Utopia climatică îi va costa pe români 2.100 de miliarde de euro. Vom plăti șapte PIB-uri de acum până în 2050

Imensa majoritate a acestior sume va fi în final suportată de consumatori, casnici și industriali. După cum se vede din estimarea grafică, marea majoritate a sumelor trebuie investite în transportul rutier.

Cităm în continuare din Strategie:

“Investițiile necesare în cele 3 domenii mari consumatoare de energie (…) (Transportul rutier, Clădiri, Industrie) Sectorul transporturilor rutiere a fost selectat pentru că este, de departe, cel mai intens poluator dintre sub-domeniile din cadrul transporturilor și necesită volumul cel mai mare de investiții.

La nivelul celor 3 sectoare mari consumatoare de energie, investițiile vizează, în primul rând, achiziționarea de mașini, tehnologii și echipamente noi, de înaltă eficiență (autovehicule, echipamente pentru încălzire și răcire, tehnologii industriale etc.), precum și cheltuielile necesare pentru îmbunătățirea performanțelor clădirilor.

Trebuie subliniat că analiza se bazează pe ipoteza că majoritatea tehnologiilor vor fi înlocuite pe măsură ce vor ajunge la sfârșitul duratei de viață, ceea ce înseamnă că investițiile se vor face chiar și în absența implementării STL (doar că, eventual, bazându-se pe tehnologii mai puțin eficiente sau mai puțin prietenoase cu mediul).

Majoritatea investițiilor vor fi realizate de agenții economici  (achiziționarea de echipamente și tehnologii de înaltă eficiență în industrie, renovarea spațiilor comerciale, schimbarea parcului auto, etc.) și de persoanele fizice (achiziționarea de autoturisme și electrocasnice performante, achiziționarea de tehnologii eficiente pentru încălzirea și răcirea spațiului, pentru încălzirea apei, pentru gătit, pentru iluminat,  renovarea caselor și apartamentelor, etc.), restul urmând să fie realizate de instituțiile publice.

Figura 53 (de mai jos-n.red.) prezintă totalul investițiilor în producția de energie și în cele 3 domenii mari consumatoare de energie (Transportul rutier – doar autovehiculele electrice și cele pe bază de hidrogen, Clădiri, Industrie) și procentul pe care această sumă îl va reprezenta din media Produsului Intern Brut (PIB) estimat pentru fiecare dintre perioadele luate în considerare”.

Cine plătește

După cum se vede, estimarea este că, treptat, spre sfârșitul perioadei de analizaă, 20% din PIB-ul anual al României va însemna doar investiții în transport rutier și adaptarea proceselor industriei și a clădirilor pentru a se ajunge la emisii zero.

Dacă defalcăm sumele, așa cum reies din prezentarea grafică, rezultă că imensa majoritate înseamnă cheltuieli în transportul rutier – peste 1.700 de miliarde în perioada 2023-2050. Industria va trebui să cheltuiască undeva la 173 de miliarde iar proprietarii de clădiri undeva la 162 de miliarde.

Strategia arată că o parte din sume vor veni din bani europeni. Cităm: “O parte dintre investițiile ce vor trebui realizate pentru implementarea STL vor beneficia de co-finanțare publică din surse variate: Fondul pentru Modernizare, Fondul de Inovare, Mecanismul pentru Interconectarea Europei, Planul Național de Redresare și Reziliență, RePowerEU, Programul Dezvoltare Durabilă,  Programele Regionale, Programul Tranziție Justă, Programul Transport, Planul Strategic PAC, bugetul de stat”.

La nivelul celor 2.100 de miliarde de euro (am socotit și cele 63 de miliarde pentru energie), aceste surse sunt de fapt infime – Fondul de Modernizare înseamnă, în total, undeva la 15 miliarde de euro, Tranziția Justă 2,14 miliarde de euro, PNRR în componenta de grant undeva la 30 de miliarde, RePowerEU 1,4 miliarde. Poate doar prin fondurile de coeziune să fie schimbate prioritățile și să se aloce mai mult pentru neutralitatea climatică, dar esența lucrurilor rămâne – consumatorii vor plăti imensa majoritate a celor peste 2.000 de miliarde pentru ca România să atingă neutralitatea climatică în următorii 27 de ani.