ZC
Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x
ZC




ZC




Alea japca est!

Postat la: 25.11.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

Alea japca est!

Săptămâna trecută, când spuneam că diferența de 0-3 dintre România și Polonia este, de fapt, cea dintre Burleanu și Boniek, șefii celor două federații, l-am nedreptățit grav pe faimosul ex-internațional polonez. În realitate, nu poate exista niciun termen de comparație între el și Burleanu, în materie de fotbal, pentru simplul fapt că polonezul a fost un mare jucător, în vreme ce Burleanu nu este nimic altceva decât un politruc.

Unul cocoțat în fruntea FRF prin sforăriile politice și, să nu uităm!, prin scoaterea din cursă a lui Gică Popescu, marele favorit, condamnat exact în preziua alegerilor din martie 2014! Reamintesc acum aceste adevăruri fiindcă, după cum se poate constata, sub conducerea lui Burleanu fotbalul românesc a devenit deja muribund. Dar până să ne moară cu totul, ni s-a stins prematur Didi Prodan, component al generației de aur, pe care același Burleanu l-a demis din federație, din cauză că obișnuia să cârtească. Și, dacă tot veni vorba, rând pe rând au fost zburați din FRF și toți ceilalți îndărătnici care proveneau, deloc întâmplător, din aceeași generație cu Gică Popescu și Didi Prodan, pentru a fi înlocuiți urgent cu un contingent de supuși federali cărora nu le era străin decât... abc-ul fotbalului!

Așa se face că am eșuat până la subcota la care am ajuns astăzi și unde liniștea înăbușită, cultivată de federație, a fost spartă de moartea lui Didi Prodan. Crezându-se la adăpost în tribunele unui meci din eșalonul secund, de la Suceava, Burleanu a fost fluierat și huiduit o întreagă repriză, cerându-i-se vehement demisia. E numai începutul, semnalul dat de tribunele peste care se așternuse umbra resemnării, dar care ies, iată, din letargie, prevestind sfârșitul pentru echipa de neaveniți ai federației. Rușinea cu polonezii a fost alarma de trezire, iar înfrângerea în fața rușilor a adus revolta efectivă, stimulată și de ultimele bolboroseli ale FRF, transmise de Andrei Vochin. "...Nu e vorba că acești jucători nu simt că îmbracă tricoul echipei naționale. E o mare diferență între a veni de la Barcelona sau de la Real Madrid și altceva când vii de la Ludogoreț, de la Deportivo sau de la Rostov. Trebuie să vorbim despre diferența între a vrea și a putea!"

Eu sunt revoltat pur și simplu în fața acestui pretext viclean care ne sugerează că de dezastrul echipei naționale sunt de vină jucătorii și numai ei! Ba mai mult, nu pentru că nu vor, ci pentru că nu pot! Îl putem înțelege pe consilierul lui Burleanu că sare în apărarea șefilor lui și mai ales a selecționerului Daum - pe care se spune că el l-a scos de la naftalină- dar nu putem uita că Andrei Vochin are în spate o carieră de comentator de fotbal. Or, măcar din această perspectivă, ar fi trebuit ca, lângă cele trei cluburi străine citate, să adauge încă vreo... 12 echipe europene - printre care Fiorentina, Watford, Anderlecht, Stuttgart și Napoli - unde evoluează tricolorii noștri! Deci, este exclus să se poată afirma că toți acești internaționali, plătiți cu bani buni de atâtea cluburi străine, ar vrea și nu pot. Rezultă că singura concluzie de bun simț este că neputința aparține doar celui pe mâna căruia au fost dați de federație, respectiv Herr Daum.

Or, de vreme ce Burleanu și lacheii săi nu au habar de fotbal, iar selecționerul Daum e neputincios, fiind prea ruginit pentru nivelul cerut la o echipă națională, e vemea să îi spunem Auf Wiedersehen! Oricum, el a declarat că nu vede niciun motiv să demisioneze și că are de gând să stea la cârma naționalei (pe jumătatea de milion de euro!) cel puțin până la încheierea contractului, care expiră odată cu încheierea cursei de calificare la Campionatul European. Cu alte cuvinte, boală lungă, moarte sigură, dar, ca să vă mai dezvălui un secret, contractul său mai are o anexă, despre care nici Burleanu, nici Vochin n-au suflat o vorbuliță. Anexa se numește... Marcel Daum, analistul video al echipei naționale, nimeni altul decât fiul selecționerului, angajat de FRF la solicitarea expresă a tatălui, deși nu e specializat nici el în fotbal, ci în management și resurse umane! Cum ar spune înaintașii noștri, Alea japca est. Deci, să vină DNA-ul!

