Alegerile prezidenţiale din Franţa. Care sunt adevăratele mize

Postat la: 03.05.2017 |

Alegerile prezidenţiale din Franţa. Care sunt adevăratele mize

Lumea se schimbă cu rapiditate, chiar sub ochii noştri! Rebipolarizarea scenei geopolitice şi financiare planetare - SUA şi Marea Britanie pe de-o parte, Rusia lui Vladimir Putin pe de alta (sprijinită de o puzderie de autocraţii mascate care-i fac jocul european şi nu numai) - demonstrează că vor urma vremuri tulburi. E inevitabil.

Într-un astfel de context mondial mai mult decât spinos - în care interesele „greilor" planetei pendulează între lumea Euroatlantică şi Euroasia - miza alegerile de duminică din Franţa este realmente covârşitoare. Cu atât mai mult cu cât, de-a lungul ultimei săptămâni, în Hexagon se petrec lucruri extrem de interesante. Alegerea lui Macron în cea mai înaltă funcţie în stat - victorie dată drept sigură de numeroşi analişti, după primul tur de scrutin (într-un exces de wistful thinking, fireşte) - nu mai este nici pe departe atât de previzibilă. Dimpotrivă. De-a lungul ultimei săptămâni, Macron a intrat într-un declin evident (fapt reliefat de sociologi cu prestigiu), în timp ce Marine Le Pen a luat (şi continuă să ia) avânt în preferinţele electorale ale francezilor.

Deşi momentant nu ştim cât de important se va dovedi acest veritabil val popular în economia alegerilor prezidenţiale de duminică, situaţia ridică (s-o spunem pe şleau) o serie de întrebări fireşti. Bunăoară, dacă Marine Le Pen va ajunge preşedinte, va flutura tematica Frexit? Sau, în schimb, va demara o reformă dură a statului? În ce ar consta această reformă? De precizat că şi Macron şi-a anunţat în campanie intenţia iniţierii unei reforme de substanţă care să favorizeze fortuirea unei noi republici.

Semn că la alegerile din Franţa se poate întâmpla absolut orice, „greii" planetei s-au pus pe consfături la cel mai înalt nivel, chiar în această săptămână. Marţi, Angela Merkel s-a întâlnit cu Vladimir Putin, care, ulterior, a purtat o convorbire telefonică în compania lui Donald Trump. În realitate, aceste tratative certifică (fără umbră de tăgadă) faptul că polii de putere ai lumii sondează o serie de scenarii de lucru privitoare la viitorul destin ale Europei.

Inevitabil, tranşarea preşedinţiei franceze va avea un impact major (şi pe termen lung) şi asupra României. Să nu uităm că Marine Le Pen ne-a vizitat ţara de două ori şi că, finalmente, a pus bazele unei formaţiuni politice - Forţa Naţională. O eventuală victorie a acestei „amazoane" de rit nou ar putea sufla, indirect, şi în pânzele Forţei Naţionale, care ar putea (într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat) să aibă un cuvânt de spus în politica autohtonă. Cu atât mai mult cu cât liderul acestei formaţiuni - l-am numit pe europarlamentarul Laurenţiu Rebega - este prieten la cataramă cu fostul vicepremier şi ministru al Agriculturii, Daniel Constantin - cel care actualmente caută un nou construct politic pentru sine şi fidelii săi (în urma înfrângerii suferite în ALDE). La urma urmelor, nici Victor Ponta nu pare deloc indiferent...

P.S. Dincolo de aceste aspecte, să aşteptăm, aşadar, votul francezilor. Pe fundalul abscons al problemelor ridicate de finanţele mondiale (coroborate cu marasmul tot mai accentuat din sânul Uniunii Europene), poate că n-ar strica ca Franţa să aibă un preşedinte eurosceptic!

Simona Man

loading...
PUTETI CITI SI...

Alegerile prezidenţiale din Franţa. Care sunt adevăratele mize

Postat la: 03.05.2017 |

0

Lumea se schimbă cu rapiditate, chiar sub ochii noştri! Rebipolarizarea scenei geopolitice şi financiare planetare - SUA şi Marea Britanie pe de-o parte, Rusia lui Vladimir Putin pe de alta (sprijinită de o puzderie de autocraţii mascate care-i fac jocul european şi nu numai) - demonstrează că vor urma vremuri tulburi. E inevitabil.

Într-un astfel de context mondial mai mult decât spinos - în care interesele „greilor" planetei pendulează între lumea Euroatlantică şi Euroasia - miza alegerile de duminică din Franţa este realmente covârşitoare. Cu atât mai mult cu cât, de-a lungul ultimei săptămâni, în Hexagon se petrec lucruri extrem de interesante. Alegerea lui Macron în cea mai înaltă funcţie în stat - victorie dată drept sigură de numeroşi analişti, după primul tur de scrutin (într-un exces de wistful thinking, fireşte) - nu mai este nici pe departe atât de previzibilă. Dimpotrivă. De-a lungul ultimei săptămâni, Macron a intrat într-un declin evident (fapt reliefat de sociologi cu prestigiu), în timp ce Marine Le Pen a luat (şi continuă să ia) avânt în preferinţele electorale ale francezilor.

Deşi momentant nu ştim cât de important se va dovedi acest veritabil val popular în economia alegerilor prezidenţiale de duminică, situaţia ridică (s-o spunem pe şleau) o serie de întrebări fireşti. Bunăoară, dacă Marine Le Pen va ajunge preşedinte, va flutura tematica Frexit? Sau, în schimb, va demara o reformă dură a statului? În ce ar consta această reformă? De precizat că şi Macron şi-a anunţat în campanie intenţia iniţierii unei reforme de substanţă care să favorizeze fortuirea unei noi republici.

Semn că la alegerile din Franţa se poate întâmpla absolut orice, „greii" planetei s-au pus pe consfături la cel mai înalt nivel, chiar în această săptămână. Marţi, Angela Merkel s-a întâlnit cu Vladimir Putin, care, ulterior, a purtat o convorbire telefonică în compania lui Donald Trump. În realitate, aceste tratative certifică (fără umbră de tăgadă) faptul că polii de putere ai lumii sondează o serie de scenarii de lucru privitoare la viitorul destin ale Europei.

Inevitabil, tranşarea preşedinţiei franceze va avea un impact major (şi pe termen lung) şi asupra României. Să nu uităm că Marine Le Pen ne-a vizitat ţara de două ori şi că, finalmente, a pus bazele unei formaţiuni politice - Forţa Naţională. O eventuală victorie a acestei „amazoane" de rit nou ar putea sufla, indirect, şi în pânzele Forţei Naţionale, care ar putea (într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat) să aibă un cuvânt de spus în politica autohtonă. Cu atât mai mult cu cât liderul acestei formaţiuni - l-am numit pe europarlamentarul Laurenţiu Rebega - este prieten la cataramă cu fostul vicepremier şi ministru al Agriculturii, Daniel Constantin - cel care actualmente caută un nou construct politic pentru sine şi fidelii săi (în urma înfrângerii suferite în ALDE). La urma urmelor, nici Victor Ponta nu pare deloc indiferent...

P.S. Dincolo de aceste aspecte, să aşteptăm, aşadar, votul francezilor. Pe fundalul abscons al problemelor ridicate de finanţele mondiale (coroborate cu marasmul tot mai accentuat din sânul Uniunii Europene), poate că n-ar strica ca Franţa să aibă un preşedinte eurosceptic!

Simona Man

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE