• Tweet

Ioan Muntean este sibianul care, la finele săptămânii trecute, a fost scos la înaintare de liderii PSD la nivel central la întâlnirea cu președintele Klaus Iohannis, convocată pentru referendumul pe tema Justiției.

Contestat de Asociația foștilor deținuți politici din Sibiu, ai cărui lideri susțin că are un carnet de membru care nu este valabil, Ioan Muntean se recunoaște prins într-o vâltoare de interese politice. "Eu chiar am fost impresionat de președinte. Și nu i-am mai citit întrebarea pe care mi-au dat-o cei de la PSD", povestește acum Ioan Muntean.

În ultima zi a săptămânii trecute, la consultările pe tema iminentului referendum pe Justiție propus de președintele României, Klaus Iohannis, șeful suprem al PSD a refuzat să meargă. În schimb l-a trimis pe Eugen Nicolicea, vicepreședintele Camerei Deputaților, care a venit însoțit de doi foști deținuți politici, după cum i-a prezentat. Unul din cei doi este Ioan Muntean (73 de ani), care tocmai s-a întors din Statele Unite, unde a locuit în ultimii 30 de ani. Este născut în Rășinari, a crescut în Sibiu, iar Asociația foștilor deținuți politici de aici susține că are un carnet de membru care nu este valabil, deoarece tocmai i l-au reînnoit pe baza unui vechi carnet are a fost emis fără să existe documente justificative.

În spatele poveștii, arată însă Ioan Muntean, stă o istorie de peste 30 de ani, pe care cei din PSD au reciclat-o în interesul lor. "Dar și eu am avut interesele mele. Să mă întâlnesc cu președintele României. Și să îi spun despre cum a murit în brațele mele profesorul sibian Ioan Sava", povestește acum sibianul scos la înaintare de pesediști în lupta cu Iohannis.

Imediat după întâlnirea cu Iohannis, ca urmare a discuțiilor referitoare la faptul că, de fapt, Ioan Muntean ar fi fost un deținut de drept comun, și nu politic, liderii PSD au emis un comunicat de presă căruia i-au atașat două imagini ale unui carnet de membru, emis pe numele lui Ioan Muntean în data de 29 martie 2019, de către Asociația foștilor deținuți politici (AFDP), filiala Sibiu. Ai cărei lideri, susțin acum că respectivul carnet a fost emis "cu cântec". Mai precis, în baza unui alt carnet emis acum 27 de ani de către un fost secretar al Asociației sibiene - decedat între timp. "Orice carnet de membru se eliberează pe baza unei hotărâri emisă de Casa de pensii, care atestă dreptul de a primi o indemnizație de fost deținut sau strămutat politic. Această hotărâre se eliberează de Casa de pensii în baza mai multor documente, printre care trebuie să fie și o hotărâre judecătorească, care atestă statutul de condamnat politic", descrie, mai întâi, Ioan Fediuc, actualul secretar al AFDP Sibiu.

În urmă cu trei săptămâni, acesta povestește că s-a întâlnit pentru prima dată cu Ioan Muntean, care a venit la sediul AFDP cu un carnet de membru eliberat în 1992. "Ioan Muntean mi-a povestit că, în 1992, după ce a obținut carnetul de membru al AFDP, a emigrat în Statele Unite, unde a lucrat 30 de ani. Și că s-a întors acum în țară și vrea să își reînnoiască apartenența la AFDP Sibiu. Eu, prin urmare, fără să mai verific altceva, i-am calculat că ar mai fi trebuit să plătească o cotizație de 190 de lei, i-am tăiat chitanță și i-am eliberat un nou carnet. Fotografia pe care am folosit-o e cea din vechiul carnet", amintește actualul secretar, Ioan Fediuc.

Ulterior, alături de președintele Asociației foștilor deținuți politici Sibiu, Ioan Fediuc spune că a descoperit că legitimația lui Ioan Muntean a fost emisă, în 1992, fără să existe o hotărâre a Casei județene de pensii. "Legitimația aceea din 1992 a fost eliberată în fals. Nu știu de ce fostul secretar i-a eliberat așa ceva fără o hotărâre a Casei de pensii. Am verificat, totodată, și în evidențele pe care Casa județeană de pensii ni le comunică, evidențele cu sibienii care primesc acea indemnizație specială pentru calitatea de fost deținut politic. Nici acolo nu apare vreun Ioan Muntean", spune secretarul AFDP, Ioan Fediuc.

În prima zi a acestei săptămâni, reprezentanții conducerii AFDP Sibiu s-au dus acasă la Ioan Muntean, pentru a-i cere înapoi carnetul de deținut politic, pe motiv că e nul. "Mi-au spus că le-am făcut probleme, că i-am făcut de rușine. Asta mi-au spus în casa mea. Dar eu nu le-am dat carnetul: eram invitat în seara aceea la Antena 3, la Sinteza Zilei și îmi trebuia carnetul", reia povestea Ioan Muntean.

Referitor la acel prim carnet de membru, Muntean arată că acesta i-a fost eliberat în momentul primei reîntoarceri din SUA în România. Atunci, în 1992, cei din conducerea Asociației sibiene de la acea dată, foști deținuți încarcerați la Aiud, l-au recunoscut. Și așa a primit carnetul, pe care nu l-a mai vizat de atunci deoarece s-a reîntors în SUA. Acum, s-a stabilit definitiv în România și spune că încearcă să scape de "condamnarea nedreaptă" din 1980, prin care a fost trimis la pușcărie timp de aproape opt ani, sub acuzațiile de "tâlhărie în paguba avutului obștesc" și "nerespectarea regimului armelor și munițiilor".
"Nu eu i-am obligat să îmi reînnoiască acel carnet, nu eu le-am spus ce să scrie pe adeverință. Eu nu le cunosc regulile, cu hotărâri ale Casei de pensii sau cum zic ei că trebuie să fie. Eu nu m-am dus în 1992 la nicio casă de pensie, căci eu lucram în SUA, ce treabă să fi avut eu cu pensiile. Nici nu mă interesează ce zic, ei acum mă fac de rușine că ce? Că fac jocurile PSD! Eu nu fac jocurile nimănui. Lor să le fie rușine!".

În acte, Ioan Muntean a fost condamnat la opt ani de închisoare în vara anului 1980, ca infractor de drept comun. Pe scurt, condamnarea i-a fost dată după ce a fost legitimat în zona localității Oravița de către un grănicer, căruia i s-a părut suspect. Grănicerul ar fi vrut să îl ducă la interogatoriu, dar pe drum Ioan Muntean l-a bătut, i-a furat arma și muniția și a fugit, fiind prins după câteva ore. Cel puțin asta stă scris în sentința dată de Tribunalul militar Timișoara, pe care Ioan Muntean o contestă. "Eu nu vreau să mă duc cu povara asta în mormânt. Eu nu am dezarmat grănicerul. A fost o înscenare, deoarece pe vremea aceea nu mai puteai fi condamnat pe motive politice și erai obligat să recunoști infracțiuni de drept comun, înscenări. Și pentru ca eu să accept o astfel de condamnare am fost bătut crunt, am fost ars cu fierul de călcat pe mâini, după care mi s-a spus: «ori la pușcărie, ori în mormânt». Am ales pușcăria", rezumă Ioan Muntean.

Și pentru a dovedi înscenarea care ascundea o condamnare politică, dar și pentru a dovedi daunele morale și fizice care i-au fost produse de vechiul regim comunist, sibianul s-a deplasat în urmă cu aproximativ două săptămâni la Oravița. De la Judecătoria de acolo, Ioan Muntean căuta o hotărâre referitoare la un proces pe care el l-a pornit înainte de 1980 pentru a dovedi că i se îngrădește dreptul la muncă. "Eram cazat la un hotel din Oravița și, dimineața, i-am auzit pe doi domni vorbind despre procurorul general Augustin Lazăr și de Aiud. M-am băgat în discuție și le-am spus că și eu am fost închis la Aiud când era Lazăr procuror. Unul dintre ei mi-a cerut numărul de telefon, i l-am dat. Am înțeles, pe urmă, că era primarul orașului și acela era hotelul lui. Dar nu știu precis".

Câteva ore mai târziu, Ioan Muntean era sunat de reprezentanții Antena3, pentru a-i propune un interviu despre perioada petrecută în penitenciarul Aiud. După difuzarea interviului, Ioan Muntean a fost abordat de liderii PSD. "Mă pomenesc sunat de Olguța Vasilescu. Și mă roagă dacă ne putem întâlni la București, că trimite mașină după mine. Am acceptat. Și l-a trimis aici pe ministrul Trif. La București, la partid, m-a așteptat Codrin Ștefănescu, acolo era și Eugen Nicolicea. Și mă întreabă dacă vreau să fac parte din delegație, căci Liviu Dragnea nu vrea să meargă și să merg eu împreună cu un alt deținut politic", își amintește Ioan Muntean despre discuțiile purtate săptămâna trecută, joi după-masa, în sediul de partid din Kiseleff. Sediu din care Ioan Muntean a fost dus la hotel de cinci stele. "Am stat la Lido. A zis Codrin Ștefănescu că acolo trebuie... mi s-a dat atenție mare. Aveau nevoie. Sunt conștient de lucrurile astea", zâmbește Ioan Muntean.

"Să faceți mențiunea că eu nu fac nici politică liberală, nici pesedistă. Căci mie nu îmi place nici de unii, nici de alții. Chiar dacă se supără pesediștii, că mi-au dat mare atenție. Ei au avut interesul lor, eu am avut interesul meu", ține să precizeze Ioan Muntean. Iar interesul lui - dacă s-a ivit ocazia - a fost să discute cu președintele României despre cele pătimite în penitenciar, mai ales de către un fost profesor universitar sibian, Ioan Sava, despre care spune că i-a murit în brațe. "Trebuie să recunosc că, de la televizor, așa, eu aveam un pic de repulsie față de președintele Iohannis. Și îmi pare rău. La Cotroceni mi-am schimbat părerea despre el. Președintele discuta cu Nicolicea și mi-am dat seama că, într-adevăr, este un președinte educat. Nu e adevărat, cum zic gurile rele, că l-a dat afară pe Nicolicea. Iohannis e un domn. L-a rugat să aștepte afară, căci era surprins că în delegația PSD sunt doi deținuți politici. I-am povestit ceea ce mi s-a întâmplat în penitenciar, deținutul celălalt la fel, ne-a ascultat, chiar și-a făcut timp pentru noi. După aceea chiar ne-a spus că a fost îngrozit ceea ce a auzit de la noi. Iar eu, sincer, așa cum mă caracterizează oamenii pe mine, i-am cerut să îl revoce pe actualul procuror general Augustin Lazăr, să semneze decretul de revocare. La care mi-a răspuns că mai are vreo două săptămâni... Și gata. Dar am rămas foarte plăcut impresionat de președintele Klaus Iohannis. Și aș mai vrea să am ocazia să mai discut cu el, dar nu cred că se mai poate".

Întâlnirea cu Iohannis nu a mai decurs chiar așa cum ar fi dorit liderii PSD, mai dezvăluie Ioan Muntean. "Nicolicea ne-a dat și mie, și celuilalt deținut, câte foaie într-o mapă cu întrebarea pe care să i-o citim președintelui (întrebarea pe care cei de la PSD au propus-o pentru referendum - n.r.). Dar nici eu, nici celălalt deținut nu am mai făcut acest lucru. Și nici presei nu am citit-o. Stați așa, dacă vă interesează, vă dau eu foaia aceea, că mie nu îmi trebuie", spune Ioan Muntean. Din mapa roșie cu însemnele PSD, primită de la Nicolicea, Ioan Muntean scoate foaia cu ceea ce a refuzat să citească și propună lui Iohannis. "Frați români, e normal ca la 30 de ani după căderea regimului opresiv comunist, foștii torționari să fie promovați în funcții gigantice de conducere?", e scris cu caractere mari, pe trei sferturi din pagină, întrebarea "ascunsă" de președintele României.

Ioan Muntean își dă seama de faptul că PSD s-a folosit de el. "Și eu m-am folosit de ei. Ca să ajung la președinte. Am vrut să ajung la președinte, să îi vorbesc prin ce am trecut și să îi spun despre prietenul meu, profesorul Ioan Sava, care a murit în penitenciar în brațele mele. Eu am înțeles, să nu credeți că nu am înțeles, dar și eu am avut interes. Și cu Antena3. Ce? Au fost oamenii care m-au sunat și care m-au primit. Dacă m-ar fi sunat și alții, la fel aș fi primit".

Ceea ce i-a povestit Ioan Muntean președintelui Klaus Iohannis este, în mare, povestea condamnării sale politice, pe care sibianul caută acum să o demonstreze și în instanță - pe 2 aprilie 2019, Ioan Muntean a deschis un proces la Tribunalul Sibiu, prin care solicită daune materiale și morale pentru suferințele din penitenciare. Suferințe care, potrivit lui Ioan Muntean, au început după ce și-a manifestat interesul de a se solidariza, asemenea disidentului român Paul Goma, cu inițiativa civică din Cehoslovacia, Carta 77. Muntean spune că făcea parte dintr-un grup de peste 200 de români care ar fi avut interes să adere la respectiva inițiativă. Dar a fost turnat la Securitate, dat afară de la întreprinderea sibiană Balanța, dat afară apoi și de la Metalurgia. Urmărit peste tot de Securitate, după cum spune, Ioan Muntean a ajuns la Oravița, unde s-a angajat la Exploatarea minieră Banat. Și de acolo a fost dat afară după nici trei luni "deși aveau nevoie de șoferi". Atunci, sfătuit de un consilier pe probleme de muncă de la București, a deschis proces împotriva companiei de exploatare, pe motiv că i se îngrădește dreptul la muncă.

Povestește că nu a mai apucat să se prezinte la primul termen, deoarece a fost reținut de miliție, torturat și obligat să semneze declarațiile care i-au adus mai apoi condamnarea de drept comun, cea din 1980. A fost închis la Aiud, "la secția 6 bis, regim restrictiv". "Trebuia să te plimbi de la ușă la geam timp de 17 ore pe zi. Dacă te prindeau că stai, te legau în lanțuri".

În urma condițiilor grele, în 1983 spune că a intrat în comă din cauza înfometării, iar în acea stare a avut o revelație despre Dumnezeu, fiindu-i promis că de atunci încolo nimic rău nu i se va mai întâmpla. După ce a reușit să iasă din pușcărie, de altfel, spune că a primit din partea ambasadei SUA viză de plecare. "Am ajuns în SUA pe 1 decembrie 1989, chiar înainte de Revoluție. Aș fi vrut să mă întorc la Revoluție, dar n-aveam atunci bani". A lucrat în SUA ca șofer de camion, ajungând să își o firmă de familie în domeniul transporturilor. A ieșit la pensie anul trecut.