Horia Alexandrescu
Text preluat din România literară

loading...
PUTETI CITI SI...

Alea japca est!

Postat la: 25.11.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Săptămâna trecută, când spuneam că diferența de 0-3 dintre România și Polonia este, de fapt, cea dintre Burleanu și Boniek, șefii celor două federații, l-am nedreptățit grav pe faimosul ex-internațional polonez. În realitate, nu poate exista niciun termen de comparație între el și Burleanu, în materie de fotbal, pentru simplul fapt că polonezul a fost un mare jucător, în vreme ce Burleanu nu este nimic altceva decât un politruc.

Unul cocoțat în fruntea FRF prin sforăriile politice și, să nu uităm!, prin scoaterea din cursă a lui Gică Popescu, marele favorit, condamnat exact în preziua alegerilor din martie 2014! Reamintesc acum aceste adevăruri fiindcă, după cum se poate constata, sub conducerea lui Burleanu fotbalul românesc a devenit deja muribund. Dar până să ne moară cu totul, ni s-a stins prematur Didi Prodan, component al generației de aur, pe care același Burleanu l-a demis din federație, din cauză că obișnuia să cârtească. Și, dacă tot veni vorba, rând pe rând au fost zburați din FRF și toți ceilalți îndărătnici care proveneau, deloc întâmplător, din aceeași generație cu Gică Popescu și Didi Prodan, pentru a fi înlocuiți urgent cu un contingent de supuși federali cărora nu le era străin decât... abc-ul fotbalului!

Așa se face că am eșuat până la subcota la care am ajuns astăzi și unde liniștea înăbușită, cultivată de federație, a fost spartă de moartea lui Didi Prodan. Crezându-se la adăpost în tribunele unui meci din eșalonul secund, de la Suceava, Burleanu a fost fluierat și huiduit o întreagă repriză, cerându-i-se vehement demisia. E numai începutul, semnalul dat de tribunele peste care se așternuse umbra resemnării, dar care ies, iată, din letargie, prevestind sfârșitul pentru echipa de neaveniți ai federației. Rușinea cu polonezii a fost alarma de trezire, iar înfrângerea în fața rușilor a adus revolta efectivă, stimulată și de ultimele bolboroseli ale FRF, transmise de Andrei Vochin. "...Nu e vorba că acești jucători nu simt că îmbracă tricoul echipei naționale. E o mare diferență între a veni de la Barcelona sau de la Real Madrid și altceva când vii de la Ludogoreț, de la Deportivo sau de la Rostov. Trebuie să vorbim despre diferența între a vrea și a putea!"

Eu sunt revoltat pur și simplu în fața acestui pretext viclean care ne sugerează că de dezastrul echipei naționale sunt de vină jucătorii și numai ei! Ba mai mult, nu pentru că nu vor, ci pentru că nu pot! Îl putem înțelege pe consilierul lui Burleanu că sare în apărarea șefilor lui și mai ales a selecționerului Daum - pe care se spune că el l-a scos de la naftalină- dar nu putem uita că Andrei Vochin are în spate o carieră de comentator de fotbal. Or, măcar din această perspectivă, ar fi trebuit ca, lângă cele trei cluburi străine citate, să adauge încă vreo... 12 echipe europene - printre care Fiorentina, Watford, Anderlecht, Stuttgart și Napoli - unde evoluează tricolorii noștri! Deci, este exclus să se poată afirma că toți acești internaționali, plătiți cu bani buni de atâtea cluburi străine, ar vrea și nu pot. Rezultă că singura concluzie de bun simț este că neputința aparține doar celui pe mâna căruia au fost dați de federație, respectiv Herr Daum.

Or, de vreme ce Burleanu și lacheii săi nu au habar de fotbal, iar selecționerul Daum e neputincios, fiind prea ruginit pentru nivelul cerut la o echipă națională, e vemea să îi spunem Auf Wiedersehen! Oricum, el a declarat că nu vede niciun motiv să demisioneze și că are de gând să stea la cârma naționalei (pe jumătatea de milion de euro!) cel puțin până la încheierea contractului, care expiră odată cu încheierea cursei de calificare la Campionatul European. Cu alte cuvinte, boală lungă, moarte sigură, dar, ca să vă mai dezvălui un secret, contractul său mai are o anexă, despre care nici Burleanu, nici Vochin n-au suflat o vorbuliță. Anexa se numește... Marcel Daum, analistul video al echipei naționale, nimeni altul decât fiul selecționerului, angajat de FRF la solicitarea expresă a tatălui, deși nu e specializat nici el în fotbal, ci în management și resurse umane! Cum ar spune înaintașii noștri, Alea japca est. Deci, să vină DNA-ul!

Horia Alexandrescu
Text preluat din România literară

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE