Afacerea sau naufragiul corvetelor

Postat la: 31.01.2022 |

Afacerea sau naufragiul corvetelor

S-a bătut în cuie. După mai bine de șase ani, de când s-a stabilit că prioritatea zero în ceea ce privește apărarea la Marea Neagră este achiziționarea unor corvete, precum și echiparea și modernizarea fregatelor Regina Maria și Regele Ferdinand, abia acum, prin spectaculosul desant francez la București, se bate palma.

Contractul este adjudecat de Republica Franceză, iar corvetele vor fi realizate pe șantierul Naval Group. Olandezii, care până la un punct au fost și ei în competiție, sunt dați definitiv la o parte, motiv pentru care ne vor ajuta în continuare, așa cum au făcut-o și până acum, să fim primiți în Spațiul Schengen. Dar despre ce vorbim? Despre „afacerea corvete"? Sau despre naufragiul corvetelor?

Ar fi fost mai cinstit ca Guvernul Franței, care, spre deosebire de Guvernul României, își susține activ companiile atunci când trebuie să facă o mega-afacere, să procedeze în mod transparent. Ar fi fost mai cinstit ca președintele Macron să-și facă publică dorința de a vedea încheiat acest contract și nu să ne amețească, anunțându-ne că sare în apărarea României cu câteva sute de militari. Cărora probabil trebuie să le plătim întreținerea. Ar fi fost mai cinstit ca madam Parly să rămână la ea acasă, să se arate mai puțin îngrijorată de perspectiva suprarealistă a invadării României de către Federația Rusă sau, dacă tot s-a deranjat să viziteze această țară, să o facă în calitate de partener european și nu de comis-voiajor. Pentru că presa de la București, care nu suferă de orbul găinii, s-a prins din prima care este adevăratul obiectiv al așa-zisei vizite de curtoazie a doamnei ministru al Apărării din Franța. Ar fi fost mai cinstit ca președintele Klaus Iohannis să nu o dea cotită și să nu aplaude prostește Republica Franceză, prefăcându-se că nu știe care este adevăratul obiectiv urmărit. Ar fi fost, în fine, mai cinstit ca domnul Vasile Dîncu, ministrul Apărării, să renunțe la discursul său sforăitor, prin care ne anunță, nici mai mult nici mai puțin, că situația extrem de tensionată de la frontiera Ucrainei ne obligă să batem cât se poate de repede din palme și să lansăm la apă cele patru corvete. Care vor fi gata, atenție, abia peste șase ani. Deci, vezi Doamne, ne apărăm de ruși la Marea Neagră în aceste zile cu această mini-flotă, pe care nu o vom avea decât peste șase ani.

Iar acum cred că este momentul să vă ofer câteva detalii. De mai mult timp, societatea franceză fusese declarată câștigătoare, iar contestația depusă de olandezi fusese respinsă. De ce nu s-a semnat totuși acest contract? De ce a fost necesară intervenția directă a președintelui Republicii Franceze și a ministrului Apărării de la Paris? Cum se face că Guvernul României s-a lăsat atât de greu îndoit și împachetat? Explicația constă într-o serie întreagă de clauze ale acestui contract cu cântec. Clauzele se referă la garanții legate de calitate și de termene, dar și la o serie de detalii, care ar putea sau nu să upgradeze prețul. Ca să fim drepți, trebuie să precizăm că, din momentul câștigării acestui contract de 1,2 miliarde de euro de către Franța și până în prezent, prețul fierului și oțelului practic s-a dublat. Un obstacol este legat și de șantierul Naval Group, care în prezent nu este suficient de dotat pentru a face față lucrărilor cu succes și în termenul stabilit. Se impune în acest sens o investiție masivă, pe care proprietarul nu este pregătit să o facă. Probabil va fi necesară o prestidigitație, la capătul căreia să fie acordat un masiv ajutor din partea statului român. Ceea ce practic va crește prețul navelor. Într-un mod netransparent. Pe de altă parte, sunt fel de fel de chichițe care vizează dotarea celor patru corvete. Până la urmă s-a stabilit ca armamentul să fie asigurat de MBDA, principalul dezvoltator de rachete din Europa. Rachetele vor fi de tip Exocet Block 3, amplasate pe lateralele corvetelor, iar sistemele antiaeriene vor fi realizate de același dezvoltator. Vor fi alți bani pe care trebuie să-i cheltuiască statul român, pe lângă cele 1,2 miliarde de euro și pe lângă ajutorul de stat. Pentru a ajunge la costurile finale, mai trebuie încă să ne gândim și la instruirea personalului, și la mentenanță, și la contravaloarea celor patru elicoptere cu care vor fi dotate corvetele, și nu mai puțin la contravaloarea dronelor care vor fi instalate pe acestea.

