• Tweet

Curg comentariile în acest sens. În întreaga lume. Cei mai mulți analiști iau în considerare o prelungire a războiului pe tot parcursul anului viitor, una dintre cauze, estimează aceștia, fiind susținerea masivă pe care Statele Unite au decis să i-o acorde lui Volodimir Zelenski, despre care Washingtonul spune că este singurul care poate decide în ce condiții se poate ajunge la un armistițiu. Iar acesta se arată neînduplecat. Retragerea totală a armatelor Federației Ruse și masive despăgubiri de război. A procedat corect Joe Biden? Sau dă foc planetei?

Există desigur și scenariul conform căruia, exasperat, supus unei presiuni externe fără preceent, dar și unei presiuni psihologice interne, Vladimir Putin să recurgă la o soluție disperată, extremă, și să treacă la utilizarea arsenalului nuclear, pornind de la premiza că numai astfel ar putea dobândi o superioritate certă, menită să înfrângă cerbicia cu care se apără ucrainenii. Ceea ce ar putea conduce, într-adevăr, la un război generalizat. De amplitudine mondială.

Acuzele curg în direcția lui Joe Biden. În sensul că ajutorul pe care Statele Unite îl acordă Ucrainei este fără precedent, el constând în punerea la dispoziția lui Zelenski a unor cantități din ce în ce mai mari de armament sofisticat, terestru și aerian, precum și a unor fonduri consistente, toate presupunând sacrificii ale cetățenilor americani și europeni, într-o perioadă de criză. Precum și a celorlalte țări non-NATO, care merg în siajul Statelor Unite, ajutând și ele în fel și chip Ucraina, ca să reziste nemaipomenitei presiuni exercitate de Rusia. Și, la limită, din ce în ce mai multe voci consideră că de fapt Joe Biden e o simplă marionetă a complexului militar al Statelor Unite, care face în această perioadă afaceri înfloritoare din fabricarea și exportul de armament în Ucraina. Nu lipsește din această retorică nici acuzația cum că Statele Unite subordonează în acest fel Uniunea Europeană, care începuse anterior războiului să dea prea multe semnale de independență. În toate aceste afirmații există desigur un sâmbure de adevăr.

Pe de altă parte există și argumente care demonstrează contrariul. Care ne obligă să ne gândim dacă nu care cumva, acționând cu atâta fermitate, Statele Unite nu încearcă cu succes să-l aducă pe Vladimir Putin în poziția de a negocia o pace cu adevărat justă. Federația Rusă urmând să obțină în final ridicarea sancțiunilor, garanții mai mari de securitate din partea NATO și, eventual, un statut de neutralitate al Ucrainei. Deci mult mai puțin decât a avut inițial. Dar mult mai mult decât ceea ce s-ar putea întâmpla, în condițiile în care continuă o confruntare inegală în care, de cealaltă parte a baricadei, se află o adevărată ligă alcătuită din zeci de state care ajută Ucraina, în timp ce susținerea militară de care se bucură Federația Rusă este asigurată cel mult și anemic de către o putere de mâna a doua, Iranul.

Să urmărim cu atenție reacțiile din ultimele zile ale lui Vladimir Putin. După ce a făcut eforturi supraomenești de a împinge către un parteneriat militar parteneriatul politic și economic pe care îl are cu câteva state importate ale lumii, după ce socotelile nu i-au ieșit, iar tot ceea ce a realizat a fost transformarea Chinei în jucătorul numărul unu al acestei sarabande antioccidentale, Vladimir Putin a ieșit în forță la rampă în plan intern. Chiar în timp ce Zelenski se deplasa pe rute secrete către Washington, Vladimir Putin a convocat o ședință la vârf, la care au participat demnitari de primă mărime ai staffului său politic și militar. După ce i-a oferit armatei din vârful buzelor garanții că se va bucura de un sprijin nelimitat din partea guvernului, ca și când guvernul rus ar fi un sac fără fund, liderul de la Kremlin a făcut un anunț cu totul și cu totul surprinzător în ceea ce îl privește. A deplâns faptul că marile puteri și în primul rând Statele Unite nu-l bagă în seamă. Că nu este primit la masa verde, unde se iau marile decizii politice cu impact global. Că Rusia este tratată ca un stat de mâna a doua, nedându-i-se accesul în, cum a definit-o el, „așa-numita lume civilizată". Și că din acest motiv a fost împins să declanșeze aceste „operațiuni militare speciale". Pe care le regretă și le-ar dori încheiate. Printr-o pace durabilă. Cu alte cuvinte, a dat din coate și a încercat să se invite de unul singur în sufrageria în care în capul mesei se află liderul de la Casa Albă. Și asta după ce un alt lider important, liderul Chinei, l-a plasat într-o poziție secundă. Ce a urmat?

La Washington, lui Volodimir Zelenski i s-a făcut o primire fastuoasă. Practic fără precedent. A fost atât de ovaționat, încât actorul devenit primă vedetă la nivel mondial s-a rușinat și a spus că „e prea mult". Exact când numeroși analiști din lume se așteptau ca, pe parcursul acestei întâlniri la vârf, lui Zelenski să i se atragă atenția că acest război trebuie să se apropie de sfârșit și că sfârșitul nu poate veni decât în condiții identice sau asemănătoare cu cele preconizate de cel mai faimos veteran al diplomației americane, Henry Kissinger, Biden a procedat pe dos. Și i-a dat o undă absolut verde lui Zelenski. Lăsând-l astfel cu gura căscată pe Vladimir Putin. Iar acesta, după ce a înghițit de mai multe ori în sec, a lansat un nou narativ. Și anume că rușii și ucrainenii reprezintă un singur popor, că sunt unii cu alții frați și că regretă din tot sufletul acest război, în care ar fi fost împinși și unii și alții de către Statele Unite, că deplânge drama ucrainenilor și dorește din tot sufletul să se ajungă cât mai repede posibil la un tratat de pace.

Eu nu pot să interpretez aceste ultime declarații ale lui Vladimir Putin altfel decât ca pe un semnal cum că voința sa de a îngenunchea Ucraina se frânge. Și că, estimând potențialul real de care Federația Rusă mai dispune, minus arsenalul nuclear pe care nu vrea să riște să-l scoată la bătaie, liderul de la Kremlin încearcă din răsputeri să găsească o cale pentru a ieși onorabil dintr-o dramatică încurcătură, pe care el însuși a creat-o.

Ca să se ajungă în acest punct, mai este încă nevoie de ceva timp. Cred că, estimând corect această realitate geopolitică, Statele Unite au ales calea prin care Putin ar putea fi obligat de situația din teren dezastroasă în ceea ce-l privește să cedeze cât mai mult. Ne așteaptă totuși o mare surpriză la capătul acestei tragedii. Așa cum însuși Volodimir Zelenski a declarat, o declarație lipsită de precauție, la capătul acestui război, NATO nu se mai poate lipsi de Ucraina, întrucât Ucraina va deveni statul cel mai bine înarmat din Europa, cu miltarii cei mai bine echipați și antrenați. O situație care, dacă încercăm să anticipăm viitorul, poate deveni extrem de periculoasă. Și pentru care Statele Unite nu au niciun antidot. După această declarație a liderului de la Kiev, un eventual statut de neutralitate al Ucrainei devine extrem de improbabil. Și atunci ce va mai aduce pax americana pentru Federația Rusă?

Sorin Rosca Stanescu