăcinile sale și îl modelează de parcă ar fi lut.

Într-adevăr, această idee a omului nou nu este nouă, ci există de mult timp. De exemplu, îi citez pe iluminiștii secolului al XVIII-lea, în special pe Marchizul de Condorcet (n.r. - Marie-Jean-Antoine-Nicolas de Caritat) și pe Denis Diderot, care se jucau deja cu această idee a perfectibilității perpetue a ființei umane. Diderot prezicea deja ascensiunea „supraomului" prin reconfigurarea și redefinirea omului. Acest lucru nu se putea în secolul al XVIII-lea, dar este posibil astăzi. Tehnologii precum inteligența artificială, editarea genelor sau robotica au potențialul demonstrat de a reconfigura ființa umană ca specie.

Întorcându-ne în trecut, darwinismul, cu ideea de strămoș comun, este o torpilă la linia de plutire a creștinismului care plasa ființa umană într-o categorie specială, creatura preferată a lui Dumnezeu. Apoi a venit Herbert Spencer cu darwinismul social și „supraviețuirea celui mai adaptat", de unde au ieșit rasismul științific și eugenia. Acest întreg proces contrazice credința creștină potrivit căreia suntem cu toții egali, că suntem copiii lui Dumnezeu. În veacul trecut am văzut consecințele acestui proces, consecințe care sunt bine ilustrate de comunism și de aspirația lui homo sovieticus, un om invincibil, nu la nivel individual, ci colectiv, ca parte a Uniunii Sovietice.

Dar toată această idee a progresului tehnologic ca garant al unei lumi mai bune s-a dovedit deja falsă. La începutul secolului al XX-lea se vorbea despre sfârșitul războiului datorită progresului, însă rezultatele au fost Primul și al Doilea Război Mondial.

Da, această idee a progresului postulează că ființele umane sunt imperfecte, inferioare și indezirabile, că trebuie să fie îmbunătățite. Este o idee de progres profund antiumanistă și anticreștină. Este împotriva ființei umane. Principalul critic al acesteia este John Gray care, în cartea sa Straw Dogs („Câini de paie"), afirmă că este absurd să crezi că progresul tehnologic implică și progres moral. Gray susține în mod corect că oamenii nu s-au schimbat, noi fiind în esență aceiași ca în urmă cu 2000 de ani.

Cu toate acestea, această idee traversează toate mișcările progresiste postmoderne: tehnologia este motorul schimbării. Prin urmare, indiferent de dezbaterile politice sau economice, procesele actuale nu pot fi înțelese fără a încorpora variabila științifică și tehnologică. Dacă le omitem, vom crea o dinamică politică contemporană care nu este precisă. De exemplu, prima revoluție industrială a fost determinată de o anumită tehnologie, motorul cu aburi. Treizeci de ani mai târziu, au apărut industriile textile; tehnologia a generat un nou proces economic: capitalismul modern. Noile tehnologii sunt mult superioare motorului cu aburi, pentru că nu au doar potențialul de a modifica mediul uman, ci și de a reconfigura însăși ființa umană. Aceste tehnologii dau naștere unui nou model economic, și anume trecerea de la economia fizică la cea digitală. Acest nou model va stabili noi relații de putere economică și noi forme de dinamică politică. Prin urmare, să privești politica de astăzi prin lentila trecutului, ca pe o dispută între stânga și dreapta ivite în secolul al XVIII-lea, este anacronic. Războiul secolului al XXI-lea nu este doar un război politic, economic, cultural sau social. Marele război al acestui veac este războiul antropologic dintre viziunea progresistă care concepe ființa umană ca fiind perfectibilă și cea potrivit căreia omul trebuie să-și păstreze demnitatea și integritatea. Omul în slujba tehnologiei versus tehnologia în slujba oamenilor.

Vedem că în diferite țări încep să fie puse în aplicare legi privind persoanele transsexuale. Dacă acceptăm că o persoană își poate defini sexul după bunul plac, nu vom deschide astfel ușa și altor fenomene, precum „trans-vârsta" sau „trans-specia"?

Exact despre asta este vorba. Aceste variații ale speciilor umane și nu numai sunt ceea ce eu numesc neo-entități, deși definiția mea nu se limitează la lumea fizică și include și creațiile digitale. Asistăm deja la această reconfigurare a omului, fiind din ce în ce mai puțin posibil până și să deosebim bărbatul de femeie. În numele acestui progres tehnologic, toate categoriile de ființe umane sunt golite de conținutul lor ontologic. Aceasta înseamnă că nu există o singură categorie sexuală, ci sute de genuri, sau că nu există nicio diferență între adulți și copii, nu numai ontologic, ci și moral în ceea ce privește deciziile pe care le pot lua, cu toții fiind incluși în termenul de „persoane". Îi auzim pe politicienii progresiști afirmând că diversitatea sexuală este îmbrățișată de „persoane" atât timp cât există consimțământ.

Prefixul „trans-" nu este întâmplător. Transumanismul, adică tranziția omului, derivă din categoriile pre-transumaniste: transsexual sau transgender, transrasial, trans-vârstă, trans-specie, trans-capabil etc. Poți include orice în categoria „trans", golind astfel omul de conținutul său ontologic. Poți fi orice - aceasta înseamnă redefinirea - și poți folosi tehnologia pentru schimbare, pentru reconfigurare. Constatăm aceasta în ceea ce privește femeile trans care participă în concursurile de frumusețe sau în sporturile feminine. Este vorba de redefinirea și reconfigurarea ființei umane.

Nu vă este teamă că veți fi acuzat de teoria conspirației?

Nu, nu mă deranjează. Termenul de „teoretician conspiraționist" provine din ignoranța oamenilor cu privire la evoluțiile științifice și tehnologice recente, cum ar fi, de exemplu, faptul că gameții masculini și feminini, adică spermatozoizii și ovulele, pot fi obținuți din celule stem. Acest lucru a fost realizat în 2014, un articol fiind publicat în Nature, cea mai prestigioasă revistă științifică din lume. Anul trecut, Institutul de știință Weizmann din Israel a creat embrioni artificiali de șoarece din acești gameți. Tehnic vorbind, sperma ar putea fi obținută din celulele stem ale femeii, eliminând astfel bărbatul din procesul reproductiv. Și aici intră în joc noile masculinități, heteropatriarhatul și toate aceste atacuri brutale asupra masculinității.

Și care ar fi scopul final al acestui întreg proces de reconfigurare?

Toate acestea conduc către principala agendă care reglementează aceste intervenții, și anume agenda de mediu. Aceasta este „agenda-mamă" a progresismului, care blamează omul pentru criza mediului înconjurător. Potrivit acesteia, oamenii poartă vina pentru schimbările climatice, prin teribilul instrument al capitalismului. Este „ciuma umană", concept inventat de David Attenborough în 2013, pe care folosit de capitalism pentru a distruge Mama Pământ și care este, prin urmare, o amenințare la adresa existenței speciei noastre. Acest risc existențial necesită măsuri justificabile moral prin care planeta să fie salvată. Aici intervin controlul populației și toate agendele: avortul, ideologia LGBT, educația sexuală, feminismul radical și ideologia trans. „Diversitatea", în care sunt îndoctrinați copiii și adolescenții, promovează relațiile non-heterosexuale care nu duc la procreare și care urmăresc, de fapt, reducerea populației.

Apoi avem feminismul, care nu înseamnă emanciparea femeilor, ci urmărește să incrimineze comportamentul sexual natural al bărbaților. Urmează specisismul și animalismul, care caută să sporească moralitatea animalului și să diminueze calitatea morală a omului. Umanizezi animalul și dezumanizezi omul. Și, în sfârșit, eutanasia, care, ca și avortul, obiectualizează și instrumentalizează omul, care devine un obiect dispensabil. Nu se mai pune problema de a ajuta o persoană să se descurce, ci că, din punct de vedere al raportului cost-beneficiu, este mai ieftin să o ucizi.

Adevăratul pericol al acestui război antropologic este că, în cele din urmă, potrivit criteriilor malthusiene și post-darwiniene, toate mijloacele de reducere a „ciumei" sunt justificate. Este un proiect eugenic pe față, iar noi știm cum sfârșesc toate aceste experimente. Cel mai mare pericol este că toată reproducerea umană va fi în mâinile tehnologiei, iar acesta ar fi sfârșitul omului. Ar însemna crearea lui homo deus, dar nu întreaga populație, ci doar minoritatea care controlează, comercializează, produce, reglementează și supraveghează aceste tehnologii. Deja dispunem de tehnici de pre-implantare genetică și de fertilizare in vitro; în Marea Britanie există legea „celor trei părinți"; Universitatea din Eindhoven lucrează la crearea de pântece umane artificiale; există chiar și bone postpartum cu inteligență artificială, care controlează dezvoltarea bebelușilor fără ca mamele să ia parte. Nu este science fiction, ci realitatea.

Există rezistență la această agendă transumanistă?

Da, una foarte puternică. Cei mai mulți oameni simt că acest lucru este greșit și resping agendele trans, LGBT sau feministe, însă problema este că nu prea știu despre ce e vorba. Și mai există o lipsă de inițiativă politică, deoarece populațiile au fost „îmblânzite" prin tehnici de epuizare și demoralizare: COVID, criza economică și cea energetică și așa mai departe. Dacă nu reacționăm la timp, ne vom confrunta foarte curând cu un sistem de coerciție prin control tehnologic - [un sistem de credit social] asemenea celui deja existent în China.

Traducere realizată de: Dragoș Moldoveanu.
Preluare de pe R3Media.