Dar asta e situația. Apărarea costă bani. Mulți bani. Atât de mulți, încât înalții oficiali de la București, temându-se de reacțiile opoziției și ale opiniei publice, au fost, iată, silite să ia exemplul Republicii Franceze și să procedeze netransparent.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Afacerea sau naufragiul corvetelor

Postat la: 31.01.2022 |

0

S-a bătut în cuie. După mai bine de șase ani, de când s-a stabilit că prioritatea zero în ceea ce privește apărarea la Marea Neagră este achiziționarea unor corvete, precum și echiparea și modernizarea fregatelor Regina Maria și Regele Ferdinand, abia acum, prin spectaculosul desant francez la București, se bate palma.

Contractul este adjudecat de Republica Franceză, iar corvetele vor fi realizate pe șantierul Naval Group. Olandezii, care până la un punct au fost și ei în competiție, sunt dați definitiv la o parte, motiv pentru care ne vor ajuta în continuare, așa cum au făcut-o și până acum, să fim primiți în Spațiul Schengen. Dar despre ce vorbim? Despre „afacerea corvete"? Sau despre naufragiul corvetelor?

Ar fi fost mai cinstit ca Guvernul Franței, care, spre deosebire de Guvernul României, își susține activ companiile atunci când trebuie să facă o mega-afacere, să procedeze în mod transparent. Ar fi fost mai cinstit ca președintele Macron să-și facă publică dorința de a vedea încheiat acest contract și nu să ne amețească, anunțându-ne că sare în apărarea României cu câteva sute de militari. Cărora probabil trebuie să le plătim întreținerea. Ar fi fost mai cinstit ca madam Parly să rămână la ea acasă, să se arate mai puțin îngrijorată de perspectiva suprarealistă a invadării României de către Federația Rusă sau, dacă tot s-a deranjat să viziteze această țară, să o facă în calitate de partener european și nu de comis-voiajor. Pentru că presa de la București, care nu suferă de orbul găinii, s-a prins din prima care este adevăratul obiectiv al așa-zisei vizite de curtoazie a doamnei ministru al Apărării din Franța. Ar fi fost mai cinstit ca președintele Klaus Iohannis să nu o dea cotită și să nu aplaude prostește Republica Franceză, prefăcându-se că nu știe care este adevăratul obiectiv urmărit. Ar fi fost, în fine, mai cinstit ca domnul Vasile Dîncu, ministrul Apărării, să renunțe la discursul său sforăitor, prin care ne anunță, nici mai mult nici mai puțin, că situația extrem de tensionată de la frontiera Ucrainei ne obligă să batem cât se poate de repede din palme și să lansăm la apă cele patru corvete. Care vor fi gata, atenție, abia peste șase ani. Deci, vezi Doamne, ne apărăm de ruși la Marea Neagră în aceste zile cu această mini-flotă, pe care nu o vom avea decât peste șase ani.

Iar acum cred că este momentul să vă ofer câteva detalii. De mai mult timp, societatea franceză fusese declarată câștigătoare, iar contestația depusă de olandezi fusese respinsă. De ce nu s-a semnat totuși acest contract? De ce a fost necesară intervenția directă a președintelui Republicii Franceze și a ministrului Apărării de la Paris? Cum se face că Guvernul României s-a lăsat atât de greu îndoit și împachetat? Explicația constă într-o serie întreagă de clauze ale acestui contract cu cântec. Clauzele se referă la garanții legate de calitate și de termene, dar și la o serie de detalii, care ar putea sau nu să upgradeze prețul. Ca să fim drepți, trebuie să precizăm că, din momentul câștigării acestui contract de 1,2 miliarde de euro de către Franța și până în prezent, prețul fierului și oțelului practic s-a dublat. Un obstacol este legat și de șantierul Naval Group, care în prezent nu este suficient de dotat pentru a face față lucrărilor cu succes și în termenul stabilit. Se impune în acest sens o investiție masivă, pe care proprietarul nu este pregătit să o facă. Probabil va fi necesară o prestidigitație, la capătul căreia să fie acordat un masiv ajutor din partea statului român. Ceea ce practic va crește prețul navelor. Într-un mod netransparent. Pe de altă parte, sunt fel de fel de chichițe care vizează dotarea celor patru corvete. Până la urmă s-a stabilit ca armamentul să fie asigurat de MBDA, principalul dezvoltator de rachete din Europa. Rachetele vor fi de tip Exocet Block 3, amplasate pe lateralele corvetelor, iar sistemele antiaeriene vor fi realizate de același dezvoltator. Vor fi alți bani pe care trebuie să-i cheltuiască statul român, pe lângă cele 1,2 miliarde de euro și pe lângă ajutorul de stat. Pentru a ajunge la costurile finale, mai trebuie încă să ne gândim și la instruirea personalului, și la mentenanță, și la contravaloarea celor patru elicoptere cu care vor fi dotate corvetele, și nu mai puțin la contravaloarea dronelor care vor fi instalate pe acestea.

Dar asta e situația. Apărarea costă bani. Mulți bani. Atât de mulți, încât înalții oficiali de la București, temându-se de reacțiile opoziției și ale opiniei publice, au fost, iată, silite să ia exemplul Republicii Franceze și să procedeze netransparent.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE